luni, 31 decembrie 2018

ALT LIMBAJ/ OTRO LENGUAJE*


ALT LIMBAJ

Învațăm cuvintele pe silabe
-dăm aceleași nume la lucruri-
până când auzim o voce necunoscută,
ce pare că le știe pe toate,
un alt limbaj, monolog interior.

OTRO LENGUAJE

Aprendemos las palabras por las silabas
-damos los mismos nombres a las cosas-
hasta que oímos una voz desconocida,
que parece saber de todo,
otro lenguaje, monólogo interior.
.
UN ALTRE LLENGUATGE

Aprenem les paraules sil·labejant
-donem el mateix nom a les coses-
fins que sentim una veu desconeguda,
que sembla que les sàpia totes,
un altre llenguatge, monòleg interior.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


luni, 24 decembrie 2018

LOS NUEVOS MIEDOS, poema de Nicolás Corraliza (trad. al rumano*)


Fotografia de profil a lui Nicolás Corraliza

LOS NUEVOS MIEDOS

Todo es tan desapacible. Apenas queda verano,
y el invierno ya es un vientre a punto.
Por encima de la duda, resistid:
la ceguera es un exceso de luz o un poema.

CELE MAI NOI TEMERI

Totul e atât de placid. Abia de mai e ceva din vară,
iar iarna e pe punctul să intre în scenă.
Fie ce o fi, trebuie să rezistăm:
cecitatea e un exces de lumină sau un poem.

LITORAL*


LITORAL

În vise
se transformă zarea,
o sumedenie de stele
se-nghesuie în univers.

Nisip sădit,
atâtea visuri
pe care le vomită marea,
cu ramuri moarte și bușteni.

Sunt vise,
toate neîmplinite,
pestriț arată litoralul,
parc-aparține altei mări.

*A.L.

duminică, 16 decembrie 2018

Poema de Mercedes Ridocci (trad. al rumano*)


*** 
Ocultan el veneno que llevan dentro,
untan con miel la hiel que desprenden.
Con inmaculada saliva escupen su sombra,
la extienden en el llano de los otros,
pisan fuerte sobre las almas mutiladas.
Se coronan con los laureles del triunfo perverso.
Limpian el alma con su mentira.
Satisfechos, se adentran en la noche.

Ellos…

***
Ascund otrava ce o poartă înlăuntru,
își ung cu miere resentimentele.
Cu salivă stătută le scuipă umbra,
o împrăștie pe corpurile altora,
calcă tare peste inimile mutilate.
Își pun coroana triumfului pervers.
Curăță sufletul cu propia minciună.
Satisfăcuți, dispar în întuneric.

Ei…

MAREA/ EL MAR*


MAREA

Mereu se zbuciumă marea,
pe acolo îți plimbi privirea
până nu mai vezi.

Pasări mici zboară în zare,
pe deasupra valurilor,
poate-s ochii tăi (?).

EL MAR

Siempre sufre el mar,
sus olas se llevan tus ojos
hasta que te dejan ciego.

Pájaros diminutos
aletean en el horizonte,
(¿)puede que sean tus ojos(?)

EL MAR
Sempre s’agita el mar,
allà passeges la teua mirada
fins que, ai las, ja no el veus.
Ocells menuts volen a l’horitzó,
per damunt de les ones,
potser els teus ulls (?).

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


marți, 11 decembrie 2018

CÂMPIE*

CÂMPIE

După atâta pădure -copaci noduroși-

vine și o câmpie să se întindă,
o formă de șes unde ajung gândurile,
dar nu fac grămadă, plutesc pe o apă
pâna hăt în zare, fără valuri, vâslind.

PLANA

Després de tant bosc – arbres nuosos-
arriba una plana que s’estén,
una mena de pla on vénen els pensaments,
però no s’amunteguen, suren en l’aigua
a les envistes, sense ones, vogant.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

duminică, 2 decembrie 2018

PATRIA* de Antonio Moya



PATRIA

Aún la llama
de la vela se contonea
en lo oscuro.
Veo tus ojos venir.
Vienen de lejos,
de lugares que han visto,
de prados que han soñado.
El corazón viajó
por una patria
que no tenía colores.
Impulsó nacimientos,
sacudió labios cárdenos,
se derramó en azar
de luna y río.
Tómame de la mano.
Tómame de la mano.


