joi, 15 august 2019

ACÂN*




ACÂN

În fiecare zi se face lumină
nu doar fiindcă e soare

Cei câțiva bătrâni de afară
vorbesc despre vreme 

Se vaieta far-să o vezi
în arbuști cucuveaua 

Orașul e ca un nor colorat
pe la poale de munte

Se aude un clopot sub seară
sau o sută de voci dintr-odată

Noaptea ne duce peste vad
cu o rapidă luntre

Dacă n-ar cânta un acân
ar parea că în jur e pustietate

Zilele toate le-ai lăsat 
le aduni într-un cufăr cu hăine

*imagine și poezie de autor


duminică, 11 august 2019

ECOURI*



ECOURI

Unde duc toate drumurile 
nu e vreun final așteptat
o peșteră își deschide
porțile de văzduh
ca să facă popas călătorul
care duce în spate
o parte din drum sau tot drumul
cu spini înfipți în călcâie
cu tolba bălăbănindu-i-se 
vârful cârjei cercetând  
duritatea pământului solul
ce scoate sunete seci le împrăștie 
pe fiecare dintr-un punct diferit
ecouri care răspund repetat
dinspre ceruri și ape neîncepute 
terminând pe sub praf

*poezie și imagine de autor

sâmbătă, 3 august 2019

MECI*


MECI

Îți cauți poemele prin sticlă
dincolo de geam
ditamai ocupație căreia
i se dedă uneori poetul

Poate fi o păcăleală
o fază dintr-un ultim joc 
cu mingea cea peticită 
pe care nu o poți atinge
nici cu varful degetelor
și nici geamul nu-l sparge
ci trece prin refracție
lovindu-te direct în piept
fapt care te face să icnesti
ca portarul acela care 
cu mult noroc
își salvase echipa
de la iminenta înfrângere
în ultimile clipe ale meciului

*poezie și foto de autor

Poem* de Domingo Acosta Felipe


***
Algo gotea como un grifo.
El insomnio de un plato que estremece los instintos.
Es un reloj o el hambre
la injusticia,
el desayuno ausente
que habla con los mirlos.
Después el agua se bebe el sueño con sus brazos
hasta negar el paraíso.
La calle pasa 
como un almuerzo en el exilio.
Yo no despierto, 
sigo descalzo en la toalla,
sigo desnudo 
en el bolsillo.

Islas al Sur, Ediciones Plutonio, 2018
© Domingo Acosta Felipe, poema de La sombra del guaydil

***
Ceva picură într-una ca dintr-un robinet.
Insomnia e o hrană ce trezește instinctele.
E un ceas sau o sete
siluirea dreptății,
se discută cu mierlele
în lipsa dejunului.
Apoi se bea visul cu brațele lui
până faci să dispară tot paradisul.
Strada pare scurtă
ca un prânz luat în exil.
Eu nu mă trezesc,
rămân desculț sub plapumă,
rămân nud,
fără de buzunare.

*trad. din spaniolă de A. Langa

vineri, 26 iulie 2019

FULGI*


FULGI

Mai alergi alergi și acum
printre fulgii mășcați ce cad
fără să se mai oprească
care parcă nu vin din înalt
ci din alte cernite depărtări

Jos se așază un covor uriaș
căptușit cu mineralele rare
atât de ușoară pare să le fie
aeriană țesătură zborul ce
a culminat în nemișcare

Larmă de neînchipuit în jur
de după geamul încețoșat
te cheamă mama te strigă
cu insistență fără încetare
să vii repejor la mâncare

La masa întinsă stau frații
savurând ceva delicios bun
urmărești fulgii de după geam
timp trecut transformat acum
într-o oglindă unde se tace



FLOCS DE NEU

Corres i corres ara
entre flocs de neu emmascarats que cauen
sense detindre’s mai
com si no vingueren de l’alt
sinó d’altres fosques llunyanies
A sota hi ha una catifa gran
folrada de minerals rars
tan fàcil sembla que siga
aeri teixit el vol que
ha culminat en quietesa
Rebombori inimaginable al voltant
darrere del cristall emboirat
et crida la mare s’escridassa
insistentement sense atur
que vages de presseta a dinar
A la taula parada són els germans
assaborint quelcom deliciosament bo
segueixes els flocs de neu darrere la finestra
temps passat transformat ara
en un espill en què es fa silenci
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

vineri, 12 iulie 2019

ORE*



ORE

Au  sucombat toate orele
puse dinainte de părintele tău
ca pe ceva de mâncare

dintr-o suta de frați numărați
nu a supraviețuit niciunul

o pasăre ți-a căzut pe umăr
mărul lui Newton a putrezit

ziua e searbădă fără de ore
un timp împietrit plin de licheni
pe care îi vor devora renii


HORES
Han sucumbit totes les hores
posades davant del teu pare
com alguna cosa de menjar
De cent germans comptats
cap no n’ha sobreviscut
un ocell t’ha caigut a l’esquena
la poma de Newton s’ha pudrit
el dia és dessaborit sense hores
un temps empedreït ple de líquens
que devoraran els rens
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

joi, 27 iunie 2019

EXTRAPOLARE*


EXTRAPOLARE
Oare e greu
atât de greu e să spui
să spui adevărul
să aduci la pământ
alături să pui
pământul și cerul
Să faci într-un fel
în așa fel
ca să se arăte
acel adevăr
adevărul cel
sclipind pe ape

EXTRAPOLACIÓ
De veritat és difícil
tan difícil és de dir
dir la veritat
dur a terra
posar al costat
la terra i el cel
Fer d’una manera
d’aquesta manera
per aparèixer
aquella veritat
la veritat aquella
espurnejant en les aigües


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

duminică, 23 iunie 2019

VERSOS MEMORABLES/ VERSURI MEMORABILE* de Pedro Mir


(poema regogido de la pagina de Facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

VERSOS MEMORABLES

Si alguien quiere saber cuál es mi patria
no la busque,
no pregunte por ella.
Siga el rastro goteante por el mapa
y su efigie de patas imperfectas.
No pregunte si viene del rocío
o si tiene espirales en las piedras
o si tiene sabor ultramarino
o si el clima le huele en primavera.
No la busque ni alargue las pupilas.
No pregunte por ella.

Versos del poema: Si alguien quiere saber cuál es mi patria. Pedro Mir.

VERSURI MEMORABILE

Dacă vrea cineva sa afle care-mi e patria
n-o căutați,
nu întrebați pe nimeni.
Urmați linia picurândă pe hartă
și efigia ei cu picioare strâmbe.
Nu întrebați de se naște din rouă
sau are trepte crescute prin piatră
sau e cu miros ultramarin
sau are aromă de primăvară.
N-o căutați și nici nu vă lărgiți pupilele.
Nu întrebați de ea.

*trad. din spaniolă de A. Langa