luni, 17 iulie 2017

MÂINI

















MÂINI

Când nu mai știm să trăim
ne depărtăm într-atât unul de altul, 
încat degetele nu ajung să se mai atingă.

Atunci cădem pe o parte
iar mâinile ni se asază pe piept, 
ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul devine stană de piatră, 
unde nu poate să stea nici un fluture 
fără ca să rupă cercul arzând de lumânări.

Mainile noastre vor fi singurele
care vor încerca să ne atingă inima 
înainte ca aceasta să înceteze să bată.

©Andrei Langa

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu