sâmbătă, 18 mai 2019

AL BORDE DEL MUNDO de ANDRÉ CRUCHAGA (trad. al català* y rumano**)


Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber şi interior
AL BORDE DEL MUNDO
Soy todo el hombre
El hombre herido por quién sabe quién
Vicente Huidobro

Vuelvo al hombre para morir en medio de todos los hombres.
Y en esa vocación de lava, abandono, dogmas, confusiones,
el cráter de la herida que discurre como un ojo pobre
en las orillas del mundo.
De mis pies, el asfalto golpeando siempre la historia innumerable,
el tiempo que nos trae cansadas melancolías,
sin que el viento sople y deshaga la voz ya degollada en el camino.
Una sed de ceniza muerde los pájaros anidados en el pecho.
Un alarido remoto moja la boca al punto de oscurecer
entre la maleza de remotos urinarios.
Al cabo, no sé quién está al otro lado de la noche con sus furias.

Del libro “Huidobro redivivo”, 2019

A LA VORERA DEL MÓN
Soy todo el hombre
El hombre herido por quién sabe quién
Vicente Huidobro

Torne a l’home per a morir enmig de tots els homes.
I en aquesta vocació de lava, abandó, dogmes, confusions,
el cràter de la ferida que discorre com un ull pobre
en les voreres del món.
Dels meus peus, l’asfalt colpejant sempre la història innombrable,
el temps que ens porta cansades malenconies,
sense que el vent bufe i desfaça la veu ja degollada en el camí.
Una set de cendra mossega els ocells niats al pit.
Un udol remot mulla la boca al punt d’enfosquir
entre la mala herba de remots urinaris.
Al capdavall, no sé qui és a l’altre costat de la nit amb les seues fúries.

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ    

LA MARGINEA LUMII
Sunt om obișnuit
Omul rănit de cine știe cine
Vicente Huidobro

Revin la oameni pentru a muri printre ei.
Și în astă atracție a lavei, abandon, dogmă, confuzie,
stă craterul rănii deschise ca un ochi abia mijit
pe marginea mare a lumii.
Sub picoarele mele, asfaltul lovindu-se de atâtea istorii,
timpul ce ne aduce sacul cu melancolii,
fără ca vântul să bată și să acopere vocea răgușită de drum.
O sete de cărbune stins mușcă din păsările prinse la piept.
Un geamăt îndepărtat se scurge pe buze în faptul serii,
printre bălăriile cu miros fetid.
În fine, nu se știe cine se află dincolo de noapte, printre furii.

**trad. al rumano por A. Langa

vineri, 17 mai 2019

PRENUME*



Nimic nu e nou nici măcar
prenumele ce le purtăm neîngrădit
în fiecare noapte fără ca să și știm 
ziua le scoatem pe rând la iveală
atunci când suntem întrebați
adică când intrăm prin cancelarii
după ce dăm binețe unul altuia
și trecem de toate stopurile
lucru ce îl făcem regulamentar
pentru a evita neînțelegerile
între numele mari (al tău/al meu)
pe roșu trec doar idioții cei care
au uitat de deluviu de Noe și
de toate imperiile care dispar
mai târziu decât ne-am fi așteptat
istoria se scrie cu un ciob pe nisip
păsările aduc în plisc apă neîncepută
pentru cei însetați spune și tu dacă
e așa sau altfel si apropo nu uita
să îți pronunți explicit prenumele
ca înainte de împărtășanie

*poezie și foto de autor

duminică, 12 mai 2019

Culoare caracteristică*



CULOARE CARACTERISTICĂ

Când începi să scrii un poem
te scoli mai devreme dis-de-dimineață 
înainte de venirea zorilor 
fără de cafea pe burta goală 
cu bărbia sprijinită în piept 
cum ar face oricare poet care se mai respectă 
nu cauți pe geam vreun punct de referință 
te fixezi doar pe foaia de hârtie 
o impui sa fie docilă un aluat tare 
o pâine gata plămădită 
cu formă și conținut cât de cât clar 
ce are un pic de culoare caracteristică - rumenă

COLOR CARACTERÍSTIC

Quan comences a escriure un poema
t’alces més de matinet abans de trencar 
el dia sense café en l’estómac 
buit amb el mentó recolzat al pit
com faria qualsevol poeta que encara es respectara 
no busques en el cristall de la finestra 
cap punt de referència en l’espai 
fixa’t només en la fulla de paper 
li imposes ser dòcil una massa enorme 
un pa llest fermentat amb forma i contingut tant clar 
que ara té una mica de color característic – rumen

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


vineri, 3 mai 2019

POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA de JULIA DE BURGOS (trad. în română*)


(imagen y poema escogidos de la pagina de Facebook de Antonio Moya)

POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA


¿Qué a dónde voy con esas caras tristes
y un borbotón de venas heridas en mi frente?
Voy a despedir rosas al mar,
y a deshacerme en olas más altas que los pájaros,
a quitarme caminos que ya andaban en mí como raíces...
Voy a perder estrellas,
y rocíos,
y riachuelitos breves donde amé la agonía que arruinó
mis montañas
y un rumor de palomas
especial,
y palabras...
Voy a quedarme sola,
sin canciones, ni piel,
como un túnel por dentro, donde el mismo silencio
se enloquece y se mata.

