miercuri, 22 februarie 2017

Dos poemas de Fausto Marcelo Avila (trad. al rumano*)



Fotografia de profil a lui Fausto Marcelo Avila Avila

***
Nosotros
los que
no nacimos
sabemos
que alguen
vendrá
con
la caricia
de la muerte
en una triste
bata blanca

***
Noi
cei care
nu ne-am născut
știm
că cineva
va veni
cu
o mângâiere
a morții
într-un nenorocit
halat de culoare albă

***
Amanecí
con la herida del sol
en el párpado derecho
el otro murió
en un combate
con la luna pequeña
un filudo cuchillo
a la mano
energúmeno
de un solo diente

***
M-am trezit în zori
cu o rană de la soare
la pleoapa dreaptă
cealaltă dispăru
într-o luptă
cu mica luna
un cuțit ascuțit
în mână
rânjea furios
cu un singur dinte 

*trad. por A.L. (del poemario "Pequeño Dios
de la muerte")

marți, 14 februarie 2017

APOGEU/ APOGEO*




APOGEU

Poetul respiră profund, aranjeaza versurile
așa ca să nu mai rămână loc pentru nimic,
elimină cuvintele care par a fi de prisos,
pune altele acolo unde sunt necesare.

Stă apoi ca un corp dispărut în spațiu,
planetă ce s-a împotmolit la apogeu
și așteaptă soarele să o salveze,
dar acesta întarzie să răsară.         

APOGEO

El poeta respira profundamente, coloca sus versos
para que nada más pueda entrar por aquí,
elimina aquellas palabras no válidas,
mete otras donde hace falta.

Luego queda como desaparecido en el espacio,
planeta que se ha detenido en el apogeo
y está esperando al sol para salvarla,
pero éste todavía no sale.  


*trad. al español por el autor

luni, 13 februarie 2017

DE UN TIEMPO CUALQUIERA de Nicolás Corraliza (trad. în română)



 


DE UN TIEMPO CUALQUIERA

Un olvido de niebla salvaje
para que el arquitecto construya la claridad.

Los cristales ya no protegen,
los muros no salvan la altura del gigante miedo.

Nos alcanza el día siguiente.


UN TIMP OARECARE

O uitare precum ceața de nepătruns,
ca arhitectul să creioneze claritatea.

Geamurile nu mai apără,
zidurile nu salvagardează înălțimile marei frici.

Peste noi vine ziua de mâine. 

*trad. al rumano por A.L.