sâmbătă, 30 mai 2020

Portret înrămat*



PORTRET ÎNRĂMAT

Parte neatinsă a chipului
desprinsă parcă de trup
urcată colea pe o etajeră

Postament improvizat
pe care nu cresc ierburile
nu se îmbulzesc florile

Într-un con de lumină
ce-l formează razele
stă portretul înrămat

Pe stratul fin de praf
cineva si-a lăsat
amprentele degetelor


sâmbătă, 9 mai 2020

Poemul cu inimă*



POEMUL CU INIMĂ
Ni se ia pe rând rinichiul
un plămân parte din ficat
inima e ultima pe care o pierdem
Ni se pune la loc degetul inelar
brațul întreg rupt într-o luptă
inima e ultima ce o primim
Chiar și capul ne poate fi schimbat
iar transplantul de piele e intrat
în vasta istorie a incendiilor
Nimeni însă nu-și va putea însuși
inima resuscitată a altcuiva

EL POEMA AMB COR
Se’ns pren el ronyó successivament
un pulmó part del fetge
el cor és l’últim que perdem
Ens posem al lloc el dit anular
El braç sencer romput en una baralla
El cor és l’últim que rebem
És clar que el cap es pot bescanviar
i el transplantament de pell ha entrat
en la vasta història dels incendis
Ningú però no es podrà permetre
l’ànim ressuscitat d’un altre

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Dimineți alpine*


DIMINEȚI ALPINE
Prin cețurile dimineților alpine
în nu mai știu care zi anume
cerșeai și tu un colț de cer senin
cineva vine dinspre spațiile verzi
trece pe lângă tine răsuflând din greu
duce în spate o legătură de vreascuri

MATINS ALPINS
Per les boires dels matins alpins
en no sé quin dia en concret
demanaves un racó de cel tranquil
algú arriba dels espais verds
passa pel teu costat esbufegant pesadament
duu a l’esquena un ramat de branques

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Rouă*


ROUĂ

Zi de zi se zăresc aceleași ziduri
o linie de orizont trasă între noi

cețurile ce se lasă des pe aici
sunt nori uriași reveniți în vizită

vino și tu coboară odată cu ei
agăța-te de fiecare fir de iarbă

rămâi așa prinsă de ramuri
până devii picătură de rouă

Cruce*


CRUCE 

Drumurile toate nu duc prea departe
se opresc într-un zid

Cade în râu ultimul strop de lumină
vin nevăzuți solii senili ai neantului

Rupte pe jos vreascuri din vârful copacului
mâine vor fi adunate ca lemn de foc

Când sfârșesc la capăt de drumuri se înfige
o cruce ce străjuise pe vârfuri de munți



CREU
Tots els camins no duen massa lluny
s’aturen contra un mur
Cau al riu l’última gota de llum
Arriben invisibles missatgers senils del no-res
Rompudes avall branquetes de la copa de l’arbre
demà seran recollides com llenya de foc
Quan arribe al final del camí es clava
una creu que havia vetlat als cims de les muntanyes
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


sâmbătă, 2 mai 2020

Desconfinamiento* de Isabel Rezmo


"Desconfinamiento"

Vino otra vez el pasado.
Abrió sus puertas.
Y salimos como una jauría,
sin aprender nada de las paredes.

***Principio del formulario
A revenit trecutul.
Și-a redeschis porțile.
Și am ieșit cu toții deodată din colivie,
făr-să învățăm nimic de la cei patru pereți

*trad. de A.Langa

vineri, 24 aprilie 2020

CHIP*


CHIP

Pe chipul pictat de ploaie
nu încape o altă culoare

Nici soarele nu poate fi șters
cu pensula gri de pe cer

S-au întunecat urmele
pe unde tu ai trecut

Se îmbulzesc umbrele
în culcușul rămas călduț



CARA
A la cara pintada per la pluja
no encabeix un altre color

Ni el sol no es pot esborrar
amb el pinzell gris al cel
S’han enfosquit les empremtes
per on tu has passat
S’amunteguen les ombres
al jaç encara calent
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ






sâmbătă, 11 aprilie 2020

Desde algún lugar del universo* (A Álvaro Ancona) de Ana Muela Sopeña


Desde algún lugar del universo
A Álvaro Ancona

A través de la vida que viviste
abrazaste el misterio de las cosas
y entraste en ese círculo del mundo
de las personas creativas.

Ayer partiste hacia la luz
dejándonos, sin duda, algo más huérfanos
en la inmensidad de este gran túnel.

Recuerdo tu sentido del humor
y tu capacidad para encontrar
lo mejor en la gente.

Siempre dispuesto a la amistad,
a la conversación y a compartir.

Que las estrellas nómadas
custodien tu alma libre
y desde algún lugar del universo
puedas continuar con tus escritos
inspirándonos en esta situación
tan extremadamente complicada.

Vuele alto tu espíritu indomable
y encuentre para siempre
el infinito abrazo de la paz.

Tuve la fortuna de coincidir con él en el foro Poesía pura. Fue un gran escritor, gran persona y buen amigo. Mexicano nacido en 1947. Ha muerto a los 73 años. Descanse en paz.

Ana Muela Sopeña
En este Link aparece la obra que dejó publicada: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Dintr-un colț îndepărtat al universului
Lui Alvaro Ancona

În iureșul vieții trăite
ai cunoscut misterul lucrurilor
și ai intrat în cercul larg
al persoanelor cu dar de sus.

Ca ieri te-ai despărțit de noi
lăsându-ne, fără îndoială, îndoliați
pe drumul acestui tunel imens.

Rămâi în amintirea mea plin de umor
și plin de har în a găsi
ce e mai bun în om.

Deschis mereu în a-ți face prieteni noi,
în a conversa și a-i promova.

Să îți păzească stelele nomade
sufletul liber,
ca dintr-un colț îndepărtat al universului
să poți trimite mesaje
inspiratoare de putere
pentru noi cei de aici.

Zbor înalt spiritului tău neînvins,
fie așa ca să găsești în nemărginire
pacea și liniștea de veci.

Am avut bucuria să îl cunosc în forul poetic Poezia pură. A fost un mare scriitor, un mare om și bun prieten. Mexican de origine, născut în anul 1947. A decedat la vârsta de 73 de ani. Lumină lină.
În acest link apare opera sa publicată: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Ana Muela Sopeña
*trad. în română de A. Langa

joi, 9 aprilie 2020

Las cosas se revelan en silencio/ Lucrurile prind contur în tăcere* de Montserrat Martínez


Las cosas se revelan en silencio

Las cosas se revelan en silencio.
Hoy has mirado triste,
has mirado y tus ojos son los dedos
de la lluvia mojando los abismos.

Hoy el movimiento es un carámbano,
una flecha de hielo,
no hay vida dentro de los troncos
-todo está hueco, sucio-
ni por fuera de las desolaciones.

La oscilación no permite otro ruido,
el agua va cayendo de las ramas
como una herida congelada, como
una lesión interna,
una verdad del aire.


Lucrurile prind contur în tăcere

Lucrurile prind contur în tăcere.
Azi ai privit trist,
ai privit cu ochii tăi deveniți degete
ale ploii străbătând neantul

Azi mișcarea e de sloi de gheață,
de săgeată atârnând ca un țurțure,
nu e viață înauntru trunchiurilor
-totul e gol, întinat-
întruchipare exactă a dezolării

Nu e loc pentru sunete tari,
apa cade în ritm de pe ramuri
ca de pe o rană cicatrizată,
o leziune internă,
un adevăr al aerului.

*trad. por A. Langa







miercuri, 8 aprilie 2020

Un șir de vagoane....




UN ȘIR DE VAGOANE...

Credeai că nu o să se mai termine 
țipătul cel ascuțit de metal maltratat
repetivitatea sunetului accelerată
scrâșnetul cel necăjit de șine

A fost așa rapid dintr-odată
soarele se ițea de printre vagoanele
ce lăsau ochii să se odihnească nițel
apoi îngrădea privirea priveliștea toată

Cine știe când și cum vor fi oprite
în privirea prinsă de coada de tren
cu soarele clipind pe după pleoape
acel șir de vagoane ce trecu prin orbite