miercuri, 18 septembrie 2019

TAREA/ TRAVALIU* de IDA VITALE



TAREA

Abrir palabra por palabra el páramo,
abrirnos y mirar hacia la significante abertura,
sufrir para labrar el sitio de la brasa,
luego extinguirla y mitigar la queja del quemado.

(poema escogido del muro Facebook de Antonio Moya)

TRAVALIU

Să parcurgi cuvânt după cuvânt șesul întins,
să îl lași așa și să privești la imensa deschidere,
să suferi pentru a lucra locul acoperit de jeratic,
apoi să îl stingi și să potolești durerile de la arsuri.

*trad. din spaniolă de A. Langa

CREP/ LUTO* de Ion Ștefănescu

CREP

Nu mai avea trup
era numai suflet
o pâine și el
o pâine din care copiii
hrănindu-se
rup ca păgânii

LUTO

Ya no tenía cuerpo
sino solo alma
que es un pan 
un pan para los niños
que comiéndolo
lo parten como unos paganos

*trad. în spaniolă de A. Langa



BALAURI/ DRAGONES*





BALAURI

Tăcerea 
e o carte închisă
în care au încăput
capetele unor balauri

Deschide-o câteodată
fii blând cu ei

DRAGONES

El silencio
es un libro cerrado
donde te están esperando
las cabezas de unos dragones

Ábrelo cuando puedes
 bueno con ellos 

*text tradus în spaniolă de autor (A.L.)

duminică, 15 septembrie 2019

luni, 9 septembrie 2019

TRUP*



TRUP
(lui Georg Trakl, in memoriam)

In trupul tăcut s-a oprit timpul
S-au desprins rădăcinile copacului desfrunzit
Printre ramuri a dispărut cucuveaua bătrână
De cornul lunii stă agățat un joben
Stăpânul nu a plecat nicăieri e acasă

*poem și imagine de autor

duminică, 1 septembrie 2019

CORPUS VITAE de Nicolás Corraliza (trad. din spaniolă*)



CORPUS VITAE

Tan lejos queda el sitio de la nada.
El tiempo donde fuimos otros,
vuelve para burlarse de estos restos.
Es esta guerra silenciosa
que nos habita por dentro
el más despiadado de los conflictos.
Huele a hierba recién cortada cuando amaneces.
Ya no creo en dios ni en la tristeza.

CORPUS VITAE

E atât de departe țara nimicului.
Timpul în care fost-am alții
revine să ne ia în derâdere.
Asta e lupta cea tăcută
ce ne consumă pe dinăuntru,
cel mai necruțător dintre conflicte.
Miroase a iarbă proaspăt tăiată în zori.
Nu mai cred în dumnezeire și nici în tristețe.

*trad. din spaniol`de A. Langa

luni, 26 august 2019

GRĂDINI*


GRĂDINI

In pădurea taiata nu mai intră nimeni 
Doarme dus declamatorul de versuri în rimă
Rochia miresei s-a rupt pe la margini
A zburat o albină de pe corola florii sculptate
Pocalele cu vin roșu stau răsturnate pe masă
O să imi iau un repaus de o zi
ca să mă delectez din rezervele 
grădinilor de zarzavaturi


*poem și imagine de autor

joi, 15 august 2019

ACÂN*




ACÂN

În fiecare zi se face lumină
nu doar fiindcă e soare

Cei câțiva bătrâni de afară
vorbesc despre vreme 

Se vaieta far-să o vezi
în arbuști cucuveaua 

Orașul e ca un nor colorat
la poale de munte

Se aude un clopot sub seară
sau o sută de voci dintr-odată

Noaptea ne duce peste vad
cu o rapidă luntre

Dacă n-ar cânta un acân
ar parea că în jur e pustietate

Zilele toate le-ai lăsat 
le aduni într-un cufăr de hăine

*imagine și poezie de autor


duminică, 11 august 2019

ECOURI*



ECOURI

Unde duc toate drumurile 
nu e vreun final așteptat
o peșteră își deschide
porțile de văzduh
ca să facă popas călătorul
care duce în spate
o parte din drum sau tot drumul
cu spini înfipți în călcâie
cu tolba bălăbănindu-i-se 
vârful cârjei cercetând  
duritatea pământului solul
ce scoate sunete seci le împrăștie 
pe fiecare dintr-un punct diferit
ecouri care răspund repetat
dinspre ceruri și ape neîncepute 
terminând pe sub praf

*poezie și imagine de autor

sâmbătă, 3 august 2019

MECI*


MECI

Îți cauți poemele prin sticlă
dincolo de geam
ditamai ocupație căreia
i se dedă uneori poetul

Poate fi o păcăleală
o fază dintr-un ultim joc 
cu mingea cea peticită 
pe care nu o poți atinge
nici cu varful degetelor
și nici geamul nu-l sparge
ci trece prin refracție
lovindu-te direct în piept
fapt care te face să icnesti
ca portarul cel care 
cu multă șansă
își salvase echipa
de la iminenta înfrângere
în ultimile clipe ale meciului

*poezie și foto de autor

Poem* de Domingo Acosta Felipe


***
Algo gotea como un grifo.
El insomnio de un plato que estremece los instintos.
Es un reloj o el hambre
la injusticia,
el desayuno ausente
que habla con los mirlos.
Después el agua se bebe el sueño con sus brazos
hasta negar el paraíso.
La calle pasa 
como un almuerzo en el exilio.
Yo no despierto, 
sigo descalzo en la toalla,
sigo desnudo 
en el bolsillo.

