luni, 17 iulie 2017

MÂINI

















MÂINI

Când nu mai știm să trăim
ne depărtăm într-atât unul de altul, 
încat degetele nu ajung să se mai atingă.

Atunci cădem pe o parte
iar mâinile ni se asază pe piept, 
ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul devine stană de piatră, 
unde nu poate să stea nici un fluture 
fără ca să rupă cercul arzând de lumânări.

Mainile noastre vor fi singurele
care vor încerca să ne atingă inima 
înainte ca aceasta să înceteze să bată.

©Andrei Langa

marți, 4 iulie 2017

Poema de Mark Strand (trad. al rumano*)



(Summerside, Isla del Príncipe Eduardo, 11 de abril de 1934 –
Nueva York, 29 de noviembre de 2014. Poeta, ensayista y traductor estadounidense nacido en Canadá. Poema escogido del muro de Facebook de Mauricio Alfreo Escribano. Foto via Wikipedia).

***
En el campo
soy la ausencia
del campo.
Siempre
es así.
En donde esté
soy lo que falta.
Cuando camino
parto el aire
y siempre
el aire viene
a llenar los espacios
en donde estuve.
Todos tenemos razones
para movernos.
Yo me muevo
para mantener las cosas completas.

***
Pe câmp
sunt lipsa de prezență
a câmpului.
Mereu
se întâmplă așa.
Unde nu m-aș afla
sunt ceea ce-i lipsă.
Când pășesc
împing aerul în părți
și mereu
se întoarce aerul
pentru a umple spațiile
unde am fost.
Toți avem destule motive
pentru a ne mișca.
Eu mă mișc
pentru a menține lucrurile integre.

*poema traducido al rumano por Andrei Langa

duminică, 2 iulie 2017

METICULOSITAT/ METICULOSIDAD/ METICULOZITATE*, poema de Pere Bessó



 

Imatge presa de la xarxa, via POÉTICA COMPARTIDA

METICULOSITAT
A Dumitru Anteca

Al cos de la Poesia vera no hi ha cap jardí anglés. Una branca, potser, per als teuladins d’hora. Una altra, però, per al gat que els guaita.

METICULOSIDAD
A Dumitru Anteca

En el cuerpo de la verdadera Poesía no hay ningún jardín inglés. Una rama, quizás, para los gorriones tempranos. Otra, sin embargo, para el gato que los vigila.

METICULOZITATE*
Lui Dumitru Anteca

În trupul adevăratei Poezii nu există vreo grădină engleză. O crenguță, poate, pentru vrăbiuțele matinale. Altă crenguță, însă, pentru pisicul care le urmărește.

*trad. al rumano por A.L.

sâmbătă, 1 iulie 2017

TIMP




TIMP*

Uităm de timp,
timpul se uită la noi
din pereții decolorați ai caselor.

Chipuri de prunci
opriți brusc din creștere
încă de pe atunci, de la naștere.

Imagine ingenuă
a zilelelor care au apus
peste stelele ce au încetat să clipească.

Poze din album, descleiate,
prinse de corzile timpului,
cu niște clame.

Liniște atotștiutoare, nelipsită la masă,
zi de naștere fără de invitați,
atât de neașteptată.

Știri la televizor care reactualizează
un șir de accidente de circulație,
fără supraviețuitori.

*poezie de A.L.