duminică, 29 iulie 2018

TIMP TRECUT*

TIMP TRECUT

Îmbrăcat în hainele decolorate ale timpului,
fără încălțări și cu pălărie de paie, cu bor,
mi te plimbi printre prunii căzuți pe o parte
cu păsări cu tot și fără de frunzele lor.

Atâtea flori aromate, cu petale căzute,
sădite de cineva în spatele casei,
fărâme de cer azuriu împrăștiate deasupra,
prin care soarele încearcă să mi te salute.

Pe poarta ce stă gata să se prăvale
intră și ies pe rând niște necunoscuți,
oaspeți nepoftiți, de neoprit din cale,
câine legat cu un lanț, mereu asmuțit.

*A.L.


sâmbătă, 28 iulie 2018

ICAR*



ICAR

Ai rămas cu-n pas în urmă 
de a lumilor gâlceavă.
De ce să te afli-n turmă
și de ce atâta grabă?

Nu-i mai bine să stai singur
și să te-ngrijești de suflet,
cum e într-un fruct un sâmbur:
de ce oare atâta umblet?

Dintr-un loc se vede zarea,
nu din toate deodată,
și îți arde lumânarea
când mișcarea ți-i înceată.

Astea le înveți cu timpul,
până-ajungi să te faci mare,
și e bine să porți nimbul
soarelui pe când răsare.

Ziua s-o începi cu dreptul,
noaptea s-o petreci în pripă,
doar așa, ca înțeleptul,
vei avea pe spate-aripă.

Vei purta aceeași slavă,
ca Icarul din poveste,
iar a lumilor gâlceavă
”iată e și nu mai este...”

*poem și imagine de autor


vineri, 27 iulie 2018

COPAC*

COPAC

La capătul grădinii 
a crescut copacul acum cioturos 
cineva i-a mai tăiat o creangă,
o gaură largă se cască în pântecul lui
un gol ce se uită la tine 
din trupul ciuntit

*poem și imagine de autor


miercuri, 25 iulie 2018

marți, 24 iulie 2018

Poema de Eugénio de Andrade (trad. în română)


Fotografia postată de Antonio Moya.
(la foto y el poema escogidos del muro de facebook de Antonio Moya)

***
Cada cosa tiene su fulgor,
su música.
En la naranja madura canta el sol,
en la nieve el mirlo azul.
No sólo las cosas,
los propios animales
brillan con una luz acariciada;
cuando el invierno
se acerca a sus ojos,
la transparencia de las estrellas
se vuelve fuente de su respiración.
Sólo eso hace
que duren todavía.
Así el corazón.

***
Orice lucru are sclipire,
muzica sa.
Portocala coaptă e ca soarele,
mierla se pierde prin zăpadă.
Nu doar lucrurile,
fiarele însăși
strălucesc într-o lumină nouă;
când iarna
le apare pe sub priviri,
transparența stelelor
devine sursa respirației lor.
Asta le face
să mai existe.
Ca și inima.

*A.Langa

vineri, 20 iulie 2018

FERMENTAȚIE*



FERMENTAȚIE

Există viața dincolo de viață?.. Se aude vidul, 
Vezuviu ce-și zvârle lava afară,
forfotă ale firelor de nisip căzute din clepsidră,
clipă ce cade de pe funia albastră
- funambulism intrinsec - 
scândură de catafalc în care carii își fac casă,
cuib de viespi ivit în aripa ascunsă a acoperișului,
lapte ce fierbe, gata să deie în foc,
vărsându-se dintr-un ceaun negru de funingine,
focul fiind unicul de pe aici ce-și cunoaște menirea,
greu de dobândit, bun pentru atâtea
nenecesare biruințe, fatidic ferment, supă cosmică.

duminică, 8 iulie 2018

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)




CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii
există sunete
însă nu sunt interferențe.
Totul e completat: nimic nu lipsește
nimic de prisos.

Timpul încape
în golul unui degetar
imaginația apare și ea
ca pasărea din lada unui magician
și toate formele
sunetele și culorile
inundă simțurile.

Nimic nu știu.
Nici nu-i necesar.

Liniștea
din privirea inocentă a fiarei.
Un dinte de animal
spintecând toare ligamentele.
Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa



sâmbătă, 30 iunie 2018

AMEBĂ COMUNĂ*


AMEBĂ COMUNĂ

Viața are vârstele ei perfect perceptibile…

E un fel de ramificație efervescentă,
o filozofie pe care o trăim în afara trupului
și care ne dă fiori ori de câte ori dorim
să vedem frumosul făurit -fără să știm cum-
în fabricile de foc ale constelațiilor,

cântări răsucite în spirală, așa ca să ajungă
până dincolo de cea dintâi vietate unicelulară
-ameba comună.