Islas al Sur, Ediciones Plutonio, 2018
© Domingo Acosta Felipe, poema de La sombra del guaydil

***
Ceva picură într-una ca dintr-un robinet.
Insomnia e o hrană ce trezește instinctele.
E un ceas sau o sete
siluirea dreptății,
se discută cu mierlele
în lipsa dejunului.
Apoi se bea visul cu brațele lui
până faci să dispară tot paradisul.
Strada pare scurtă
ca un prânz luat în exil.
Eu nu mă trezesc,
rămân desculț sub plapumă,
rămân nud,
fără de buzunare.

*trad. din spaniolă de A. Langa

vineri, 26 iulie 2019

FULGI*


FULGI

Mai alergi alergi și acum
printre fulgii mășcați ce cad
fără să se mai oprească
care parcă nu vin din înalt
ci din alte cernite depărtări

Jos se așază un covor uriaș
căptușit cu mineralele rare
atât de ușoară pare să le fie
aeriană țesătură zborul ce
a culminat în nemișcare

Larmă de neînchipuit în jur
de după geamul încețoșat
te cheamă mama te strigă
cu insistență fără încetare
să vii repejor la mâncare

La masa întinsă stau frații
savurând ceva delicios bun
urmărești fulgii de după geam
timp trecut transformat acum
într-o oglindă unde se tace



FLOCS DE NEU

Corres i corres ara
entre flocs de neu emmascarats que cauen
sense detindre’s mai
com si no vingueren de l’alt
sinó d’altres fosques llunyanies
A sota hi ha una catifa gran
folrada de minerals rars
tan fàcil sembla que siga
aeri teixit el vol que
ha culminat en quietesa
Rebombori inimaginable al voltant
darrere del cristall emboirat
et crida la mare s’escridassa
insistentement sense atur
que vages de presseta a dinar
A la taula parada són els germans
assaborint quelcom deliciosament bo
segueixes els flocs de neu darrere la finestra
temps passat transformat ara
en un espill en què es fa silenci
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

vineri, 12 iulie 2019

ORE*



ORE

Au  sucombat toate orele
puse dinainte de părintele tău
ca pe ceva de mâncare

dintr-o suta de frați numărați
nu a supraviețuit niciunul

o pasăre ți-a căzut pe umăr
mărul lui Newton a putrezit

ziua e searbădă fără de ore
un timp împietrit plin de licheni
pe care îi vor devora renii


HORES
Han sucumbit totes les hores
posades davant del teu pare
com alguna cosa de menjar
De cent germans comptats
cap no n’ha sobreviscut
un ocell t’ha caigut a l’esquena
la poma de Newton s’ha pudrit
el dia és dessaborit sense hores
un temps empedreït ple de líquens
que devoraran els rens
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

joi, 27 iunie 2019

EXTRAPOLARE*


EXTRAPOLARE
Oare e greu
atât de greu e să spui
să spui adevărul
să aduci la pământ
alături să pui
pământul și cerul
Să faci într-un fel
în așa fel
ca să se arăte
acel adevăr
adevărul cel
sclipind pe ape

EXTRAPOLACIÓ
De veritat és difícil
tan difícil és de dir
dir la veritat
dur a terra
posar al costat
la terra i el cel
Fer d’una manera
d’aquesta manera
per aparèixer
aquella veritat
la veritat aquella
espurnejant en les aigües


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

duminică, 23 iunie 2019

VERSOS MEMORABLES/ VERSURI MEMORABILE* de Pedro Mir


(poema regogido de la pagina de Facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

VERSOS MEMORABLES

Si alguien quiere saber cuál es mi patria
no la busque,
no pregunte por ella.
Siga el rastro goteante por el mapa
y su efigie de patas imperfectas.
No pregunte si viene del rocío
o si tiene espirales en las piedras
o si tiene sabor ultramarino
o si el clima le huele en primavera.
No la busque ni alargue las pupilas.
No pregunte por ella.

Versos del poema: Si alguien quiere saber cuál es mi patria. Pedro Mir.

VERSURI MEMORABILE

Dacă vrea cineva sa afle care-mi e patria
n-o căutați,
nu întrebați pe nimeni.
Urmați linia picurândă pe hartă
și efigia ei cu picioare strâmbe.
Nu întrebați de se naște din rouă
sau are trepte crescute prin piatră
sau e cu miros ultramarin
sau are aromă de primăvară.
N-o căutați și nici nu vă lărgiți pupilele.
Nu întrebați de ea.

