miercuri, 27 martie 2013

RUMOR DE LA SOMBRA de André Cruchaga (trad. în română)





RUMOR DE LA SOMBRA 

Descalzo en medio de sueños inconclusos, las raíces del tiempo
en el estanque: el zumo en la herida respirada, la sombra en desorden
¿la sombra? ¿Los cabellos azotados por el viento? (La rama a media
asta de la respiración con su imposible sombra de bosque.)
—Te veo venir —me has dicho siempre desde lo inmóvil—, desde el soy
o fui, fijo como la losa perdurable de la oscuridad, (veo en el caudal
de mis manos los límites) pulsa el ciego magma que habita las pupilas,
muerde el rumor que me pronuncia ¿callo? Todo lo demás es el recuerdo
de la muerte anticipada, el puñal que reina en la sal.
¿Puedo olvidar todo aquello que conozco?
(Este ahogo de campanas es perfecto en el pecho. ¿Es sombra o niebla?)
Las noches con su vómito invaden mi sangre. El ojo allí en el suicidio
de los espectros, la esquina del miedo colgando de telarañas, ¿miedo,
he dicho? —Miedo, sí, miedo cuando escupo sobre la herrumbre de la tarde,
miedo al ataúd de la locura,
miedo al pájaro que sale de las alcantarillas o de la fosa,
miedo a esta carne con larvas, —(el desquicio es otra forma de estar vivo)
miedo al muro espeso de los absolutos, (huyo y nadie me absuelve)
¿Puedo no saber y saber al mismo tiempo de la sed, destruir la fantasía
del orgasmo o imaginar otro laberinto secándose las lágrimas?
—Por suerte sigo aquí, sobre el asedio de los relojes. ¿Sigo? ¿Aguardo?
La sombra es densa, (ayúdenme) que aún existo. Estoy en mi cadáver.

Barataria, 27.III.2013

MURMUR DIN UMBRĂ

Desculț printre vise neterminate, rădăcinile timpului
în heleșteu: sucul în rana stătută, umbra în dezordine;
umbra? Firele de păr bătute de vânt? (Ramul pe jumătate
ajuns până la respirație cu umbra sa imposibilă a pădurii.)
- Te văd venind - mi-ai zis-o mereu dinlăuntru nemişcării -, dinspre cel care am fost
sau sunt, solidă precum lespedea eternă a  întunericului, (văd limitele 
în căușul mâinilor mele) orbul împinge magma ce-i inundă pupilele,
mușcă murmurul ce mă exprimă; tac? Restul este amintirea
morții anticipate, pumnalul ce stăpânește sarea. 
Pot să uit tot ceea ce cunosc?
(Această înăbușire de clopote în piept. E umbră sau ceață?)
Nopțile îmi inundă cu voma lor sângele. Ochiul de aici din sinuciderile
spectrelor, colțul fricii atârnând pe pânzele de păianjen; frica,
am spus? -Frica, da, frica atunci când scuip pe rugina înserării,
frica de sicriul nebuniei,
frica de pasărea ce iese din subterană sau din groapă,
frica de această carne cu larve. -(dezechilibrul e o altă formă de a fi viu)
frica de zidul gros al absoluturilor, (fug şi nimeni nu mă iartă)
Pot să nu ştiu şi să ştiu în aceeași clipă de sete, să distrug fantezia
orgasmului sau să îmi imaginez alt labirint ce îşi usucă lacrimile?
Din fericire, continui să mă aflu aici, peste asediul ceasurilor. Continui? Aștept?
Umbra e densă, (ajută-mă) atât cât mai exist. Sunt înlăuntru cadavrului meu.

Haiku de Francisco Basallote (trad. în română)




***
tan diminuta
y qué profundo olor,
flor de romero


***
atât de mică,
dar ce miros profund,
floare de rozmarin

Poeme pentru mine (2) de NICOLAE LEAHU (trad. în spaniolă)






POEME PENTRU MINE (2)

acum pictează umărul meu mușcat
de ciorchinii florii de salcîm
imaginile logodite cu pupilele
neputința grafiilor de a comunica
explozii multicolore
te-as fi iubit si în pîntecul mamei -
cînd ploua cu pene de înger
și nu erau anotimpuri
și aveam o vîrsta fără vîrstă
si priveam numai in mine
cu trupul acoperit cu ochi -
Mamă, pierduta-mi pleoapă
locuința-mi dintre paradisuri
altcumva
mi-am imaginat
altcumva
tristețea întinsă cu palma pe mușama

POEMAS PARA MI (2)

ahora pinta mi hombro mordido
por los racimos de acacia
las imágenes casadas con las pupilas
la impotencia de las grafías para revelar
estallidos multicolores
podría amarte dentro del vientre materno –
cuando llovía con plumas de ángeles
y no había estaciones
y tenía una edad sin edad
y miraba solo dentro de mí
con el cuerpo lleno de ojos –
Madre, mi perdido párpado
mi casa entre los paraísos
de otra forma
me he imaginado
de otra forma
la tristeza estirada por la cubierta de la mesa

(trad. A.L.)

luni, 25 martie 2013

Poem de MARIA ȘLEAHTIȚCHI (trad. în spaniolă şi catalană)



oleandrii mă strigă roz înapoi

draga mea fiică
oleandrii noştri de-acasă
mă strigă roz înapoi

sînt doldora de floare
stau între
cerul îngrelat de nori de ceaţă
umedă ca rugina unei mohorîte ploi şi
noroiul acestui ianuarie fără ninsori

îi ridic trişti şi dojenitori
în dreptul geamului tău
de la etajul şapte

ţie îţi las
frumoasele mele grădini
suspendate între vis şi realitate
fiica mea dragă


las adelfas me vuelven a llamar en color de rosa

mi querida hija
las adelfas de nuestra casa
me vuelven a llamar

están florecidas
se encuentran entre
el cielo cargado de nubes de niebla
húmeda como óxido de una lluvia afligida y
el lodo de este enero sin nieve

las levanto tristes y enojadas
hacia tu ventana
del séptimo piso

te dejo
mis bellos jardines
colgantes entre el sueño y la realidad
mi querida hija

els baladres em criden amb el rosa de nou
 
estimada filla meua
els baladres de la nostra casa
em criden amb el rosa de nou
 
són plens de flors
es troben entre
el cel pesat de núvols de boira
humida com el rovell d’una pluja ombrívola  
i el fang d’aquest gener sense neus
 
els alce insatisfets i tristos
davant de la teua finestra
del seté pis
 
a tu et deixe
els meus bells jardins
penjants entre el somni i la realitat
estimada filla meua

(trad. în catalană de Pere Bessó)


INFERN/INFIERNO/INFERN


Wikipedia: Visión del infierno por San AgustínLa ciudad de Dios (413-426), 


***
Vaietul iese
din interiorul nostru,
imită infernul.

***
El lamento sale
de nuestro interior,
imita el infierno.

***
El lamentar
del interior de l’home
l’infern imita.

Traduït del romanés al català per PERE BESSÓ