Ai rămas cu-n pas în urmă
de a lumilor gâlceavă.
De ce să te afli-n turmă
și de ce atâta grabă?
Nu-i mai bine să stai singur
și să te-ngrijești de suflet,
cum e într-un fruct un sâmbur:
de ce oare atâta umblet?
Dintr-un loc se vede zarea,
nu din toate deodată,
și îți arde lumânarea
când mișcarea ți-i înceată.
Astea le înveți cu timpul,
până-ajungi să te faci mare,
și e bine să porți nimbul
soarelui pe când răsare.
Ziua s-o începi cu dreptul,
noaptea s-o petreci în pripă,
doar așa, ca înțeleptul,
vei avea pe spate-aripă.
Vei purta aceeași slavă,
ca Icarul din poveste,
iar a lumilor gâlceavă
”iată e și nu mai este...”
*poem și imagine de autor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu