vineri, 12 iulie 2019

ORE*



ORE

Au  sucombat toate orele
puse dinainte de părintele tău
ca pe ceva de mâncare

dintr-o suta de frați numărați
nu a supraviețuit niciunul

o pasăre ți-a căzut pe umăr
mărul lui Newton a putrezit

ziua e searbădă fără de ore
un timp împietrit plin de licheni
pe care îi vor devora renii


HORES
Han sucumbit totes les hores
posades davant del teu pare
com alguna cosa de menjar
De cent germans comptats
cap no n’ha sobreviscut
un ocell t’ha caigut a l’esquena
la poma de Newton s’ha pudrit
el dia és dessaborit sense hores
un temps empedreït ple de líquens
que devoraran els rens
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

joi, 27 iunie 2019

EXTRAPOLARE*


EXTRAPOLARE
Oare e greu
atât de greu e să spui
să spui adevărul
să aduci la pământ
alături să pui
pământul și cerul
Să faci într-un fel
în așa fel
ca să se arăte
acel adevăr
adevărul cel
sclipind pe ape

EXTRAPOLACIÓ
De veritat és difícil
tan difícil és de dir
dir la veritat
dur a terra
posar al costat
la terra i el cel
Fer d’una manera
d’aquesta manera
per aparèixer
aquella veritat
la veritat aquella
espurnejant en les aigües


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

duminică, 23 iunie 2019

VERSOS MEMORABLES/ VERSURI MEMORABILE* de Pedro Mir


(poema regogido de la pagina de Facebook de José Miguel Junco Ezquerra)

VERSOS MEMORABLES

Si alguien quiere saber cuál es mi patria
no la busque,
no pregunte por ella.
Siga el rastro goteante por el mapa
y su efigie de patas imperfectas.
No pregunte si viene del rocío
o si tiene espirales en las piedras
o si tiene sabor ultramarino
o si el clima le huele en primavera.
No la busque ni alargue las pupilas.
No pregunte por ella.

Versos del poema: Si alguien quiere saber cuál es mi patria. Pedro Mir.

VERSURI MEMORABILE

Dacă vrea cineva sa afle care-mi e patria
n-o căutați,
nu întrebați pe nimeni.
Urmați linia picurândă pe hartă
și efigia ei cu picioare strâmbe.
Nu întrebați de se naște din rouă
sau are trepte crescute prin piatră
sau e cu miros ultramarin
sau are aromă de primăvară.
N-o căutați și nici nu vă lărgiți pupilele.
Nu întrebați de ea.

*trad. din spaniolă de A. Langa

sâmbătă, 22 iunie 2019

RECEPTACUL*


RECEPTACUL
(lui André Cruchaga)
Așa apare forma altui poem
pată de cafea impregnată pe haina de școală
pește resemnat ce a uitat să și mai înoate
un nor acum orbitor - barcă nemișcată pe cer
receptacul scanat după Sfânta treime
scară rămasă fără de trepte
(step by step avansând în penumbră)
scurtcircuit care își aruncă scânteile înafară
pick-up învechit ce scoate sunete inteligibile
un bun electrofon înrudit cu unicornul
...o balenă se aruncă la mal din nebunie
bunul comun îl împarte acum un împărat
cu chip demodat - fapt în sine -
sinagogă în care nu a mai intrat demult nimeni
"aceste șoapte ce vin de sub pământ" eutanasie

RECEPTACLE
(Per a l’André Cruchaga)
Així apareix la forma d’un altre poema
taca de café impregnada a l’uniforme de l’escola
peix resignat que s’ha oblidat ja de nadar
un núvol ara encegador –barca que no es mou al cel
receptacle escannejat després de la Santíssima Trinitat
escala romasa sense escalons
(step by step avançant en penombra)
Curtcircuit que llança espurnes a fora
pick-up envellit que trau sons intel·ligibles
un bon electròfon emparentat amb l’unicorn
...una balena es llança al mal de follia
el bé comú l’imparteix ara un emperador
amb semblant demodé - fet en si mateix -
sinagoga on ningú no ha entrat ja des de fa temps
"aquests remors que vénen de sota la terra" eutanàsia.
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ



duminică, 16 iunie 2019

CĂLĂTOR*



CĂLĂTOR

Ziua vine pe neașteptate
te trezește o goarnă din văzduh
pedalezi de cu zori mergi pe o bicicletă
desprinsă de la un lanț ruginit
proiectezi o călătorie prin neant
fără să știi unde te afli exact
te apleci în fața soarelui
aproape din obișnuință
reflex condiționat gest genuin
oprești la o stație mică de autobuz
urci pe bagaj un copil
apoi altul ți se urca pe bara din fața
faci împreună cu ei înconjurul lumii
ajungi acasă mereu acasă
chiar dacă ești (cred unii!)
cel mai de neoprit călător


VIATGER

Inesperadament arriba el dia
et desperta una trompeta del cel 
pedaleges a l’alba marxes en una bicicleta
separada d’una cadena rovellada projectes
una viatge pel no-res sense saber
on et trobes exactament t’inclines
davant del sol quasibé de costum 
reflex condicionat gest genuí 
t’atures en una petita estació d’autobús
puges la maleta un infant darrere l’altre
se’t pugen en la barra davantera
fas junt amb ells la volta al món tornes a casa
sempre a casa encara 
que sigues (ho creuen alguns!)
el viatger més imparable

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 9 iunie 2019

Gloria Fuertes: SALE CARO SER POETA/ E COMPLICAT SĂ FII POET*


SALE CARO SER POETA

Sale caro, señores, ser poeta.
La gente va y se acuesta tan tranquila
-que después del trabajo da buen sueño-.
Trabajo como esclavo llego a casa,
me siento ante la mesa sin cocina,
me pongo a meditar lo que sucede.
La duda me acribilla todo espanta:
comienzo a ser comida por las sombras
las horas se me pasan sin bostezo
el dormir se me asusta se me huye
-escribiendo me da la madrugada-.
Y luego los amigos me organizan recitales,
a los que acudo y leo como tonta,
y la gente no sabe de esto nada.
Que me dejo la linfa en lo que escribo,
me caigo de la rama de la rima
asalto las trincheras de la angustia
me nombran su héroe los fantasmas,
me cuesta respirar cuando termino.
Sale caro señores ser poeta.

---Gloria Fuertes---

E COMPLICAT SĂ FII POET

E complicat, domnilor, să fii poet.
Oamenii pleacă și adorm liniștiți
-după o zi de muncă te trage la somn-,
După o zi încărcată ajung acasă,
masa la care mă așez e fără bucate,
asta mă face să cad pe gânduri.
Incertitudinea mă cearcă, ciuruiește :
încep să devin un aliment pentru umbre,
orele trec pe alături de pleoape,
somnul se duce și mă sperie
-scriu până mă prinde dimineața-.
Prietenii îmi fac mai apoi recitaluri,
cei la care ajung ca o naivă,
iar oamenii nu se dumeresc de asta.
Las urme de limfă în ceea ce scriu,
ies din rama înflorată și nu scriu în rimă,
atac tranșeele suferinței,
devin eroul fantasmelor,
nu mai am aer când ajung la final.
E complicat, domnilor, să fii poet.

*trad. în română de A. Langa


PARABOLĂ*


PARABOLĂ

Vecinii din bloc se văd rar -par niște vedenii-
diminețile se-ntrec să ducă la tomberon
resturile rămase din ziua de ieri
scot la plimbare un câine docil (dacă îl au)
femeile se machiază de zor (enervate)
bărbații lor orbecăiesc prin hol
așteptându-le să-și facă cu noblețe coafura

Fug apoi la serviciu  - o acoladă
care cuprinde o grămadă de treburi perene
o trombă de aer călduț îi mână apoi acasă
un soi de adăpost temporar - un capăt de scară
de unde se aude peste perete sau de prin tavan
cum vecinii se mai ceartă între ei (ca niște vedenii)
parabolă cu focarul ce-mprăștie punctele toate


PARABOLA
Veïns de la finca rarament es veuen –semblen visions-
els matins competeixen a dur al contenidor
les restes romases del dia anterior
trauen a passejar un gos dòcil (si en tenen)
les dones es maquillen febrilment (nervioses)
els seus homes van i venen pel vestíbul
esperant que es facen amb noblesa el pentinat
Fugen de seguida al servici -una acolada
que inclou un grapat de tasques perennes
una tromba d’aire calent els mana després a casa
una mena de refugi temporal - un final d’escala
des d’on se sent per la paret o pel sostre
com els veïns es barallen entre ells (com algunes visions)
la paràbola del focus que s’adreça a tots els punts

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 25 mai 2019

PANGEA ULTIMA*



Globul acesta pământesc 
rotit de mâinile mici ale piciului
care a învățat cam pe unde
și-au zidit aztecii piramidele
fără să știe că de fapt 
cele două americi 
s-au desprins/au făcut parte 
dintr-un unic continent - Pangea 
Oricine poate învăța acum
să țină în brațe țările toate
continente întregi să adune
să învârtă globul pământesc
pe un deget ca pe o minge -
Pangea Ultima revine

PANGEA ULTIMA
Aquest globus terraqui 
Girat per les mans menudes de l’infant
que aprengué una mica on
bastiren els azteques les piràmides
sense saber que de fet
les dues amèriques
se separaren/formaven part
d’un únic continent – Pangea*
Qualsevol pot aprendre ara
a tindre en braços tots els països
continents sencers per aconseguir
girar el globus terraqui
amb un dit com una pilota -
Pangea Última retorna

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

joi, 23 mai 2019

FLORI*


FLORI

Cum se explică
oare de ce
florile fără de miros
țin mai mult (?)

FLORS

Com potser s’explica 
per què
les flors sense olor 
duren més (?)

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ



COR*

COR

De ce cântă păsările
dis-de-dimineață
poate fiindcă mai apoi
alte/multe sunete
dau năvală

COR
Per què canten els ocells
de matinada
potser perquè de seguida
altres/molts sons
irrompen

*Poema d’ANDREI LANGA traduït en català per PERE BESSÓ
.

sâmbătă, 18 mai 2019

AL BORDE DEL MUNDO de ANDRÉ CRUCHAGA (trad. al català* y rumano**)


Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi interior
AL BORDE DEL MUNDO
Soy todo el hombre
El hombre herido por quién sabe quién
Vicente Huidobro

Vuelvo al hombre para morir en medio de todos los hombres.
Y en esa vocación de lava, abandono, dogmas, confusiones,
el cráter de la herida que discurre como un ojo pobre
en las orillas del mundo.
De mis pies, el asfalto golpeando siempre la historia innumerable,
el tiempo que nos trae cansadas melancolías,
sin que el viento sople y deshaga la voz ya degollada en el camino.
Una sed de ceniza muerde los pájaros anidados en el pecho.
Un alarido remoto moja la boca al punto de oscurecer
entre la maleza de remotos urinarios.
Al cabo, no sé quién está al otro lado de la noche con sus furias.

Del libro “Huidobro redivivo”, 2019

A LA VORERA DEL MÓN
Soy todo el hombre
El hombre herido por quién sabe quién
Vicente Huidobro

Torne a l’home per a morir enmig de tots els homes.
I en aquesta vocació de lava, abandó, dogmes, confusions,
el cràter de la ferida que discorre com un ull pobre
en les voreres del món.
Dels meus peus, l’asfalt colpejant sempre la història innombrable,
el temps que ens porta cansades malenconies,
sense que el vent bufe i desfaça la veu ja degollada en el camí.
Una set de cendra mossega els ocells niats al pit.
Un udol remot mulla la boca al punt d’enfosquir
entre la mala herba de remots urinaris.
Al capdavall, no sé qui és a l’altre costat de la nit amb les seues fúries.

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ    

LA MARGINEA LUMII
Sunt om obișnuit
Omul rănit de cine știe cine
Vicente Huidobro

Revin la oameni pentru a muri printre ei.
Și în astă atracție a lavei, abandon, dogmă, confuzie,
stă craterul rănii deschise ca un ochi abia mijit
pe marginea mare a lumii.
Sub picoarele mele, asfaltul lovindu-se de atâtea istorii,
timpul ce ne aduce sacul cu melancolii,
fără ca vântul să bată și să acopere vocea răgușită de drum.
O sete de cărbune stins mușcă din păsările prinse la piept.
Un geamăt îndepărtat se scurge pe buze în faptul serii,
printre bălăriile cu miros fetid.
În fine, nu se știe cine se află dincolo de noapte, printre furii.

**trad. al rumano por A. Langa

vineri, 17 mai 2019

PRENUME*



Nimic nu e nou nici măcar
prenumele ce le purtăm neîngrădit
în fiecare noapte fără ca să și știm 
ziua le scoatem pe rând la iveală
atunci când suntem întrebați
adică când intrăm prin cancelarii
după ce dăm binețe unul altuia
și trecem de toate stopurile
lucru ce îl făcem regulamentar
pentru a evita neînțelegerile
între numele mari (al tău/al meu)
pe roșu trec doar idioții cei care
au uitat de deluviu de Noe și
de toate imperiile care dispar
mai târziu decât ne-am fi așteptat
istoria se scrie cu un ciob pe nisip
păsările aduc în plisc apă neîncepută
pentru cei însetați spune și tu dacă
e așa sau altfel si apropo nu uita
să îți pronunți explicit prenumele
ca înainte de împărtășanie

*imagine de autor

duminică, 12 mai 2019

Culoare caracteristică*



CULOARE CARACTERISTICĂ

Când începi să scrii un poem
te scoli mai devreme dis-de-dimineață 
înainte de venirea zorilor 
fără de cafea pe burta goală 
cu bărbia sprijinită în piept 
cum ar face oricare poet care se mai respectă 
nu cauți pe geam vreun punct de referință 
te fixezi doar pe foaia de hârtie 
o impui sa fie docilă un aluat tare 
o pâine gata plămădită 
cu formă și conținut cât de cât clar 
ce are un pic de culoare caracteristică - rumenă

COLOR CARACTERÍSTIC

Quan comences a escriure un poema
t’alces més de matinet abans de trencar 
el dia sense café en l’estómac 
buit amb el mentó recolzat al pit
com faria qualsevol poeta que encara es respectara 
no busques en el cristall de la finestra 
cap punt de referència en l’espai 
fixa’t només en la fulla de paper 
li imposes ser dòcil una massa enorme 
un pa llest fermentat amb forma i contingut tant clar 
que ara té una mica de color característic – rumen

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


vineri, 3 mai 2019

POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA de JULIA DE BURGOS (trad. în română*)


(imagen y poema escogidos de la pagina de Facebook de Antonio Moya)

POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA


¿Qué a dónde voy con esas caras tristes
y un borbotón de venas heridas en mi frente?
Voy a despedir rosas al mar,
y a deshacerme en olas más altas que los pájaros,
a quitarme caminos que ya andaban en mí como raíces...
Voy a perder estrellas,
y rocíos,
y riachuelitos breves donde amé la agonía que arruinó
mis montañas
y un rumor de palomas
especial,
y palabras...
Voy a quedarme sola,
sin canciones, ni piel,
como un túnel por dentro, donde el mismo silencio
se enloquece y se mata.

---Julia de Burgos---


POEM CU ULTIMĂ TONALITATE  

Unde și în ce parte plec cu astă înfățișare tristă
și cu venele deschise pe frunte?
Plec să petrec trandafirii în largul mării,
să fiu dusă pe valuri mai sus ca zborul de pasăre,
să las cărările care treceau prin mine ca rădăcinile...
Nu voi vedea stelele,
și roua,
și pâraie de munte unde m-am scăldat în agonia ce a surpat
munții mei
și un huluit de hulubi
de nedescris,
și cuvinte...
Voi rămâne singură,
fără cântece, despuiată de piele,
ca un tunel pe dinăuntru, unde însăși tăcerea
înnebunește și se sinucide.

*trad. al rumano por A. Langa 

miercuri, 1 mai 2019

HORN*



Fiecare are câte un mort în casă
alții au câte doi sau mai mulți

O cărare duce spre pajiștea arsă
pe care aleargă ghiduși niște miei

Ramul de cais nu se mai scutură
floarea îl face să pară mai greu

Se imbulzesc de zori albinele
și se cutremură pe el toate florile

Iată că i se așază un fluture
zboară se scutură în sus petale

De după draperii apar câteodată
chipuri cu forme abia deslușite

Pe sub pământ se aud rădăcini
cresc și troznesc la suprafață 

Grădinile coperite de ierburi
ascund acum mii de balauri

Fiecare are câte un mort în casă
alții au câte doi sau mai mulți

O suviţă de fum iese din hornul
unei case cu pereți năruiți

XEMENEIA

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un camí al prat cremat
en què corren alegrement alguns bens
El ram d’albercoc ja no es sacseja
la flor fa que li semble més difícil
S’arrauleixen a trenc d’alba les abelles
i s’hi tremolen totes les flors
Heus ací que s’hi posa una papallona
vola se sacseja damunt dels pètals
De darrere les cortines apareixen alguna volta
cares amb semblants ben poc distingits
Davall de la terra se sent com creixen
les arrels i s’enfilen a la superfície
Els jardins coberts d’herbes
amaguen ara milers de serps
Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un fumada ix de la xemeneia
de cases amb murs envellits
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

luni, 29 aprilie 2019

O apă și un pământ*


Stai întins pe o stivă de paie
și visezi vise când iată
la o zvârlitură de băț
zboară vrabia solitară
Cât de puţin ne lipsește
să ajungem iarăși pe lună
e clar însă că nu vrem acolo
O privim sceptici sau surprinși
stând într-o parte
de parcă ne-ar fi străină
de parcă nu ar fi și ea
o apă și un pământ

AIGUA I TERRA

restes estés en una pila de palla
i somieges quan heus ací que 
a un tret de pedravola 
el teuladí solitari
Que poc ens faltaper 
arribar de bell nou a la llunaés 
clar però que no volem ser allàla v
eiem escèptics o sorpresosd’
aquesta banda estant 
com si ens fóra estranyacom 
si ella no fóra 
tambéaigua i terra

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

IEȘIRE SUBTERANĂ



(lui Ghenadie Nicu)

Drumuri ce au trecut pe aici
falie lăsată peste altă falie
stele și apă apărute la suprafață
-apoteoză luminii-
cădere inerentă a întunericului
ieşire și tot atunci
intrare directă în trup

EIXIDA SUBTERRÀNIA

(a Ghenadie Nicu)
Els camins que han passat per ací
falla deixada damunt d’una altra falla
estrelles i aigua aparegudes a la superfície
-apoteosi de la llum-
caiguda inherent de la foscor
eixida i tot llavors
entrada directa al cos 

*poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