sâmbătă, 9 decembrie 2017

TODO/ TOTUL* de Hugo Mujica

Imagen 7 muy buena.jpg 
(imagen escogida de Wikipedia)

TODO

Anochece rojo brasas,
anochece
y pasa el viento,
pasa sobre el llano
que se abre noche,
que se despliega vientos.
Todo cabe en las manos vacías
y ese vacío es el don
y ese don es también todo.
  
TOTUL

Amurgește în culori de jeratic,
se înserează
și vântul bate,
trece peste câmpia
unde noaptea apare,
de unde vânturile pornesc.
Totul încape în mâinile goale
și golul acesta e harul divin
și harul acesta e deasemenea totul.


*traducido al rumano por Andrei Langa

Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)

Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.
(imagen escogida de la pagina de Facebook del autor)
***
aún aquellos días
golpean mis corneas
regresan grises
con sus paredes de hospital
y esas hojas de otoño
igual que caramelos de sangre
que lame el viento
estabas sola
en una cama de hierro
escoltada por mi ausencia
y te ibas de mí
como todas las cosas
que yo ignoro
por temor a amarlas

***
acele zile și azi 
îmi ating corneea
revin posomorâte
cu zidurile lor de spital
și aceste frunze de toamnă
ca niște caramele din sânge
pe care le linge vântul
stăteai singură
pe un pat de metal
alături de absența mea
și mi te îndepărtai
ca toate lucrurile
pe care le ignor
din teamă să nu le iubesc.


*traducere din spaniolă de Andrei Langa

vineri, 8 decembrie 2017

LA CASA, poema de MARTA CWIELONG (trad. en catalàn y rumano*)

Fotografia postată de Pere Bessó.
LA CASA

2
grietas, humedad
mas humedad
techos en intemperie
comienza la real despedida
de tu magia, tus voces
no creí abandonarte, supe
una vez morir en vos
pero
la vida necesita estar
en pie
levantar el grito
para que
no nos silencie la realidad
absurda
de vida
la crueldad de vivir

LA CASA

2
esquerdes, humitat
més humitat
sostres en intempèrie
comença el comiat real
de la teua màgia, de les teues veus
no creguí que t’hi deixaria,
una vegada vaig saber morir en tu
però la vida
necessita ser-hi dempeus
alçar el crit perquè
no ens silencie la realitat
absurda de la vida
la crueltat de viure

*traduït en català per PERE BESSÓ
 
CASA

2
fisuri, igrasie
igrasie peste tot
acoperișuri sparte
aici începe adevărata despărțire
de magia ta, de voci
nu credeam că te voi părăsi, știam
că voi muri odată în tine
dar
viața înseamnă să te ții
pe picioare
să ți se audă țipătul
pentru ca
să nu ne amuțească realitatea
absurdă
a vieții
oroarea de a trăi

*trad. al rumano por Andrei Langa

duminică, 3 decembrie 2017

Leonard Tuchilatu, CEAS DE ARGINT/ RELOJ DE PLATA*




CEAS DE ARGINT

Mai am un ceas de argint
cu melodii.
Și amurgul acesta în sărăcie, năduf.
Mai sunt atât de mulți
cărora nu le pasă
dacă mai scrie cineva
vreun vers.

(Sol, Fata Morgana, 1996)

RELOJ DE PLATA

Todavía tengo un reloj de plata
lleno de melodías.
Y este anochecer de pobreza, sin aire.
Hay tanta gente
que vive su vida
sin querer saber si queda alguien
que todavía escribe versos.

*trad. în spaniolă de A.L.

RELLOTGE D’ARGENT

Encara tinc un rellotge d’argent
amb melodies.
I aquest crepuscle sufocant en la pobresa.
Encara hi ha molts,
tants als que no els importa
si encara escriu algú
cap vers.

*traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Haiku montan*



HAIKU MONTAN

Munți ce se mișcă,
nori întinși ca o pânză
a unui păianjen.

HAIKU MUNTÀ

Muntanyes mòbils, 
núvols com teranyina
sense l’aranya.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