Val

VAL

Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare 

drumurile pe care pășești umbrele tale

Turnul de fildeș sau peștera ce te adastă 

vine uitarea ca o piază rea căderea noastră 

Chipul senin coperit de pământ pace divină 

vântul cel venit din alt vânt o mărturisire 

Ram ce tremură arbore nalt trup și tăcere 

gură în care a rămas un cuvânt ultima vrere 

Ziua cea lungă ce mi te-a ținut în brațele sale 

sângele ce iată -vai! s-a oprit din lungă sa cale

Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină 

mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână 

Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul 

icoana lunii ridicată de val spusmos a fost valul

Pietre

PIETRE

Încearcă să vorbești

cu pietrele

ele o să-ți spună

ieșind din pământ 

cum e să fii piatră 

Fantome

FANTOME

De prea multă lumină 

cerul cade

lucrurile dispar si ele 

se prefac în umbră 

înțepenesc pe rând 

în poziții orizontale 

se deformează brusc

sub forța gravitațională

le gabjim într-un colț 

ca pe niște fantome 

nu mai vor să vorbească 

Amintiri

AMINTIRI

Nu mai aminti și de alte amintiri prefă-te că le-ai uitat alungă tristetea cu lama de barberit taie cocoșul ce te trezește în fiecare dimineață du-l la abator cu boii si vacile laolaltă 

Ce carnagiu acolo se aud urlete ca din iad animale miloase se lasă tăiate cocoșul însă scapă iarasi de la moarte și dis-de-dimineață urcă pe acoperiș și trezește 

Oglinzi

OGLINZI

Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă  

Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului

Oglinzile absorb făr-să  īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței

Cer

CER

Pășești printre flori  adaugi culori 

Respiri pe sub valuri ridici alte maluri 

Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte 

Îmbraci haine simple un cer lacul umple

Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte

Și crește lumina prin trup de tulpină 

Iai cerul cu tine în ochi de lumină 

Rai

RAI

Când e să mori cineva mi te ia de picioare și te târâie până sub porțile raiului

De aici încolo ești nevoit să mergi singur