luni, 6 iulie 2020

Ceas imprecis*


CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop
ți se trage poza de rezervă

Nedumerire pe chipul întinerit
peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul
un ce jour cu itinerar genuin

Cercul unui ceas imprecis
conturat pe malul de nisip

















luni, 22 iunie 2020

Număr exact*


NUMĂR EXACT

Cu o mână te sprijini de cort
să nu intri cumva în derivă
cu cealaltă legeni un mort
ca pe o enigmatică divă

Vizitat de un vis refulat
tot încerci să ghicești rostul zilei
și întorci la un număr exact
dintr-o carte filă cu filă


NÚMERO EXACTE

Amb una mà t’empares a la tenda
per no entrar si de cas a la deriva
amb l’altra bressoles un mort
com una enigmàtica diva

Visitat per un somni refusat
tractes d’endevinar el sentit del dia
i tornes al número exacte
de un llibre fulla a fulla

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


duminică, 14 iunie 2020

Plăceri*



PLĂCERI

Intră în inimă 
un cântec uitat
un urlet de lup răsună
sub clar de lună

Vine o vreme 
când plăcerile se prefac 
în praf de pușcă 
cu fitil Bickford

PLAERS

Entra en el cor
una cançó oblidada
un udol de llop ressona
sota el clar de lluna

Arriba un temps
que els plaers es transformen
en pólvora
amb metxa Bickford


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 30 mai 2020

Portret înrămat*



PORTRET ÎNRĂMAT

Parte neatinsă a chipului
desprinsă parcă de trup
urcată colea pe o etajeră

Postament improvizat
pe care nu cresc ierburile
nu se îmbulzesc florile

Într-un con de lumină
ce-l formează razele
stă portretul înrămat

Pe stratul fin de praf
cineva și-a lăsat
amprentele degetelor

RETRAT EMMARCAT
La part intacta de la cara
com separada del cos
pujada per ací en un prestatge

Pedestal improvisat
en què no creixen les herbes
ni brollen les flors
En un con de llum
que formen els raigs
hi ha el retrat emmarcat
en la capa fina de pols
algú s’ha deixat
les empremtes dels dits
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 9 mai 2020

Poemul cu inimă*



POEMUL CU INIMĂ
Ni se ia pe rând rinichiul
un plămân parte din ficat
inima e ultima pe care o pierdem
Ni se pune la loc degetul inelar
brațul întreg rupt într-o luptă
inima e ultima ce o primim
Chiar și capul ne poate fi schimbat
iar transplantul de piele e intrat
în vasta istorie a incendiilor
Nimeni însă nu-și va putea însuși
inima resuscitată a altcuiva

EL POEMA AMB COR
Se’ns pren el ronyó successivament
un pulmó part del fetge
el cor és l’últim que perdem
Ens posem al lloc el dit anular
El braç sencer romput en una baralla
El cor és l’últim que rebem
És clar que el cap es pot bescanviar
i el transplantament de pell ha entrat
en la vasta història dels incendis
Ningú però no es podrà permetre
l’ànim ressuscitat d’un altre

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Dimineți alpine*


DIMINEȚI ALPINE
Prin cețurile dimineților alpine
în nu mai știu care zi anume
cerșeai și tu un colț de cer senin
cineva venea dinspre spațiile verzi
trecea pe lângă tine răsuflând din greu
ducea în spate o legătură de vreascuri

MATINS ALPINS
Per les boires dels matins alpins
en no sé quin dia en concret
demanaves un racó de cel tranquil
algú arriba dels espais verds
passa pel teu costat esbufegant pesadament
duu a l’esquena un ramat de branques

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Rouă*


ROUĂ

Zi de zi se zăresc aceleași ziduri
o linie de orizont trasă între noi

cețurile ce se lasă des pe aici
sunt nori uriași reveniți în vizită

vino și tu coboară odată cu ei
agăța-te de fiecare fir de iarbă

rămâi așa prinsă de ramuri
până devii picătură de rouă

Cruce*


CRUCE 

Drumurile toate nu duc prea departe
se opresc într-un zid

Cade în râu ultimul strop de lumină
vin nevăzuți solii senili ai neantului

Rupte pe jos vreascuri din vârful copacului
mâine vor fi adunate ca lemn de foc

Când sfârșesc la capăt de drumuri se înfige
o cruce ce străjuise pe vârfuri de munți



CREU
Tots els camins no duen massa lluny
s’aturen contra un mur
Cau al riu l’última gota de llum
Arriben invisibles missatgers senils del no-res
Rompudes avall branquetes de la copa de l’arbre
demà seran recollides com llenya de foc
Quan arribe al final del camí es clava
una creu que havia vetlat als cims de les muntanyes
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


sâmbătă, 2 mai 2020

Desconfinamiento* de Isabel Rezmo


"Desconfinamiento"

Vino otra vez el pasado.
Abrió sus puertas.
Y salimos como una jauría,
sin aprender nada de las paredes.

***Principio del formulario
A revenit trecutul.
Și-a redeschis porțile.
Și am ieșit cu toții deodată din colivie,
făr-să învățăm nimic de la cei patru pereți

*trad. de A.Langa

vineri, 24 aprilie 2020

CHIP*


CHIP

Pe chipul pictat de ploaie
nu încape o altă culoare

Nici soarele nu poate fi șters
cu pensula gri de pe cer

S-au întunecat urmele
pe unde tu ai trecut

Se îmbulzesc umbrele
în culcușul rămas călduț



CARA
A la cara pintada per la pluja
no encabeix un altre color

Ni el sol no es pot esborrar
amb el pinzell gris al cel
S’han enfosquit les empremtes
per on tu has passat
S’amunteguen les ombres
al jaç encara calent
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ






sâmbătă, 11 aprilie 2020

Desde algún lugar del universo* (A Álvaro Ancona) de Ana Muela Sopeña


Desde algún lugar del universo
A Álvaro Ancona

A través de la vida que viviste
abrazaste el misterio de las cosas
y entraste en ese círculo del mundo
de las personas creativas.

Ayer partiste hacia la luz
dejándonos, sin duda, algo más huérfanos
en la inmensidad de este gran túnel.

Recuerdo tu sentido del humor
y tu capacidad para encontrar
lo mejor en la gente.

Siempre dispuesto a la amistad,
a la conversación y a compartir.

Que las estrellas nómadas
custodien tu alma libre
y desde algún lugar del universo
puedas continuar con tus escritos
inspirándonos en esta situación
tan extremadamente complicada.

Vuele alto tu espíritu indomable
y encuentre para siempre
el infinito abrazo de la paz.

Tuve la fortuna de coincidir con él en el foro Poesía pura. Fue un gran escritor, gran persona y buen amigo. Mexicano nacido en 1947. Ha muerto a los 73 años. Descanse en paz.

Ana Muela Sopeña
En este Link aparece la obra que dejó publicada: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Dintr-un colț îndepărtat al universului
Lui Alvaro Ancona

În iureșul vieții trăite
ai cunoscut misterul lucrurilor
și ai intrat în cercul larg
al persoanelor cu dar de sus.

Ca ieri te-ai despărțit de noi
lăsându-ne, fără îndoială, îndoliați
pe drumul acestui tunel imens.

Rămâi în amintirea mea plin de umor
și plin de har în a găsi
ce e mai bun în om.

Deschis mereu în a-ți face prieteni noi,
în a conversa și a-i promova.

Să îți păzească stelele nomade
sufletul liber,
ca dintr-un colț îndepărtat al universului
să poți trimite mesaje
inspiratoare de putere
pentru noi cei de aici.

Zbor înalt spiritului tău neînvins,
fie așa ca să găsești în nemărginire
pacea și liniștea de veci.

Am avut bucuria să îl cunosc în forul poetic Poezia pură. A fost un mare scriitor, un mare om și bun prieten. Mexican de origine, născut în anul 1947. A decedat la vârsta de 73 de ani. Lumină lină.
În acest link apare opera sa publicată: http://www.elem.mx/autor/datos/107187

Ana Muela Sopeña
*trad. în română de A. Langa

joi, 9 aprilie 2020

Las cosas se revelan en silencio/ Lucrurile prind contur în tăcere* de Montserrat Martínez


Las cosas se revelan en silencio

Las cosas se revelan en silencio.
Hoy has mirado triste,
has mirado y tus ojos son los dedos
de la lluvia mojando los abismos.