AMEBA COMUNA

La vida té les seues edats perfectament perceptibles…
És una mena de ramificació efervescent,
una filosofia que vivim fora del cos
i que ens dóna escalfreds tantes vegades com volem
veure el bell forjat –sense saber com-
en les fàbriques de foc de les constel·lacions,
pesos torts en espiral, així per a arribar
més enllà de la primera vida unicel·lular
-l’ameba comuna.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


SECUENCIA/ SECVENȚĂ*, poem de Nicolás Corraliza


SECUENCIA

Desde el mirador de lo imaginable

se ve la cueva.
Hay una parte iluminada
donde están los conocidos,

los que no se han ido del todo.
Dicen que la claridad se debilita dulce,

y oscurece.

SECVENȚĂ

Din punctul cel mai de sus al imaginației

se vede peștera.
Există o parte pe care cade lumina,
unde stau toți cei pe care îi cunoaștem,

cei care nu au plecat cu totul.
Se spune că seninătatea dispare încet,

și așa se întunecă.

*trad. din spaniolă de A.Langa

 

joi, 28 iunie 2018

RĂDĂCINI*


RĂDĂCINI

Există un drum ce trece prin trup,
un straniu traseu umbrit de stele
stinse pe cer, cernite găuri
unde se-ascund ochii
din care clipesc,
se apleacă să caute
alte drumuri mai scurte,
dar nu reușesc să identifice
decât doar o cărare, o scară
cu multe, indescifrabile rădăcini.

*A.L.



duminică, 24 iunie 2018

Poema de Fernando Pessoa (trad. în română*)


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
...Mi inteligencia se ha convertido en un corazón lleno de pavor,
y es con mis ideas que tiemblo, y es con mi consciencia de mí,
con la sustancia esencial de mi ser abstracto,
que me ahoga lo incomprensible,
que me aplasta lo ultra trascendente,
y de este miedo, de esta angustia, de esta amenaza del ultra ser,
¡no se puede huir, no se puede huir, no se puede huir!..

***
…Inteligența mea s-a transformat într-o inimă plină de spaimă,
ideile mele sunt cele ce îmi cutremură corpul, propria-mi conștiință,
cu toate elementele esențiale ale ființei mele abstracte,
și sunt sugrumat de tot ce e incomprehensibil,
și sunt strivit de ultra transcendentalism,
și de astă frică, de astă angoasă, de acest pericol al ființei de dincolo,
de care nu poți să scapi, nu scapi, nu scapi!..

*A.L.

vineri, 8 iunie 2018

Poem de Ángel González (trad. în română)


Fotografia postată de Antonio Moya.
***
… Iar voința mea se impune,
fără a avea vreo șansă,
încadrată în cea mai crâncenă luptă:
să trăiești ca și cum tu ai exista.

*trad. în română de A. Langa

***
... Y mi voluntad sigue,
inútilmente,
empeñada en la lucha más terrible:
vivir lo mismo que si tú existieras.

Ángel González
(Sin esperanza con convencimiento)

luni, 4 iunie 2018

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. în română*)



***
Acolo unde privești
există un alt ocean.
Știu asta fiindcă
mă uit la tine, dragă.
Și de fiecare dată
când îndrăznesc 
să îți fur privirea,
ochii mei dispar.

*trad. de A. Langa

***
En dirección a tus ojos 
hay otro océano. 
Lo sé porque 
te miro amor.
Y cada vez 
que me adentro
a navegar tu mirada
mis ojos desaparecen.

ZIUA DE MÂINE*




ZIUA DE MÂINE

Liniștea e dincolo, după pervaz-
așteaptă așa dimineața să vină-
viața trecută a rămas și ea pe undeva,
uitată ca o băutură tulbure
într-un pahar nebăut până la fund,
lăsat poate pentru ziua de mâine.

EL DIA DE DEMÀ

El silenci és més enllà,
darrere de l’esplandit-
espera que aquest matí arribe-
la vida pasada perdura en algun lloc,
oblidada com una fosca beguda
en un got sense apurar fins al fons,
deixat potser per al dia de demà.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 2 iunie 2018

CÍRCULOS* de José Miguel Junco Ezquerra















CERCURI
Ce sunt alea victoriile? Totul e perseverența,
Rainer María Rilke.

I

Să nu mai vrei să privești rănile cerului când noaptea sângerează de peste tot, cu suita sa de stele învinse ce stau să dispară.
Să nu mai vrei să te pui rău cu viața și  să aștepți detașat la rând, suportând un sunet de sirenă și raze puternice.
Să stai să gândești, regândindu-ți viața cu ochii deschiși și amestecând saliva în gură, să descoperi palpitațiile corpurilor goale.
Să nu mai vrei să fii liber și să rămâi așa, observând cum curge un râu cu amintirile sale și vocile dintre valuri de unde beau apă păsările.
Să atingi ce e de neatins cu credința celui care se vrea dispărut în timp, să ajungă în neant, să atingă alte dimensiuni, să fie plin de îndoieli și astfel să continue lupta.
Prima poruncă încălcată din naivitate, prima înfrângere.

