duminică, 29 iulie 2018

TIMP TRECUT*

TIMP TRECUT

Îmbrăcat în hainele decolorate ale timpului,
fără încălțări și cu pălărie de paie, cu bor,
mi te plimbi printre prunii căzuți pe o parte
cu păsări cu tot și fără de frunzele lor.

Atâtea flori aromate, cu petale căzute,
sădite de cineva în spatele casei,
fărâme de cer azuriu împrăștiate deasupra,
prin care soarele încearcă să mi te salute.

Pe poarta ce stă gata să se prăvale
intră și ies pe rând niște necunoscuți,
oaspeți nepoftiți, de neoprit din cale,
câine legat cu un lanț, mereu asmuțit.

*A.L.


sâmbătă, 28 iulie 2018

ICAR*



ICAR

Ai rămas cu-n pas în urmă 
de a lumilor gâlceavă.
De ce să te afli-n turmă
și de ce atâta grabă?

Nu-i mai bine să stai singur
și să te-ngrijești de suflet,
cum e într-un fruct un sâmbur:
de ce oare atâta umblet?

Dintr-un loc se vede zarea,
nu din toate deodată,
și îți arde lumânarea
când mișcarea ți-i înceată.

Astea le înveți cu timpul,
până-ajungi să te faci mare,
dar e bine să porți nimbul
soarelui pe când răsare.

Ziua s-o începi cu dreptul,
noaptea s-o petreci în pripă
și așa, ca înțeleptul,
vei avea pe spate-aripă.

Vei purta aceeași slavă
ca Icarul din poveste,
iar a lumilor gâlceavă
”iată e și nu mai este...”

*A.L.


vineri, 27 iulie 2018

COPAC*

COPAC

La capătul grădinii 
a crescut copacul, acum cioturos, 
cineva i-a mai tăiat o creangă,
o gaură largă se cască în pântecul lui,
un gol ce se uită la tine 
din trupul ciuntit.

*A.L.


marți, 24 iulie 2018

Poema de Eugénio de Andrade (trad. în română)


Fotografia postată de Antonio Moya.
(la foto y el poema escogidos del muro de facebook de Antonio Moya)

***
Cada cosa tiene su fulgor,
su música.
En la naranja madura canta el sol,
en la nieve el mirlo azul.
No sólo las cosas,
los propios animales
brillan con una luz acariciada;
cuando el invierno
se acerca a sus ojos,
la transparencia de las estrellas
se vuelve fuente de su respiración.
Sólo eso hace
que duren todavía.
Así el corazón.

***
Orice lucru are sclipire,
muzica sa.
Portocala coaptă e ca soarele,
mierla se pierde prin zăpadă.
Nu doar lucrurile,
fiarele însăși
strălucesc într-o lumină nouă;
când iarna
le apare pe sub priviri,
transparența stelelor
devine sursa respirației lor.
Asta le face
să mai existe.
Ca și inima.

*A.Langa

vineri, 20 iulie 2018

FERMENTAȚIE*



FERMENTAȚIE

Există viața dincolo de viață?.. Se aude vidul, 
Vezuviu ce-și zvârle lava afară,
forfotă ale firelor de nisip căzute din clepsidră,
clipă ce cade de pe funia albastră
- funambulism intrinsec - 
scândură de catafalc în care carii își fac casă,
cuib de viespi ivit în aripa ascunsă a acoperișului,
lapte ce fierbe, gata să deie în foc,
vărsându-se dintr-un ceaun negru de funingine,
focul fiind unicul de pe aici ce-și cunoaște menirea,
greu de dobândit, bun pentru atâtea
nenecesare biruințe, fatidic ferment, supă cosmică.

duminică, 8 iulie 2018

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)




CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii
există sunete
însă nu sunt interferențe.
Totul e completat: nimic nu lipsește
nimic de prisos.

Timpul încape
în golul unui degetar
imaginația apare și ea
ca pasărea din lada unui magician
și toate formele
sunetele și culorile
inundă simțurile.

Nimic nu știu.
Nici nu-i necesar.

Liniștea
din privirea inocentă a fiarei.
Un dinte de animal
spintecând toare ligamentele.
Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa