ZARE
Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți
Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă
Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți
ZARE
Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți
Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă
Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți
VID
Devine trista expresia feței când nu ai ce ascunde ochi închiși șoptind ceva nedeslușit de după lentile
Întâiul și ultimul val ce atinge nisipul unei plaje pustii străinul ce pășește încet pe mal fără să știe
Vid văzut cum se mișcă pe creasta muntelui o boare de vânt face înconjorul întregului corp
Nu mergi ci citești cuvinte pe scoicile sparte le aduni grămăjoară și așa aranjez altfel spațiul
TIC-TACUL
Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă
Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni
Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește
Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit
VATRĂ
Unde găsești un izvor soarbe din el poate fi ultima apă de pe pământ
o pădure e forma de trecere în neant doar că are și niște margini
corpul se întreabă cât o să mai zăbovim pe aici nici el nu știe
cireșii cei copți nu se ceartă cu ciorile deși ar avea pentru ce
norii acoperă toate tarabele noastre încărcate cu verdețuri uscate
mama cocea într-un singur cuptor jumătate din pâinea satului
trei luni
![]() |
13 ani |
E pe undeva rătăcit câinele meu
s-a transformat într-o piatră sau într-un alt câine
a îmbătrânit nițel dar nu se vaicară
vine noaptea când dorm și-mi linge mâinile
má trage de bretele ca să mă trezească
se învârte în juru-mi mă protejează
mișcă din coadă se simte o adiere de dragoste
vă asigur nu-i de la nimeni e de la el
EVEREST
Să nu te apropii de un om solitar o să te doară copacul crește până la cer fără să știe de ce
nu sunt case pe vârfuri de munte și nici oameni haloul soarelui le-ar absoarbe
nimeni nu va ști - chiar de va vrea cu putere - ce se află înăuntru unei găuri negre
EVEREST
No te acerques a un hombre solitario te va a doler - el árbol crece sin saberlo hacia al cielo
no hay casas en el punto más alto de las montañas y no tocarás nunca la piel de una estrella
nadie y nunca sabrá - aunque tan fuerte lo quería - lo qué hay dentro de un agüero negro
COPLEȘ
Drumurile au vârsta lor linii lungi duc la cer început și sfârșit infinit fără luciul faianțelor
Un copleș face primii pași cade rău se ridică urmărește un scop de nimeni știut nici de el cunoscut
ERAU ZILE
Ai fost iarbă barba îti creștea până la brâu o bătrânică îți făcea descantece să nu boleşti
Regele tău se plimba în căruțe trase de cai o mulțime de oameni îl aplaudau
Era pace și cerul se rotea îmbietor prin orice ochi de lumină priveai în trecut
În tromba de praf se afla un înger iar regele îl lua cu sine și-l ținea pe genunchi
Erau zile când oamenii se bucurau de o petală de un petec de pământ ce-l aveau