Hoy el movimiento es un carámbano,
una flecha de hielo,
no hay vida dentro de los troncos
-todo está hueco, sucio-
ni por fuera de las desolaciones.

La oscilación no permite otro ruido,
el agua va cayendo de las ramas
como una herida congelada, como
una lesión interna,
una verdad del aire.


Lucrurile prind contur în tăcere

Lucrurile prind contur în tăcere.
Azi ai privit trist,
ai privit cu ochii tăi deveniți degete
ale ploii străbătând neantul

Azi mișcarea e de sloi de gheață,
de săgeată atârnând ca un țurțure,
nu e viață înauntru trunchiurilor
-totul e gol, întinat-
întruchipare exactă a dezolării

Nu e loc pentru sunete tari,
apa cade în ritm de pe ramuri
ca de pe o rană cicatrizată,
o leziune internă,
un adevăr al aerului.

*trad. por A. Langa







miercuri, 8 aprilie 2020

Un șir de vagoane....




UN ȘIR DE VAGOANE...

Credeai că nu o să se mai termine 
țipătul acel ascuțit de metal maltratat
repetivitatea sunetului accelerată
scrâșnetul cel necăjit de șine

A fost așa rapid dintr-odată
soarele se ițea de printre vagoanele
ce lăsau ochii să se odihnească nițel
apoi îngrădea privirea priveliștea toată

Cine știe când și cum vor fi oprite
în privirea prinsă de coada de tren
cu soarele clipind pe după pleoape
acel șir de vagoane ce trecu prin orbite


luni, 6 aprilie 2020

SALVGARDARE*



SALVGARDARE

Te joci cu timpul
învârți o morișcă din foi de porumb
îl dai înapoi îl miști înainte
fără să mi te obosești
înveți zborul ca probă de supraviețuire
feeria îți intră în casă
direct prin ferești
învingi zmei fioroși adunați
de prin toate poveștile lumii
lupți cu un trib african de canibali
care te urmăresc să-ți taie beregata
cumperi de la piața din oraș
ultimile fire rămase de busuioc
faci baie de flori cu un colț de săpun
și spui vecinilor să nu te mai caute
nu ești acasă ai sărit de pe turnul
luat cu asalt de niste sălbatici

joi, 2 aprilie 2020

Poem de LETICIA GARRIGA*

POEMA

Avui el vent penetra l’horitzó de la meua boca
Olora a figa i herba sana el meu litoral al seu alè,
L’aura ofereix sensacions iridiscents
El seu fulgor fereix l’ull de l’impassible hivern
Ací i ara en una estació violenta
transcorre el desitjat cobert per la transparència
Imaginem que no hi ha límit per a l’univers.

POEMA

Hoy, el viento penetra el horizonte de mi boca
Huele a higo y menta mi litoral en su aliento,
El aura ofrece sensaciones iridiscentes
Su fulgor hiere el ojo del impasible invierno
Aquí y ahora en una estación violenta
transcurre lo deseado cubierto por la transparencia
Imaginamos... que no existe límite para el universo.

*Poema de LETICIA GARRIGA traduït en català per PERE BESSÓ

POEM

Azi, vântul îmi pătrunde dincolo de orizontul gurii
Miroase a smochin și a mintă din largul litoralului meu,
Lumina pogoară de sus oferă senzații irizate
Strălucirea-i străpunge ochiul impasibilei ierni
Aici și acum într-un anotimp violent
transpare tot ce e vis coperit de un voal
Să ne imaginăm... că nu există limite pentru univers.

**trad. în română de A. Langa

sâmbătă, 28 martie 2020

POESIA... (POEZIA*)... de Hector Berenguer





POESIA...

Manos que nos sostienen
alguien que alza nuestro cuerpo
como recién bajado de una cruz.
Solo es real la carne que has hecho tu alma,
solo el cuerpo que puedes donar a los lobos.
La rosa que dejaron una vez sobre tu pecho,
las pocas palabras que puedes arrebatar a la muerte.
La tierra entera es nuestra casa.
Los efímeros nombres que aún nos quedan
son nuestra morada.
La vida que al fin dejamos caer en el amor.
El resto es nada.

Hector Berenguer Poética

POEZIA...

Mâini ce ne susțin
cineva care înalță corpul nostru
ca pe unul abia coborât de pe cruce.
E adevrată doar carnea din care ai făcut inima,
Doar corpul pe care îl poți dărui lupilor.
Trandafirul lăsat cândva pe al tău piept,
puținele cuvinte pe care le poți smulge morții.
Pământul întreg e casa noastră.
Numele efemere ce ne mai rămân sunt adăpost.
Viața care până la urmă se prelinge în dragoste.
Restul nu e nimic.

*trad. del español al rumano por A. Langa

sâmbătă, 21 martie 2020

PREMONICIÓN, poem de ANDRÉ CRUCHAGA (trad. în română și catalană*)



PREMONICIÓN

Anoche, un mediodía de candelabros en mi desvelo mordía mis recuerdos: ahora sé que en esa cobija de migraciones, la desnudez me ofrece la ceniza prometida de un descanso subterráneo.
Del libro: ‘Umbral de la sospecha, 2020.

PREMONICIÓ
Ahir a la nit, un migdia de canelobres en el meu desvetlament mossegava els meus records: ara sé que en aquesta flassada de migracions, la nuesa m’ofereix la cendra promesa d’un descans subterrani.
*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ


PREMONIȚIE
Aseară, o lumină directă de candelabre îmi ardea amintirile insomniace: acum știu că sub această haină de migrațiune, goliciunea îmi oferă noapte de noapte cenușa promisă a unei tihne subterane.
*traducere în română de A. Langa

luni, 16 martie 2020

OCHI*



OCHI

E ceață în jur
un cireș dă în floare
iau o parte din peisaj
o port în mine până pleznesc
ochii îmi sar din orbite
se rostogolesc pe jos
privesc de acolo

ULLS

Hi ha boira al voltant
un cirerer dóna en flor
faig part del paisatge
el porte en mi fins a florir
els ulls em salten de les òrbites
rodolen per terra
miren des d’allí

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 15 martie 2020

COTOR*



COTOR

Nu cauta în cărțile străine
intră sub coperta albastră
pe ea stă scris sau se scrie
titlul cărții la care trudești

Tropăie din copite caii
cade din șea câte un călăreț
crapă prin părți creasta casei
ca și cotorul acestei cărți

LLOM
No busques en llibres estranys
entrar sota la coberta blava
hi és escrit o s’escriu
el títol del llibre que t’atuixega
Els trots de peüngles de cavall
cau de la muntura algun genet
trenca en parts la cresta de la casa
com el llom d’aquests llibres

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

duminică, 23 februarie 2020

Eden*


EDEN

Spre ultimul drum
se merge de unul singur
sprijinit de o cârjă

Sângele urcă la cer
curge printre degete
până ajunge-n pământ

La marginea cerului
nu sunt cerșetori
stau la ușă bisericii

Cei ce trec pe aici
cred că vor reveni
lasă lucruri și rugi

EDÈN

A l’últim camí
marxa un tot sol
recolzat en una crossa

La sang puja al cel
corre pels dits
fins arribar a terra

A la vorera del cel
no hi ha captaires
m’assec a la porta de l’església

Els que passen per ací
crec que tornaran
deixa les coses i resa


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 2 februarie 2020

Războiul inimilor*



RĂZBOIUL INIMILOR

In dreptul inimilor noastre
se dau cele mai crâncene lupte
mereu aleargă o herghelie de cai
se trage din arcuri sau se împușcă din acherbuze
se trimit obuze mari din tunuri de epocă 

Tunarii tâbăciți de praful de pușcă
sunt și cei mai înrăiți fumători ori se știe
că pe aici se fumează mult și deseori
se spun cuvinte dintre cele mai urâte

Victime cad cu nemiluita
dar puțini din cei implicați în război
mor cu adevărat
majoritatea gem pe la marginea drumurilor
feriți din calea obozurilor de paramedici nevăzuți

După focul încrucișat al soldaților din tranșeie
și sunetul asurzitor al canonadelor
urmează atacurile la baionetă
iar peste un timp pe câmpul de luptă
rămân împrăștie oase
peste care cresc flori sau ierburi înalte
coperind carnea ce se vrea înviată

Inimile reînvie și ele și bat aprig
ca picioarele meilor înainte de a fi alăptați