FANTOME
De prea multă lumină
cerul cade
lucrurile dispar si ele
se prefac în umbră
înțepenesc pe rând
în poziții orizontale
se deformează brusc
sub forța gravitațională
le gabjim într-un colț
ca pe niște fantome
ce nu pot să vorbească
FANTOME
De prea multă lumină
cerul cade
lucrurile dispar si ele
se prefac în umbră
înțepenesc pe rând
în poziții orizontale
se deformează brusc
sub forța gravitațională
le gabjim într-un colț
ca pe niște fantome
ce nu pot să vorbească
PĂMÂNT
Nicăieri nu te afli acasă nici chiar în casa ta taie mercurul ce urcă în termometru trage o linie neagră
Lungește durata zilei cu o zecimală macină grâul ce abia încolțește lasă-i morarului partea sa și pleacă
Acea vrere de a impune pământul să crească plantelele tale e pasageră ea nu va da roade
Să biruie chirul iarbă să încolțească pe geamul prin care privești cum se împacă pământul cu cerul
VAL
Atât cât ți e dat să traiesti născut din soare
drumurile pe care pășești umbrele tale
Turnul de fildeș măreț sau peștera ce te adastă
vine uitarea ca o piază rea căderea noastră
Chipul senin coperit de pământ pace divină
vântul cel venit din alt vânt o mărturisire
Ram ce tremură în Arborele nalt trup și tăcere
gură în care a încolțit un cuvânt o ultima vrere
Ziua cea scurtă ce mi te-a ținut în brațele sale
sângele ce iată -vai! s-a oprit din lunga sa cale
Reazemul ce poate l-ai avut cel de pomină
mână cea mică dintr-un trecut ținută de mână
Mânzul ce zburdă voios pe un deal și hărmăsarul
icoana lunii ridicată de val spusmos a fost valul
AMINTIRI
Nu mai aminti și de alte amintiri prefă-te că le-ai uitat
alungă tristetea cu lama de barberit
taie cocoșul ce te trezește în fiecare dimineață
du-l la abator cu boii si vacile laolaltă
Ce carnagiu acolo se aud urlete ca din iad
animale miloase se lasă tăiate
cocoșul scapă iarăși nevătămat și dis-de-dimineață
urcă pe acoperiș și chiamă la viață lumea
OGLINZI
Golul nu se reflectă în oglinzi e solitar solemn ca un domn îndrăgostit peste poate de o principesă
Acel domn-señor nu așteaptă la rând să facă furori printre multlmea de pețitori înaintea chesarului
Oglinzile absorb făr-să īntrebe orice miscare și el a decis dintr-odată să pășească direct în ochii domniței
CER
Pășești printre flori adaugi culori
Respiri pe sub valuri ridici alte maluri
Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte
Îmbraci haine simple un cer lacul umple
Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte
Și crește lumina prin trup de tulpină
Iai cerul cu tine în ochi de lumină