ACÂN*

ACÂN

În fiecare zi se face lumină

nu doar fiindcă e soare

Cei câțiva bătrâni de afară

vorbesc despre vreme 

Se vaieta far-să o vezi

în arbuști cucuveaua 

Orașul e ca un nor colorat

pe la poale de munte

Se aude un clopot sub seară

sau o sută de voci dintr-odată

Noaptea ne duce peste vad

cu o rapidă luntre

Dacă n-ar cânta un acân

ar parea că în jur e pustietate

Zilele toate le-ai lăsat 
le aduni într-un cufăr cu hăine

*imagine și poezie de autor

ECOURI*

ECOURI

Unde duc toate drumurile 
nu e vreun final așteptat
o peșteră își deschide

porțile de văzduh

ca să facă popas călătorul

care duce în spate

o parte din drum sau tot drumul

cu spini înfipți în călcâie

cu tolba bălăbănindu-i-se 

vârful cârjei cercetând  

duritatea pământului solul

ce scoate sunete seci le împrăștie 
pe fiecare dintr-un punct diferit

ecouri care răspund repetat
dinspre ceruri și ape neîncepute 
terminând pe sub praf

*poezie și imagine de autor

MECI*

MECI

Îți cauți poemele prin sticlă

dincolo de geam

ditamai ocupație căreia

i se dedă uneori poetul

Poate fi o păcăleală

o fază dintr-un ultim joc 

cu mingea cea peticită 

pe care nu o poți atinge

nici cu varful degetelor
și nici geamul nu-l sparge

ci trece prin refracție

lovindu-te direct în piept

fapt care te face să icnesti

ca portarul acela care 
cu mult noroc

își salvase echipa

de la iminenta înfrângere

în ultimile clipe ale meciului

*poezie și foto de autor

Poem* de Domingo Acosta Felipe

***

Algo gotea como un grifo.
El insomnio de un plato que estremece los instintos.
Es un reloj o el hambre
la injusticia,
el desayuno ausente
que habla con los mirlos.
Después el agua se bebe el sueño con sus brazos
hasta negar el paraíso.
La calle pasa 
como un almuerzo en el exilio.
Yo no despierto, 
sigo descalzo en la toalla,
sigo desnudo 
en el bolsillo.

Islas al Sur, Ediciones Plutonio, 2018
© Domingo Acosta Felipe, poema de La sombra del guaydil

***

Ceva picură într-una ca dintr-un robinet.

Insomnia e o hrană ce trezește instinctele.

E un ceas sau o sete

siluirea dreptății,

se discută cu mierlele

în lipsa dejunului.

Apoi se bea visul cu brațele lui

până faci să dispară tot paradisul.

Strada pare scurtă

ca un prânz luat în exil.

Eu nu mă trezesc,

rămân desculț sub plapumă,

rămân nud,

fără de buzunare.

*trad. din spaniolă de A. Langa

FULGI*

FULGI

Mai alergi alergi și acum

printre fulgii mășcați ce cad
fără să se mai oprească
care parcă nu vin din înalt

ci din alte cernite depărtări

Jos se așază un covor uriaș
căptușit cu mineralele rare
atât de ușoară pare să le fie
aeriană țesătură zborul ce
a culminat în nemișcare

Larmă de neînchipuit în jur
de după geamul încețoșat
te cheamă mama te strigă
cu insistență fără încetare
să vii repejor la mâncare

La masa întinsă stau frații
savurând ceva delicios bun
urmărești fulgii de după geam
timp trecut transformat acum
într-o oglindă unde se tace

FLOCS DE NEU

Corres i corres ara
entre flocs de neu emmascarats que cauen
sense detindre’s mai
com si no vingueren de l’alt
sinó d’altres fosques llunyanies

A sota hi ha una catifa gran
folrada de minerals rars
tan fàcil sembla que siga
aeri teixit el vol que
ha culminat en quietesa

Rebombori inimaginable al voltant
darrere del cristall emboirat
et crida la mare s’escridassa
insistentement sense atur
que vages de presseta a dinar

A la taula parada són els germans
assaborint quelcom deliciosament bo
segueixes els flocs de neu darrere la finestra
temps passat transformat ara
en un espill en què es fa silenci

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

ORE*

ORE

Au  sucombat toate orele
puse dinainte de părintele tău
ca pe ceva de mâncare

dintr-o suta de frați numărați
nu a supraviețuit niciunul

o pasăre ți-a căzut pe umăr
mărul lui Newton a putrezit

ziua e searbădă fără de ore
un timp împietrit plin de licheni
pe care îi vor devora renii

HORES

Han sucumbit totes les hores
posades davant del teu pare
com alguna cosa de menjar

De cent germans comptats
cap no n’ha sobreviscut

un ocell t’ha caigut a l’esquena
la poma de Newton s’ha pudrit

el dia és dessaborit sense hores
un temps empedreït ple de líquens
que devoraran els rens

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

EXTRAPOLARE*

EXTRAPOLARE

Oare e greu
atât de greu e să spui
să spui adevărul
să aduci la pământ
alături să pui
pământul și cerul

Să faci într-un fel
în așa fel
ca să se arăte
acel adevăr
adevărul cel
sclipind pe ape

EXTRAPOLACIÓ

De veritat és difícil

tan difícil és de dir
dir la veritat
dur a terra
posar al costat
la terra i el cel

Fer d’una manera
d’aquesta manera
per aparèixer
aquella veritat
la veritat aquella
espurnejant en les aigües

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

.

VERSOS MEMORABLES/ VERSURI MEMORABILE* de Pedro Mir

(poema regogido de la pagina de Facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

VERSOS MEMORABLES

Si alguien quiere saber cuál es mi patria
no la busque,
no pregunte por ella.

Siga el rastro goteante por el mapa
y su efigie de patas imperfectas.
No pregunte si viene del rocío
o si tiene espirales en las piedras
o si tiene sabor ultramarino
o si el clima le huele en primavera.
No la busque ni alargue las pupilas.
No pregunte por ella.

Versos del poema: Si alguien quiere saber cuál es mi patria. Pedro Mir.

VERSURI MEMORABILE

Dacă vrea cineva sa afle care-mi e patria

n-o căutați,

nu întrebați pe nimeni.

Urmați linia picurândă pe hartă

și efigia ei cu picioare strâmbe.

Nu întrebați de se naște din rouă

sau are trepte crescute prin piatră

sau e cu miros ultramarin

sau are aromă de primăvară.

N-o căutați și nici nu vă lărgiți pupilele.

Nu întrebați de ea.

*trad. din spaniolă de A. Langa