'

Poezia e 

o pânză întinsă peste trecut 

o realitate

Drum

DRUM

peste drum în casa vecinului nu mai locuiește nimeni 

s-au târât acolo niște jivine și își fac adăpost 

nu se grăbesc merg alene nu au nevoie de tren și mașini 

nici nu achita vreo taxă casâ ajungă la fix

trec drumul ce desparte o casă de alta

Casă

CASĂ 

E undeva departe departe  de noi pământul 

nu mai călcăm pe el ca odinioară părinții noștri 

mergem cu trenul ne duce șuvoiul de gânduri 

zburăm peste nori și ne pare că suntem în neant  

gonim cu mașinile înainte și înapoi ca un pendul

compunem poeme memorabile în avion 

acestea însă rămân acolo nu pot sâ coboare pe trapă 

au temerile lor de creaturi nepământene 

Paradigmă

PARADIGMĂ 

Suntem încă vii marea ne privește de sus

poveștile toate ne transformă în mituri 

mārturii ale vietii trec cu tandrețea țanțarului 

acesta ne suge sângele dar ne lasă corpul întreg 

No hacemos nada en la vida/Nu facem altceva în viață de José Saramago

 

No hacemos más en la vida

                

 No hacemos nada en la vida  que  ir

                 buscando 

                                       el

                                       lugar 

                                                donde

                                               quedarnos

                                                          para

                                                    siempre"

Nu facem altceva in viață 

Nu facem altceva în viață  

decât să căutăm locul de 

veșnica odihnă 

Poem de Ernesto Sabato (trad. în română)

.                   "A  la  vida  le   basta

                     el

                     espacio 

                                        de

                                                  una

                                               grieta

                          para  renacer" 

***

"Vieții i-ajunge 

și o simplă fisură 

să înflorească"

Pled

PLED

Nu umbli la doftori ai obosit să-i asculți cum se vaietă suni la vecin care e viu și se uită prin gaura cheii 

Rupi din gard o creanguță de mur ce parcă ar fi vrut să-și înfigă gheruțele gri în vârful plat al olimpului

Treci de aici pășești peste sute de gropi deodată prăpastii mici goluri ce vor să mi te înghită 

Ai învățat undeva cum să eviți prăpastiile pui peste ele un pled faci un pod arcuit în stil romanic

Zare

ZARE

Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți 

Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă 

Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți

Vid

VID 

Devine trista expresia feței când nu ai ce ascunde ochi închiși șoptind ceva nedeslușit de după lentile 

Întâiul și ultimul val ce atinge nisipul unei plaje pustii străinul ce pășește încet pe mal fără să știe 

Vid văzut cum se mișcă pe creasta muntelui o boare de vânt face înconjorul întregului corp

Nu mergi ci citești cuvinte pe scoicile sparte le aduni grămăjoară și așa aranjez altfel spațiul