luni, 28 iulie 2014

TESTAMENT*
























TESTAMENT

Un testament primește fiecare,
chiar dacă are-un merit ori nu-l are,
la început sau… la sfârșit de cale,
de la părinți, mătuși de peste mare.

Se duce la notar, se certifică
dorința celui care parcă abdică
și împarte fiecare părticică,
își lasă averea cui nu-i ține pică.

Un testament nu e mare știință:
e-o trecere latentă-n neființă,
vizând o reciprocă trebuință,
venită dintr-o ultimă voință.

Pe tipul cel rămas făr-testament
îl văd frustrat și... oarecum absent
la vreo ceremonie funerară,

unde deplânge viața sa amară,
dar nu pe cel care, peste-un moment,
se va preface într-un... monument.

TESTAMENT

Un testament rep cadascú,
el meresca o no el meresca,
al començ o… al final del camí,
dels parents, de la tia enllà del mar.

Se duu al notari, es certifica
la voluntat del que com si abdicara
i es reparteix cada partió,
es deixa havers a qui no hi té pica.

Un testament no és gran ciència:
és un traspàs latent en la inexistència,
somiant una recíproca necessitat,
vinguda de una última voluntat.

A aquell tipus que es quedà sense testament
el veig frustrat i... una mica absent
en qualsevol cerimònia funerària,

on es plany de la seua amarga vida,
però no el que, en un moment,
es convertirà en un... monument.


*poesía del autor, traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
 

sâmbătă, 26 iulie 2014

ESQUEMAS de Dolores Pombo (trad. al rumano)



Dolores Pombo, Argentina

SCHEME

o să sparg
o sticlă
o promisiune
un legământ de iubire
mă voi așeza pe plajă
și voi privi
cum se sparg valurile
voi plânge
cu petale de sânge
până când
se va aprinde focul zilei
și
va arde prezentul

ESQUEMAS

voy a romper
un cristal
una promesa
un pacto de amor
voy a sentarme en la playa
y ver
cómo rompen las olas
llorar
pétalos de sangre
hasta que
estalle el día
y
quebrar el presente

TĂRÂM/TIERRA/TERRA*



 


TĂRÂM

Mereu va rămâne un alt tărâm
neexplorat de a ta respirație:
aerul cald îți intră prin gură,
se ramifică în piept,
rădăcini se ivesc
pe locul pe care s-a pășit,
din cărarea ce te va conduce
spre poiană, unde sufletul tău
va face următorul său mic popas.

TIERRA

Siempre va a quedar otra tierra
sin explorar por tu respiración:
el aire te entra por la boca,
se ramifica en el pecho
aparecen los raíces
por allá por donde se ha pisado,
por el sendero que te va a llevar
al claro del bosque, donde tu alma
va a hacer su siente pequeña parada.


TERRA

Sempre restarà una altra terra
inexplorada per la teua respiració:
L’aire calent t’entra per la boca,
es ramifica en el pit,
brollen les arrels
en el lloc per on s’ha passat,
des de la sendera que t’ha de dur
cap al clar de bosc, on la teua ànima
farà la seua següent paradeta.


*traduït del romanés al català per PERE BESSÓ