No hacemos nada en la vida/Nu facem altceva în viață de José Saramago

 

No hacemos más en la vida

                

 No hacemos nada en la vida  que  ir

                 buscando 

                                       el

                                       lugar 

                                                donde

                                               quedarnos

                                                          para

                                                    siempre"

Nu facem altceva in viață 

Nu facem altceva în viață  

decât să căutăm locul de 

veșnica odihnă 

Poem de Ernesto Sabato (trad. în română)

.                   "A  la  vida  le   basta

                     el

                     espacio 

                                        de

                                                  una

                                               grieta

                          para  renacer" 

***

"Vieții i-ajunge 

și o simplă nișă 

să înflorească"

Tic-tacul

TIC-TACUL

Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă 

Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni 

Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește 

Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit 

Pietre

PIETRE

Încearcă să vorbești

cu pietrele

ele o să-ți spună

ieșind din pământ 

cum e să fii piatră 

Cer

CER

Pășești printre flori  adaugi culori 

Respiri pe sub valuri ridici alte maluri 

Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte 

Îmbraci haine simple un cer lacul umple

Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte

Și crește lumina prin trup de tulpină 

Iai cerul cu tine în ochi de lumină 

Măr

MĂR

Mai nimic nou în materie de poezie 

mărul a putrezit pierzându-și din înfățișare 

rămasu-i-au însă intacte semințele  

căutați atent în carnea fructului interzis

Fata Morgana

FATA MORGANA

O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi 

Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi

Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat 

Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea 

De aici încolo nu poți ocoli nici într-un  fel orizontul 

Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze

De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt 

Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana