OGLINZI
Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă
Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului
Oglinzile absorb făr-să īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței
CER
Pășești printre flori adaugi culori
Respiri pe sub valuri ridici alte maluri
Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte
Îmbraci haine simple un cer lacul umple
Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte
Și crește lumina prin trup de tulpină
Iai cerul cu tine în ochi de lumină
RAI
Când e să mori cineva mi te ia de picioare și te târâie până sub porțile raiului
De aici încolo ești nevoit să mergi singur
GARDĂ NOCTURNĂ
Ca un atlet alergi zi și noapte ochiul stâng nu-l ajunge din urmă pe cel drept
Recunoști că ai trecut semaforul în roșu și promiți altădată sâ nu se repete
Noaptea ce-aprind lumini incandescente e ziua trăită doar că pe jumătate
Treci pe roșu din nou asigurându-te de astă dată că în față nu ai pietoni
UMBRE
Din sângele nostru renaște un înger
În apă sapă doar fantânarii
Cu ochii înaltăm o columnă
Cu gândul înconjurăm tot pământul
Omul e umbra stelei polare
Cerul din baltă e apă curată
Setea se stinge cu focul ce arde
Îmbrățișăm umbre de stele
Cei care ne-au învățat să rotungim cuvinte pe atunci când ședeam pe burtă azi abia dacă pot să vorbească
Bunicele noastre moderne nu scot prune si nuci din buzunarele largi ale pestelcilor să-și îndulcească nepoții
Îi îmbuibă pe micuții rebeli cu ciocolată kinder icre negre cumpărate toate din Mall sau cu alte delicatesuri
S-au dus zilele toride de vară ce ne dezbrăcau în pielea goală să alergam desculț cu tălpile de șenilă pe afară
Fiarele târâte din urmă au amuțit acum nu imită mașinile si nici nu scot rotocoale de fum din stratul de praf de pe drumuri
Urcat-am la volanul bolizilor vorbim la telefon cu robotul cel imbatabil ce dă indicații pe un ton amabil cum și pe unde să mergem
MĂR
Mai nimic nou în materie de poezie
mărul a putrezit pierzându-și din înfățișare
rămasu-i-au însă intacte semințele
căutați atent în carnea fructului interzis
O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi
Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi
Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat
Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea
De aici încolo nu poți ocoli nici într-un fel orizontul
Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze
De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt
Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana
