Eter

ETER

Sunt oameni goi aici printre noi

Cine să-i caute cântă din flaute 

Au chipuri de arici de aia sunt mici

N-au timp sa vorbească au corpul din iască 

Zăpada când cade pe unii îi arde

Resetări

RESETĂRI 

***

Mulți sunt cei care îți pupă mâna ca apoi s-o rupă 

***

Ochii celui ce trădează n-o să-i vezi că luminează 

***

Cel ce vrea să te distrugă are-n gură doar o rugă 

***

Nici chiar foaia de hârtie nu rezistă la prostie

***

N-aștepta să te salveze cel ce știe să vâneze 

***

Vezi când tu vei trece Stixul nu uita să îți iai pixul

Casă

CASĂ 

Când pleci undeva departe îți cumperi o bicicletă una din cele visate odată în copilărie

Dacă n-ai bicicleta visată trage ușor de mânerul ușii și-o să uiți dintr-odată de scop

Casa ta va fi locuită de multe fantome un fel de ființe care îți vor resimți lipsa

Calatorie/Viaje

CĂLĂTORIE 

Plec în cea mai lungă călătorie 

voi sta singur doar cu pacea din cer 

fără prietenii ce s-au perindat 

fără viața lor îmbrăcată în haine de noapte 

cu un câine alături călător și el

caninul meu cunoscut care iată a dispărut 

pășindu-mi pe urme cu ochii întredeschiși 

ca o umbră ce nu cere nimic

nici apă nici oase de raci rătăciți 

vine fidelă din urmă umbra strălucitoare 

îmbrăcată în haina perfectă de câne

acolo în ea in părul aprins găsesc căldură 

VIAJE

Me voy de viaje el mas largo que hay

voy a sentirme por primera vez solo 

sin amigos que parecen buenos

sin su seriedad que lo hacían distantes 

con un solo perro erante sereno 

mi perro que ya no existe 

con sus ojos serados cojeando detrás 

como una sombra que no pide nada 

ni agua ni huesos de caballos salvajes 

me persigue fiel su sombra briliante 

abrigada con una manta canina 

alli encuentro el verdadero calor

Stix

STIX

Unde te afli acum nu este soare o boare de vânt te mângâie ca o mână rătăcitoare 

Trupul pe care îl porți e o parte din tine cineva pleacă de aici altcineva poate că vine

Câmpul peste care treci începe de aice urmele mici le îneci cu valul de spice

Zilele zac peste tot lăsate în spate Stixul i-l treci în înot și-n ziuă și-n noapte

Covor

0

COVOR

Au dispărut toate păsările au supraviețuit cele cu cioc acviln o simplă mutație

Ele nu respiră cu aer se lasa în voia soartei și așa se salvează de atracția pământului 

Tu percepi viața altfel cineva trage de ațe și ți le așează într-un covor cu zorzoane

Fără zarvă în zavoi se termina aici toate temerile tale te asezi cu sfială pe 0vechiul covor 

S-au risipit ore întregi de îngândurare din praful lor au crescut flori mari sub picioare

Pervaz

PERVAZ

Nimic nu rămâne din tot ce-i al nostru odată și odată iată că devine străin

Streașina casei se subțiază nu mai intră albina să-și lase mierea în stuful negrit

Vaza cu flori din fereastră s-a rostogolit în gol pe pervazul căzut ca o punte