Se afișează postările cu eticheta Ana Muela Sopeña. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ana Muela Sopeña. Afișați toate postările

luni, 13 februarie 2017

BIBLIOTECA DURMIENTE* de Ana Muela Sopeña

Imagini pentru foto ana muela sopeña
(poema escogido del blog Laberinto de Lluvia)

BIBLIOTECA DURMIENTE
A Andrei Langa

La biblioteca durmiente
habita
en las estanterías de la casa.
Cada libro espera el instante,
único y genuino,
en que un lector asombrado
abra sus páginas y lea sus enigmas.
Entonces recobra
la vida de los sueños.

Una persona es como un libro
que reposa sobre las esquinas invisibles
en donde yace abandonado por la luz.

Los alambres del tiempo
conectan cada libro
con su apasionado protector.

Una biblioteca es un mundo laberíntico
que puede llevarnos al centro del universo,
pasando por el umbral de lo desconocido.

CĂRȚI CARE AȘTEAPTĂ
Pentru Andrei Langa

Cărțile stau nemișcate
pe rafturile
aflate prin casă.
Fiecare carte așteaptă clipa,
unică și genuină,
în care lectorul ahtiat
îi va citi paginile și îi va cunoaște enigmele.
Atunci revine
viața visurilor.

Un om e ca o carte
care stă prin locurile puțin vizibile
și zace fără de lumină.

Spiralele timpului
apropie fiecare carte
de protectorul lor pasionat.

O bibliotecă e un labirint
ce ne poate duce în centrul universului,
pășind peste pragul a tot ce e necunoscut. 

*trad. al rumano por A.L.

vineri, 10 februarie 2017

PROCESOS/ PROCESE de Ana Muela Sopeña



 
(la imagen y el poema ecogidos del blog Laberinto de Lluvia) 

PROCESE

Dacă negăm tristețea
ne va necăji depresia în viitor.

Dacă negăm furia
va izbucni războiul.

Dacă negăm teama de ceva anume
tremuriciul ne va împiedica să respirăm.

Dacă acceptăm tristețea
va apărea surâsul pe chip într-o zi .

Dacă acceptăm furia
vom ști ce e cumpătarea.

Dacă trăim frica
vom simți curajul cândva.

* trad. al rumano por A.L.

PROCESOS

Si negamos la tristeza
la depresión acechará en el futuro.

Si negamos la ira
sobrevendrá la guerra.

Si negamos el miedo
el temblor impedirá que respiremos.

Si aceptamos la tristeza
un día la sonrisa aflorará.

Si aceptamos la ira
conoceremos la templanza.

Si vivimos el miedo
un día sentiremos el coraje.

joi, 7 ianuarie 2016

ANTES DE QUE LOS PÁJAROS, poema de Ana Muela Sopeña (trad. al rumano*)




https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ3oGrtpYsBBekE5gzFtx7gDPGw-spKlvnOqLeaFCD1lgbnR4wg1nZTEx8_oh6GYFmFSHku5SEGVDJvw7kfCzs-ovczMDT9phDMl2Uya2K8nXkUgg2VRXoFIiKPX5-X0991ConrLanWNc/s1600/Foto+Ana+MUELA+SOPE%C3%91A+OK.jpg


ANTES DE QUE LOS PÁJAROS

A Albert Lázaro Tinaut

La soledad derrama su humo denso
en medio del camino existencial
antes de que los pájaros bostecen
y guíen la belleza hacia las nubes.



PÂNĂ CÂND PĂSĂRILE
 
Lui Albert Lázaro Tinaut

Singurătatea împrăștie fumul său dens
în mijlocul itinerarului existențial
până când păsările încep să inspire adânc
și să-și urce frumusețea la cer.

a.l.* 

ABANS QUE ELS OCELLS

A Albert Lázaro Tinaut

La soledat vessa el seu fum dens
enmig del camí existencial,
abans que els ocells no badallen
i guien la bellesa cap als núvols.


*traduït al català per PERE BESSÓ

marți, 23 septembrie 2014

BUSCO LA ROCA/CAUT ROCA de Ana Muela Sopeña (trad. al rumano)



https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9BNpZx4VU6_xdIvh2o5MJGoK9y1EkNdAK3TddgX0HK4f8FXP1fEI3v80i2A7CVH9CwI1brAx9Ozc76kTlIUd-L25n9TXXHrrhfm_ddcp0C4VfOd7qv2gTSNiatS_B-xgTaptv_zsOyv8/s1600/Escalera+Moncalvillo+DSC_0001+Junio+2012+%2864%29.JPG

BUSCO LA ROCA

Busco la roca, el sueño,
en la luz del mutismo
y abrazo la canción de los que esperan.

CAUT ROCA

Caut roca, visarea,
în lumina necuvintelor
și îmbrățișez melodía celor care așteaptă.

sâmbătă, 7 iunie 2014

MIS OJOS INVISIBLES de Ana Muela Sopeña (trad. al rumano)




OCHII MEI INVIZIBILI

Străzile s-au aprins de la lumină
și buzele tale mă caută pe trotuare,
în timp ce umbra explorează rănile.
Ochii mei invizibili privesc totul:
felinarele, piețele și norii.
Sunt starea aceasta efemeră
a orașului dezgolit în memorie.
(trad. proprie)


Las calles se han prendido de la luz
y tus labios me buscan en aceras
mientras la sombra indaga en las heridas.
Mis ojos invisibles miran todo:
las farolas, las plazas y las nubes.
Soy esa condición evanescente
de la ciudad desnuda en la memoria.