PATRIE

Lumina lumânării
mai pâlpâie încă
în întuneric.
Văd ochii tăi cum se apropie.
Vin de departe,
din locurile ce le văzuse,
din câmpiile visate.
Inima a trecut
pe întinderile unei patrii
care nu avea nici o culoare.

  • A stat alături de cei nou-născuți,
a zvâcnit pe buze violete,
căzu la întâmplare,
ca luna în râu.
Ia-mă de mână.
Ia-mă de mână.

*trad. din spaniolă de A. Langa



CHAOS*


CHAOS

Zadarnic se aprind lumini
în lumea fără rădăcini,
și ore vin și ore scad,
ca lumânările ce ard,
se-aruncă flori din înălțimi
peste ai tăi, peste străini,
ori nimeni nu mai știe-acum
pe cine întâlnești în drum,
dacă e bun, dacă e rău,
e ahticrist sau Dumnezeu,
că este mic - ajuns înalt -
că are chipul de bazalt,
zâmbește fals la fotograf,
se dă țar rus și prinț arab,
poate e Jong, poate e Trump,
sau cei cu capul prins în ștrampi,
sunt kmerii roșii, edinoruși,
se trag din gali sau din etrusci,
e tribul cel de vânători
sau soli veniți de printre nori,
e frate drept cu-n samurai
sau ultim etnic din Hawaii,
viezure de prin vizuini
sau suferinzii din genuni,
sunt alchimiști, argonauți,
sau bolovani căzuți din munți,
mai toate-s adunate aici:
sus - cer cu stele, jos - un bâlci!

*personificare a haosului (remarca autorului)


joi, 29 noiembrie 2018

SCARĂ LA CER*



SCARĂ LA CER

Frunzele căzute se trezesc
la cea mai ușoară adiere a vântului.

Fiecare dintre anotimpuri
caută să dea timpului o altă culoare.

Timpul rămâne a fi incolor,
rânduri suprapuse, un palimpsest.

În zare e o scara ce duce la cer.
Cine încearcă să-i urce treptele?

*poem și foto de autor








marți, 27 noiembrie 2018

poema 23 de Hugo Toscadaray (trad. în română*)



(Hugo Toscadaray, Buenos Aires, 1957)

-poema 23-

cuando miramos
las viejas fotografías
¿qué buscamos?

¿clemencia

o el oro nunca hallado?

-poemul 23-

când privim
fotografiile vechi,
ce căutăm?

îndurare

sau aurul niciodată găsit?

* A. Langa

LA RONDA Y EL DESTINO (RONDUL ȘI DESTINUL*) de Giovanni Quessep


Giovanni Quessep Esguerra (San Onofre6 de enero de 1939) es un poeta colombiano.



LA RONDA Y EL DESTINO

Si vivo es porque el aire
me otorga su escondida claridad;
dando pasos de ciego en un jardín
toco los cactus de la muerte.

Pasado tanto tiempo
de estar maravillado por el alba,
miro en sus hojas la condena,
lo que me corresponde de la vida.

No me pidas entonces, no me pidas
la canción de los bosques;
nada podré bajo este almendro,
nada sino soñar contigo y con la nieve.

RONDUL ȘI DESTINUL

Sunt viu fiindcă aerul
îmi dă din tainica-i limpezime;
cu pași-mi strâmbi printr-o grădină
ating ai cactușilor țepi.

Atâta timp am stat
înmărmurit în fața zorilor de zi,
citind pe raza lor sentința
care îmi vine de la viață.

Nu-mi cere acum, nu-mi cere
cântarea sacră a pădurilor;
ce pot să fac de sub acest migdal,
decât doar să mi te visez și să visez zăpada.

*trad. în română de A. Langa


luni, 26 noiembrie 2018

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. din spaniolă*)


Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.