---Julia de Burgos---


POEM CU ULTIMĂ TONALITATE  

Unde și în ce parte plec cu astă înfățișare tristă
și cu venele deschise pe frunte?
Plec să petrec trandafirii în largul mării,
să fiu dusă pe valuri mai sus ca zborul de pasăre,
să las cărările care treceau prin mine ca rădăcinile...
Nu voi vedea stelele,
și roua,
și pâraie de munte unde m-am scăldat în agonia ce a surpat
munții mei
și un huluit de hulubi
de nedescris,
și cuvinte...
Voi rămâne singură,
fără cântece, despuiată de piele,
ca un tunel pe dinăuntru, unde însăși tăcerea
înnebunește și se sinucide.

*trad. al rumano por A. Langa 

miercuri, 1 mai 2019

HORN*



Fiecare are câte un mort în casă
alții au câte doi sau mai mulți

O cărare duce spre pajiștea arsă
pe care aleargă ghiduși niște miei

Ramul de cais nu se mai scutură
floarea îl face să pară mai greu

Se imbulzesc de zori albinele
și se cutremură pe el toate florile

Iată că i se așază un fluture
zboară se scutură în sus petale

De după draperii apar câteodată
chipuri cu forme abia deslușite

Pe sub pământ se aud rădăcini
cresc și troznesc la suprafață 

Grădinile coperite de ierburi
ascund acum mii de balauri

Fiecare are câte un mort în casă
alții au câte doi sau mai mulți

O suviţă de fum iese din hornul
unei case cu pereți năruiți

XEMENEIA

Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un camí al prat cremat
en què corren alegrement alguns bens
El ram d’albercoc ja no es sacseja
la flor fa que li semble més difícil
S’arrauleixen a trenc d’alba les abelles
i s’hi tremolen totes les flors
Heus ací que s’hi posa una papallona
vola se sacseja damunt dels pètals
De darrere les cortines apareixen alguna volta
cares amb semblants ben poc distingits
Davall de la terra se sent com creixen
les arrels i s’enfilen a la superfície
Els jardins coberts d’herbes
amaguen ara milers de serps
Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un fumada ix de la xemeneia
de cases amb murs envellits
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

luni, 29 aprilie 2019

O apă și un pământ*


Stai întins pe o stivă de paie
și visezi vise când iată
la o zvârlitură de băț
zboară vrabia solitară
Cât de puţin ne lipsește
să ajungem iarăși pe lună
e clar însă că nu vrem acolo
O privim sceptici sau surprinși
stând într-o parte
de parcă ne-ar fi străină
de parcă nu ar fi și ea
o apă și un pământ

AIGUA I TERRA

restes estés en una pila de palla
i somieges quan heus ací que 
a un tret de pedravola 
el teuladí solitari
Que poc ens faltaper 
arribar de bell nou a la llunaés 
clar però que no volem ser allàla v
eiem escèptics o sorpresosd’
aquesta banda estant 
com si ens fóra estranyacom 
si ella no fóra 
tambéaigua i terra

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

IEȘIRE SUBTERANĂ



(lui Ghenadie Nicu)

Drumuri ce au trecut pe aici
falie lăsată peste altă falie
stele și apă apărute la suprafață
-apoteoză luminii-
cădere inerentă a întunericului
ieşire și tot atunci
intrare directă în trup

EIXIDA SUBTERRÀNIA

(a Ghenadie Nicu)
Els camins que han passat per ací
falla deixada damunt d’una altra falla
estrelles i aigua aparegudes a la superfície
-apoteosi de la llum-
caiguda inherent de la foscor
eixida i tot llavors
entrada directa al cos 

*poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

joi, 25 aprilie 2019

VARIAȚIE*


Desprins din clame și dus de vânt,
poemul a ratat a sa destinație,
dar a găsit altceva -ca variație-
s-a depărtat de pământ.

POEMA
Deslligat de les pinces i dut pel vent,
el poema ha errat la seua destinació,
però ha trobat una altra cosa –com a variació-
s’ha allunyat de terra.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


marți, 23 aprilie 2019

Săptămână Patimilor



Zi luminată, de dus la biserică.
Faci un gest perfect altruist.
Credinţa aici are formă himericã,
trei popi, un vicar în peruca lui Crist.

Mod elitar de mărturisire:
păcate iertate în bloc, la pachet.
Poate astfel, ajuns în neştire,
dai un răspuns lui Hamlet.

Cărunte capete, aplecate,
femei umile si copii.
Iertarea păcatelor, alte păcate
fac cei care-s vii.


SETMANA DE PASSIÓ

Dia il·luminat, d’anar a l’església.
Fas un gest perfectament altruista.
La fe té ací forma quimèrica,
amb capellans, amb vicari en perruca de Crist.

Mode elitista de confessió:
pecats en bloc, a doll,
potser així, fins a la desconeixença,
dónes una resposta a Hamlet.
Caps canuts, inclinats,
Dones humils i xiquets.
El perdó dels pecats, uns altres pecats
fan els que estan vius.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

vineri, 19 aprilie 2019

Ceea ce a fost...




E cumva altfel -nu e ceea ce a fost-
viața ta nu mai curge val-vârtej,
te joci de-a mijatca cu propriul corp,
il duci pe la cantine (când vrea el).
Se zvârcoleşte prin somn -are febră-
tu nu-l poți ajuta cu nimic,
îi dai apă, apoi iar îi dai apă:
parcă îl îngrijești, parcă nu.
Pentru ce dădăceala aceasta?
Uneori e ridicol, alteori e domn-domn,
señor cum zic alții, prin excelenţã. 
Alaltăieri i-a zis cineva "maiestre", iar tu,
cu nonșalanță, te-ai prefăcut că nu-l auzi,
ai privit pe alături, cu indiferență.
Nu mai e ceea ce a fost,
nici furca nu ţi-i de vreo trebuință,
tragi grebla din urmă, așa agale,
ca să aduni ceva nedeslușit,
niște surcele care au mai rămas
lângă un trunchi cioturos.
Nu mai există copacul...

vineri, 12 aprilie 2019

TREI MELCI*




Casă de la țară căzută pe gânduri...
Cum s-ar face să plece de aici?

N-a mai rămas nimeni în ea,
prin curte - câinele a muţit,
puii de cloşcă s-au făcut iarbă,
însăși cloșca e un tufar înflorit.

În toiul nopții au trecut pe alături
trei melci codobelci, unul după altul,
ducând casele lor sidefii în spate,
lăsând în urmă dungi lungi, argintii.

*poem și imagine de autor


sâmbătă, 6 aprilie 2019

PUNCTE CARDINALE*


Unde te-ai oprit? E pământul 
plin de rădăcinile prinse de pietre, 
cu punctele cardinale pe care
poți să le atingi doar cu privirea
(preambul scris la o carte).

Putreda poartă -cea din poveste-
rece e casa cu pereții zidiţi din poze,
lumina zilei a dispărut, zace-n oglinzi, 
izvoare în care au înghețat apele
cele limpezi, că altele nu-s pe aici.

*poem și imagine de autor

joi, 4 aprilie 2019

PIPA PĂCII


Fiindcă nu fumasem niciodată
în aproape uitata mea copilărie,
încercasem într-un final
să trag o şuviţa de fum
dintr-un trabuc cu bucluc.
Nu știam de marijuana,
nici de tutunul de import,
mă mulțumeam cu formele moi,
mototolite ale unei frunze
de viță-de-vie.
Luam între dește muştucul aprins,
ca apoi să îmi frig buza de sus,
după care îmi ziceam cu repeziciune
că ”nu o să mai fumez niciodată”.
Ba ici, ba colo 
-ba în mai multe locuri deodată-
izbucnește câte un război nedeclarat.
Iată atâtea și atâtea alte motive
de fumat Pipa păcii, că, zău, 
dacă ar fi de vreun folos, 
m-aş întoarce în copilărie
să mă autodeclar ad-hoc 
cel mai înrăit dintre fumători.

*poem și imagine de autor







sâmbătă, 30 martie 2019

Wislawa Szymborska: A ALGUNOS LES GUSTA LA POESÍA/ UNORA LE PLACE POEZIA*


(poem reprodus de pe pagina Facebook de Antonio Moya)

A ALGUNOS LES GUSTA LA POESÍA

A algunos,
es decir, no a todos.
Ni siquiera a los más, sino a los menos.
Sin contar las escuelas, donde es obligatoria,
y a los mismos poetas,
serán dos de cada mil personas.
Les gusta,
como también les gusta la sopa de fideos,
como les gustan los cumplidos y el color azul,
como les gusta la vieja bufanda,
como les gusta salirse con la suya,
como les gusta acariciar al perro.
La poesía,
pero qué es la poesía.
Más de una insegura respuesta
se ha dado a esta pregunta.
Y yo no sé, y sigo sin saber, y a esto me aferro
como a un oportuno pasamanos.

Wislawa Szymborska, ”Fin y principio”

UNORA LE PLACE POEZIA

Doar unora,
adicătelea nu la toți.
Nici măcar la majoritatea, ci la mai puțini. 
Fără a include școlile, acolo unde e obligatorie,
precum și însăși poeților,
să fie vorba de vreo doi dintr-o mie.
Le place,
cum le place deasemenea supa de fidea,
cum le place un compliment sau culoarea albastră,
cum le place eșarfa veche,
cum le place să se impună,
cum le place să mângâie câinele.
Poezia,
dar ce e poezia.
Mai mult de un răspuns incert
s-a dat acestei întrebări.
Și eu nu știu, și nu pot să aflu, si de asta mă agăț
ca de o utilă balustradă.

*traducere din spaniolă de A. Langa 



Ce-ar fi să lăsam totul...



Ce-ar fi să plecăm cu toții,
să lăsăm pământul să fie altfel,
cu fiare, păduri cum au fost odată,
dinozauri și ferigile nalte, de cândva,
cu munți și vâlcele străbătute de nimeni,
cu valuri oceanice stăpânite de legi,
din cele încă nescrise, ale naturii,
pe când științele nu erau necesare,
iar în jur continente și lumi fără nume
coexistau fără cunoștințele noastre
din astrofizică sau geografie.
Poate că astfel ar avea universul,
drept centru Pământul, planeta albastră,
cu forma-i perfectă de farfurie,
cea plată, plutind pe cocoașa balenelor
prin spații imense, în timp infinit.
Așa ar apare din nou paradisul,
fără roboți și oamenii ultramoderni
ai fazei finale, a noosferei.
Ce-ar fi să lăsăm totul...

*poem ñi imagine de autor




duminică, 17 martie 2019

DEMASÍAS/ SURPLUSURI* de André Cruchaga


DEMASÍAS
The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

Detrás de los ídolos, el aserrín con su costumbre de vestidura siniestra. Debajo de la noche los abismos empapados de fetiches: los espejos fabulan cierta alegría, mientras el luto enfunda sus solemnidades. Del destino, si se quiere, sólo nos van quedando los residuos de la aurora, o el desatino doméstico como una piltrafa. (Ahora, nos hacen consumir sueños con desodorantes e inéditos almanaques. Veremos si tantas máscaras son visibles en el ascua.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

SURPLUSURI
The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

În spatele idolilor, rumegușul în obișnuita sa formă sinistră. Dincolo de noapte se întind abisurile pline de fetișuri: oglinzile denotă o oarecare bucurie, timp în care doliul își revelează solemnitățile. Din ce e destin, la dorință, ne mai rămân rămășițele răsăritului de soare, ori o cearta domestică la urma urmei. (În ziua de azi, ne fac să consumăm visuri cu dezodorant și almanahuri inedite. Se va vedea încă dacă multitudinea de măști vor fi vizibile pe fundalul tăciunilor aprinși.)

*trad. al rumano por A. Langa


ZAȚ*

ZAȚ

Când aștepți să fiarbă cafeaua,
dar aceasta, vai!, dă în foc,
tu apuci ibricul cu ambele mâini,
cercând să salvezi ceea ce nu e,
iar acolo -ca printr-un miracol-
rămân fire de zaț într-un lichid
pe care abia îl sorbi printre dinți,
atunci pronunți ceva necuviincios,
ceva ce îți acoperă tot smalțul,
"suprafața vizibilă a dinților".



LLAST

Quan esperes que el café bulla,
però això, ai!, acaba en foc,
tu agafes la cafetera amb les dues mans,
tractant de salvar el que no és,
però allà –com en un miracle-
resten filets de llast en un líquid
que tot just engoleixes entre dents,
Llavors dius alguna inconveniència,
quelcom que et cobreix tot l’esmalt,
‘la superficie visible de les dents’.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

marți, 12 martie 2019

UMBRĂ*




UMBRĂ

A trebuit sa alerg
ca sa ajung din urmă
umbra mea rătăcită pe străzi,
a trebuit să trec peste o duzină
de alte umbre, ca să mă scufund
dintr-odata în întunericul din ea,
înghițit fiind acolo de colbul fin
de pe drum, de pietrele din caldarâm
și alte artefacte întâlnite în cale,
ținut la distanță, totuși, de fugara,
atât de subțirea mea umbră.

OMBRA

Ha calgut córrer
per a arribar de darrere
a la meua ombra perduda pels carrers,
Ha calgut passar per una dotzena
d’altres ombres, per a enfonsar-me
d’una vegada en la foscor dins d’ella,
essent engolit allà per la pols fina
del camí, per les pedres del paviment
i altres artefactes trobats en la via,
tinguda a distància, però, de fuga,
tanta subtilesa la meua ombra.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