*traducere în română de A.Langa

CÍRCULOS
¿Quién habla de victorias? Perseverar lo es todo.
Rainer María Rilke.

I

La renuncia a mirar las heridas del cielo cuando sangra la noche por los cuatro costados con su coro de estrellas derrotadas muriéndose.
La renuncia a encararse con la vida y absortos aguardar en las colas soportando un rugido de sirenas y luces.
Y a pensar y pensarnos con los ojos abiertos y mezclando salivas descubrir el latido de los cuerpos desnudos.
La renuncia a ser libres y quedarse observando el transcurso de un río con sus tantas memorias y el decir de sus pliegues donde abrevan los pájaros.
Y a tocar lo intocable con la fe del que ansía disolverse en el tiempo, sumergirse en lo oscuro, recobrar dimensiones, revolcarse en la duda y seguir la batalla.
El primer mandamiento torpemente incumplido, la primera derrota.

José Miguel Junco Ezquerra


Haiku de Isabel Llorca Bosco (traducido al rumano*)

Querido Andrei, desde hace días estoy pensando en recuperarte. Pero me ganó de mano un video con tu foto de perfil que parece que no me lo mandaste y es un virus. Sabés sobre la mitología griega? Hice un haiku que te puede interesar: Las aguas tiemblan: van los catorce jóvenes al laberinto. Un gran abrazo Isabel Llorca Bosco

***
Las aguas tiemblan: 
van los catorce jóvenes 
al laberinto. 

***
Se-agită marea:
cei paișpe tineri se-ndreaptă
către labirint.

*trad. al rumano por A.Langa


miercuri, 30 mai 2018

Poem de Ed Pobuzhansky (traducere din rusă în română*)

Scrisoare prietenului Doru Ciocanu în Canada

Vrei să știi ”cum viața?”, ia aminte!
Trăiesc de parcă nu aș fi trăit.
Pe aici și roșiile sunt zdrobite
Sub roțile mașinii. Fruct oprit.

Stă statul deasupra ca să vadă
Cine și când și cui i se închină.
Departe e Moldova și Canada, 
Mai e și-acel Dodon, coadă de câine...

Au îndesit-o popii, vin cu moaște,
De parcă aduc un sac de sănătate.
IIsus Hristos, acum dac-ar renaște,
N-ar fi lăsat să stea nici peste noapte.

Pe-aici nu-i adevăr și nici dreptate,
Dar eu citesc demult printre cuvinte,
Iar rândurile sunt în rusă, frate!
Fii sănătos! Și, asta, ia aminte!

*A. Langa


Письмо другу Doru Ciocanu в Канаду

Ты хочешь знать, кум вяца*, друг мой Дору?
Живу как будто на краю беды.
У нас тут, Дору, давят помидоры.
Бульдозером. Запретные плоды.

Роскомнадзор тут ловит всех на слове,
За мной следят из окон и икон,
Такого нет в Канаде и Молдове,
Хотя в Молдове тот ещё Додон.

К нам привезли опять святые мощи —
От немощи целительный ковчег.
А явится Христос, босой и тощий,
Его не впустят даже на ночлег...

У нас тут мало правды, много Крыма,
Но я давно читаю между строк,
А строки-то на русском, на любимом!
 
Ну, будь здоров!
 И пей томатный сок.

(с) Эд Побужанский

joi, 24 mai 2018

Poem de Eloy Sánchez Rosillo*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
... regresar al lugar conocido
-casa apagada, seca geometría-
con los ojos muy viejos, sin nada entre las manos,
y seguir contemplando con dolor y en silencio
nuestra nada más íntima: la muerte acostumbrada.


***
… să revii pe meleagurile tale
-casă pustie, simplă geometrie-
cu privirea pierdută, cu mâinile goale,
și să continui să cauți cu dor și în tăcere
la ceea ce ți-a fost mai drag: moartea eternă.

*trad. din spaniolă de A. Langa

marți, 22 mai 2018

DRUM NEUMBLAT*




DRUM NEUMBLAT

În ochii tăi își dau întâlnire razele,
orice zi e un pas spre paradisul pierdut,
trec peste munți norii cu fruntea înaltă
și se opresc pentru o clipă pe pisc.

Urci sau cobori, curge pe alături izvorul,
iezii zglobii zburdă prin ierburile lor,
stă încrustată o cruce pe cer, prin coclauri
zace uitat drumul cel neumblat.

CAMÍ INACCESSIBLE

Als teus ulls es donen cita els llamps,
cada dia és un pas cap al paradís perdut,
creuen els monts núvols amb el front alt
i s’aturen un moment al cim.

Puges o baixes, corre al costat de la font,
àgils cabrits s’enjogassen en les seues herbes,
s’ha empedreït una creu al cel, pels deserts
jau abandonat el nostre camí, inaccessible.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