***
borracho de pájaros
y por lo tanto

doblemente viejo
soy el eco de esta risa
eternamente mía

***
înconjurat de păsări în zbor
și poate de aceea

bătrân ca niciodată
sunt ecoul acestui hohot de râs
al meu pentru totdeauna

joi, 15 noiembrie 2018

Poem de Chantal Maillard*



***
Has esparcido en las cumbres más altas
el polvo de las sepulturas.
Renacerán allí los que te amaron.
Qué fría es la alborada.
Cúbreme con tu aliento
hasta que el sol despierte a los escarabajos
entre las hojas secas.

Chantal Maillard, ”Hainuwele”

***
Ai împrăștiat cenușa mormintelor
pe cele mai înalte creste.
Acolo vor reînvia cei care te-au iubit.
Ce reci sunt zorii de zi.
Acoperă-mă cu suflarea ta
până soarele va trezi cărăbușii
de printre frunzele ruginii.

*trad. din spaniolă de A. Langa 



duminică, 11 noiembrie 2018

APROPO (catrene necenzurate)

APROPO

***
De vrei să deții
ditamai diamantul,
șlefuiește cuvinte,
luminează neantul.

***
Portretele noastre
pot fi variate,
durează doar cele
mirobolante.

***
Nu-i glumă - ghem de taine
sub sabie și cruce: 
"Pe unde n-ar ajunge,
Rusia împarte arme!".

***
Frumusețea care ți e dată
nu necesită să fie multiplicată,
bine ar fi să rămână un dar
într-un singur exemplar.

***
Prietenii tăi cei buni nu mai sunt,
au plecat fără casele lor în altă parte,
merele au căzut la pământ,
cineva le va bea sucul, pe săturate…


vineri, 12 octombrie 2018

QUIZÁS* de Eugénio de Andrade


Imagini pentru foto Eugénio de Andrade
(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.
Șoptit doar de
tremurul frunzelor.
Zâmbetul ascuns, strigătul
unei păsări, cenușa
vocii. O anumită dulcegărie,
o anumită violență.
Densă și volubilă
năframa nopții, atingând acum
trupul apei. Și, în sfârșit,
dorința latentă
a focului, stopată.
Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

duminică, 7 octombrie 2018

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*



SCRISOAREA DE DRAGOSTE
(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,
ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,
o seamă de cuvinte scrise neciteț,
recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus
se revizează și ceea ce nu s-a scris,
după care, cu cerneala pe degete,
se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului
se scrie adresa pentru destinatar,
iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,
atunci mi te chinui să o redactezi.




sâmbătă, 6 octombrie 2018

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano



***
Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***
Rămâne totuși ceea ce a fost
distanța redusă de datele dintr-un calendar
micile detalii de pe bobul de rouă
zorii de zi ce vin peste pământ
zidul de pe buzele ce sărută pe furiș
(cuvintele ce nu-și mai au locul)
și tăcerea care iarăși e un copil abia născut
nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește
vasul cu whisky zăpada vidul
potcoava unui cal
marcată pe litera u a numelui meu
și o boare de vânt care să mă ducă
fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul
flacăra spicelor de grâu
melodia polenului
de asemenea mărturia
tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa

vineri, 5 octombrie 2018

DISCREȚIE*




DISCREȚIE

Simți solul cum se-așază sub tălpi,
printre degete bulgărași de țărână
ți se rostogolesc pe pielea întinsă,
peste venele ce abia de se văd.

Pământul puhav se urcă alene
dintre frunze căzute, cu furnici,
îți arată discret, de sub picioare,
cum își face lucrul de veci.



miercuri, 3 octombrie 2018

ZBOR de Aurica Balaur (trad. în spaniolă*)

Aurica BALAUR, lucrează la Ville de Montréal, a studiat la Universitatea de Stat din Moldova

ZBOR

Număram norii,
ca sa ajung în Canada,
pe cand tata, poate,
număra treptele de pe cer,
ca să ajungă la porțile raiului.

VUELO

Estaba contando las nubes,
volando hacia Canadá,
mi padre, quizás,
contaba los peldaños del cielo
para llegar al paraíso.

*trad. în spaniolă de A. Langa


VOL

Comptava els núvols,
per arribar a Canadà,
quan el pare, potser,
comptava els graons del cel,
per arribar a les portes del paradís.

POEMA d’AURICA BALAUR traduït del romanés al català per PERE BESSÓ