*trad. din spaniolă de A. Langa

sâmbătă, 22 iunie 2019

RECEPTACUL*


RECEPTACUL
(lui André Cruchaga)

Așa apare forma altui poem
pată de cafea impregnată pe haina de școală
pește resemnat ce a uitat să și mai înoate
un nor acum orbitor - barcă nemișcată pe cer
receptacul scanat după Sfânta treime
scară rămasă fără de trepte
(step by step avansând în penumbră)
scurtcircuit care își aruncă scânteile înafară
pick-up învechit ce scoate sunete inteligibile
un bun electrofon înrudit cu unicornul
...o balenă se aruncă la mal din nebunie
bunul comun îl împarte acum un împărat
cu chip demodat -lucru în sine-
sinagogă în care nu a mai intrat demult nimeni
"aceste șoapte ce vin de sub pământ" eutanasie

RECEPTACLE
(Per a l’André Cruchaga)


Així apareix la forma d’un altre poema
taca de café impregnada a l’uniforme de l’escola
peix resignat que s’ha oblidat ja de nadar
un núvol ara encegador –barca que no es mou al cel
receptacle escannejat després de la Santíssima Trinitat
escala romasa sense escalons
(step by step avançant en penombra)
Curtcircuit que llança espurnes a fora
pick-up envellit que trau sons intel·ligibles
un bon electròfon emparentat amb l’unicorn
...una balena es llança al mal de follia
el bé comú l’imparteix ara un emperador
amb semblant demodé - fet en si mateix -
sinagoga on ningú no ha entrat ja des de fa temps
"aquests remors que vénen de sota la terra" eutanàsia.
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ




duminică, 16 iunie 2019

CĂLĂTOR*



CĂLĂTOR

Ziua vine pe neașteptate
te trezește o goarnă din văzduh
pedalezi de cu zori mergi pe o bicicletă
desprinsă de la un lanț ruginit
proiectezi o călătorie prin neant
fără să știi unde te afli exact
te apleci în fața soarelui
aproape din obișnuință
reflex condiționat gest genuin
oprești la o stație mică de autobuz
urci pe bagaj un copil
apoi altul ți se urca pe bara din fața
faci împreună cu ei înconjurul lumii
ajungi acasă mereu acasă
chiar dacă ești (cred unii!)
cel mai de neoprit călător


VIATGER

Inesperadament arriba el dia
et desperta una trompeta del cel 
pedaleges a l’alba marxes en una bicicleta
separada d’una cadena rovellada projectes
una viatge pel no-res sense saber
on et trobes exactament t’inclines
davant del sol quasibé de costum 
reflex condicionat gest genuí 
t’atures en una petita estació d’autobús
puges la maleta un infant darrere l’altre
se’t pugen en la barra davantera
fas junt amb ells la volta al món tornes a casa
sempre a casa encara 
que sigues (ho creuen alguns!)
el viatger més imparable

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 9 iunie 2019

Gloria Fuertes: SALE CARO SER POETA/ E COMPLICAT SĂ FII POET*


SALE CARO SER POETA

Sale caro, señores, ser poeta.
La gente va y se acuesta tan tranquila
-que después del trabajo da buen sueño-.
Trabajo como esclavo llego a casa,
me siento ante la mesa sin cocina,
me pongo a meditar lo que sucede.
La duda me acribilla todo espanta:
comienzo a ser comida por las sombras
las horas se me pasan sin bostezo
el dormir se me asusta se me huye
-escribiendo me da la madrugada-.
Y luego los amigos me organizan recitales,
a los que acudo y leo como tonta,
y la gente no sabe de esto nada.
Que me dejo la linfa en lo que escribo,
me caigo de la rama de la rima
asalto las trincheras de la angustia
me nombran su héroe los fantasmas,
me cuesta respirar cuando termino.
Sale caro señores ser poeta.

---Gloria Fuertes---

E COMPLICAT SĂ FII POET

E complicat, domnilor, să fii poet.
Oamenii pleacă și adorm liniștiți
-după o zi de muncă te trage la somn-,
După o zi încărcată ajung acasă,
masa la care mă așez e fără bucate,
asta mă face să cad pe gânduri.
Incertitudinea mă cearcă, ciuruiește :
încep să devin un aliment pentru umbre,
orele trec pe alături de pleoape,
somnul se duce și mă sperie
-scriu până mă prinde dimineața-.
Prietenii îmi fac mai apoi recitaluri,
cei la care ajung ca o naivă,
iar oamenii nu se dumeresc de asta.
Las urme de limfă în ceea ce scriu,
ies din rama înflorată și nu scriu în rimă,
atac tranșeele suferinței,
devin eroul fantasmelor,
nu mai am aer când ajung la final.
E complicat, domnilor, să fii poet.

*trad. în română de A. Langa