CLOPOTE MICI
Cine să creadă că ți s-au scurs toate zilele
au rămas niște ore colea clopote mici pe o biserica
bat si ele în unison aproape fara să se audă
CLOPOTE MICI
Cine să creadă că ți s-au scurs toate zilele
au rămas niște ore colea clopote mici pe o biserica
bat si ele în unison aproape fara să se audă
NIMIC
Nimicul nu se împacă în mod direct cu nimeni toți vor ceva de la el
Nimicul se împacă de minune cu mine iată de ce îi dedic un poem
PARADIGMĂ
Suntem încă vii marea ne privește de sus
poveștile toate ne transformă in mituri
mārturii ale trecutului trec cu tandrețea țanțarului
acesta ne suge sangele însă ne lasă corpul intact
paradigmă de rememorat pe care au inventat-o urmașii
No hacemos más en la vida
No hacemos nada en la vida que ir
buscando
el
lugar
donde
quedarnos
para
siempre"
Nu facem altceva in viață
Nu facem altceva în viață
decât să căutăm locul de
veșnica odihnă
. "A la vida le basta
el
espacio
de
una
grieta
para renacer"
***
"Vieții i-ajunge
și o simplă fisură
să înflorească"
Nu umbli la doftori ai obosit să-i asculți cum se vaietă suni la vecin care e viu și se uită prin gaura cheii
Rupi din gard o creanguță de mur ce parcă ar fi vrut să-și înfigă gheruțele gri în vârful plat al olimpului
Treci de aici pășești peste sute de gropi deodată prăpastii mici goluri ce vor să mi te înghită
Ai învățat undeva cum să eviți prăpastiile pui peste ele un pled faci un pod arcuit în stil romanic
ZARE
Umbre se sting pare înzadar drumul făcut mâini se întind ajung la părinți
Nimic nu-i cum a fost un vânt prielnic duce corabia în larg valuri se vaietă
Iată zarea o lumină ce vrea larg să zâmbească primitoare cu toți
VID
Devine trista expresia feței când nu ai ce ascunde ochi închiși șoptind ceva nedeslușit de după lentile
Întâiul și ultimul val ce atinge nisipul unei plaje pustii străinul ce pășește încet pe mal fără să știe
Vid văzut cum se mișcă pe creasta muntelui o boare de vânt face înconjorul întregului corp
Nu mergi ci citești cuvinte pe scoicile sparte le aduni grămăjoară și așa aranjez altfel spațiul
TIC-TACUL
Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă
Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni
Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește
Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit