joi, 27 iunie 2019

EXTRAPOLARE*


EXTRAPOLARE
Oare e greu
atât de greu e să spui
să spui adevărul
să aduci la pământ
alături să pui
pământul și cerul
Să faci într-un fel
în așa fel
ca să se arăte
acel adevăr
adevărul cel
sclipind pe ape

EXTRAPOLACIÓ
De veritat és difícil
tan difícil és de dir
dir la veritat
dur a terra
posar al costat
la terra i el cel
Fer d’una manera
d’aquesta manera
per aparèixer
aquella veritat
la veritat aquella
espurnejant en les aigües


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

duminică, 23 iunie 2019

VERSOS MEMORABLES/ VERSURI MEMORABILE* de Pedro Mir


(poema regogido de la pagina de Facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

VERSOS MEMORABLES

Si alguien quiere saber cuál es mi patria
no la busque,
no pregunte por ella.
Siga el rastro goteante por el mapa
y su efigie de patas imperfectas.
No pregunte si viene del rocío
o si tiene espirales en las piedras
o si tiene sabor ultramarino
o si el clima le huele en primavera.
No la busque ni alargue las pupilas.
No pregunte por ella.

Versos del poema: Si alguien quiere saber cuál es mi patria. Pedro Mir.

VERSURI MEMORABILE

Dacă vrea cineva sa afle care-mi e patria
n-o căutați,
nu întrebați pe nimeni.
Urmați linia picurândă pe hartă
și efigia ei cu picioare strâmbe.
Nu întrebați de se naște din rouă
sau are trepte crescute prin piatră
sau e cu miros ultramarin
sau are aromă de primăvară.
N-o căutați și nici nu vă lărgiți pupilele.
Nu întrebați de ea.

*trad. din spaniolă de A. Langa

sâmbătă, 22 iunie 2019

RECEPTACUL*


RECEPTACUL
(lui André Cruchaga)
Așa apare forma altui poem
pată de cafea impregnată pe haina de școală
pește resemnat ce a uitat să și mai înoate
un nor acum orbitor - barcă nemișcată pe cer
receptacul scanat după Sfânta treime
scară rămasă fără de trepte
(step by step avansând în penumbră)
scurtcircuit care își aruncă scânteile înafară
pick-up învechit ce scoate sunete inteligibile
un bun electrofon înrudit cu unicornul
...o balenă se aruncă la mal din nebunie
bunul comun îl împarte acum un împărat
cu chip demodat - fapt în sine -
sinagogă în care nu a mai intrat demult nimeni
"aceste șoapte ce vin de sub pământ" eutanasie

RECEPTACLE
(Per a l’André Cruchaga)
Així apareix la forma d’un altre poema
taca de café impregnada a l’uniforme de l’escola
peix resignat que s’ha oblidat ja de nadar
un núvol ara encegador –barca que no es mou al cel
receptacle escannejat després de la Santíssima Trinitat
escala romasa sense escalons
(step by step avançant en penombra)
Curtcircuit que llança espurnes a fora
pick-up envellit que trau sons intel·ligibles
un bon electròfon emparentat amb l’unicorn
...una balena es llança al mal de follia
el bé comú l’imparteix ara un emperador
amb semblant demodé - fet en si mateix -
sinagoga on ningú no ha entrat ja des de fa temps
"aquests remors que vénen de sota la terra" eutanàsia.
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ



duminică, 16 iunie 2019

CĂLĂTOR*



CĂLĂTOR

Ziua vine pe neașteptate
te trezește o goarnă din văzduh
pedalezi de cu zori mergi pe o bicicletă
desprinsă de la un lanț ruginit
proiectezi o călătorie prin neant
fără să știi unde te afli exact
te apleci în fața soarelui
aproape din obișnuință
reflex condiționat gest genuin
oprești la o stație mică de autobuz
urci pe bagaj un copil
apoi altul ți se urca pe bara din fața
faci împreună cu ei înconjurul lumii
ajungi acasă mereu acasă
chiar dacă ești (cred unii!)
cel mai de neoprit călător


VIATGER

Inesperadament arriba el dia
et desperta una trompeta del cel 
pedaleges a l’alba marxes en una bicicleta
separada d’una cadena rovellada projectes
una viatge pel no-res sense saber
on et trobes exactament t’inclines
davant del sol quasibé de costum 
reflex condicionat gest genuí 
t’atures en una petita estació d’autobús
puges la maleta un infant darrere l’altre
se’t pugen en la barra davantera
fas junt amb ells la volta al món tornes a casa
sempre a casa encara 
que sigues (ho creuen alguns!)
el viatger més imparable

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 9 iunie 2019

Gloria Fuertes: SALE CARO SER POETA/ E COMPLICAT SĂ FII POET*


SALE CARO SER POETA

Sale caro, señores, ser poeta.
La gente va y se acuesta tan tranquila
-que después del trabajo da buen sueño-.
Trabajo como esclavo llego a casa,
me siento ante la mesa sin cocina,
me pongo a meditar lo que sucede.
La duda me acribilla todo espanta:
comienzo a ser comida por las sombras
las horas se me pasan sin bostezo
el dormir se me asusta se me huye
-escribiendo me da la madrugada-.
Y luego los amigos me organizan recitales,
a los que acudo y leo como tonta,
y la gente no sabe de esto nada.
Que me dejo la linfa en lo que escribo,
me caigo de la rama de la rima
asalto las trincheras de la angustia
me nombran su héroe los fantasmas,
me cuesta respirar cuando termino.
Sale caro señores ser poeta.

---Gloria Fuertes---

E COMPLICAT SĂ FII POET

E complicat, domnilor, să fii poet.
Oamenii pleacă și adorm liniștiți
-după o zi de muncă te trage la somn-,
După o zi încărcată ajung acasă,
masa la care mă așez e fără bucate,
asta mă face să cad pe gânduri.
Incertitudinea mă cearcă, ciuruiește :
încep să devin un aliment pentru umbre,
orele trec pe alături de pleoape,
somnul se duce și mă sperie
-scriu până mă prinde dimineața-.
Prietenii îmi fac mai apoi recitaluri,
cei la care ajung ca o naivă,
iar oamenii nu se dumeresc de asta.
Las urme de limfă în ceea ce scriu,
ies din rama înflorată și nu scriu în rimă,
atac tranșeele suferinței,
devin eroul fantasmelor,
nu mai am aer când ajung la final.
E complicat, domnilor, să fii poet.

*trad. în română de A. Langa


PARABOLĂ*


PARABOLĂ

Vecinii din bloc se văd rar -par niște vedenii-
diminețile se-ntrec să ducă la tomberon
resturile rămase din ziua de ieri
scot la plimbare un câine docil (dacă îl au)
femeile se machiază de zor (enervate)
bărbații lor orbecăiesc prin hol
așteptându-le să-și facă cu noblețe coafura

Fug apoi la serviciu  - o acoladă
care cuprinde o grămadă de treburi perene
o trombă de aer călduț îi mână apoi acasă
un soi de adăpost temporar - un capăt de scară
de unde se aude peste perete sau de prin tavan
cum vecinii se mai ceartă între ei (ca niște vedenii)
parabolă cu focarul ce-mprăștie punctele toate


PARABOLA
Veïns de la finca rarament es veuen –semblen visions-
els matins competeixen a dur al contenidor
les restes romases del dia anterior
trauen a passejar un gos dòcil (si en tenen)
les dones es maquillen febrilment (nervioses)
els seus homes van i venen pel vestíbul
esperant que es facen amb noblesa el pentinat
Fugen de seguida al servici -una acolada
que inclou un grapat de tasques perennes
una tromba d’aire calent els mana després a casa
una mena de refugi temporal - un final d’escala
des d’on se sent per la paret o pel sostre
com els veïns es barallen entre ells (com algunes visions)
la paràbola del focus que s’adreça a tots els punts

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