sâmbătă, 3 decembrie 2016

EROTICON, HEFAISTOS - două noi poeme



EROTICON

Câtă dorință are vantul,
câtă voluptate în a-și strecura discret
degetele lungi și subțiri prin pletele tale,
iar tu să-i permiți ceea ce eu nici nu îndraznesc…

Câtă dorință are vântul,
câtă tandrețe când te învăluie toată,
de sus până jos, chiar de încerci să mi te opui,
lucru pe care eu pot doar foarte rari să îl visez...

Câtă dorință are vântul,
câtă ardoare în a-ți lăsa fața îmbujorată
ca după sărutările cele furate în mare pripă,
pentru că nici el, afemeiatul, nu poate face mai mult.

HEFAISTOS

Pe rând se petrec lucrurile:
întâi intri în trup, apoi treci mai departe
și trebăluiești cu multă știință prin curte,
retezind iarba ce iese de printre pietre.

Cele patru unghere își înghit doza
de frunze uscate și norul de praf,
iar poarta ți se deschide singură
cu un scârțâit ușor, repetat.

Mereu uiți să tragi zăvorul
-aștepți pe cineva? poate pe fierar?-,
ori fără el nu faci să se frângă lanțul
ce îl porți acum prins de picioare.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

vineri, 25 noiembrie 2016

miercuri, 23 noiembrie 2016

Un poema de SARA CASTELAR LORCA (trad. al rumano*)


***
La tristeza no tiene bordes,
como la eternidad o el miedo.
Hay un principio acuoso en todos los finales,
esa lengua de río que escribe la certeza
en los ojos de nadie.

Vuelvo a mi corazón,
a la crueldad de la balanza,
a la derrota.

***
Tristețea nu are margini,
precum le are eternitatea sau frica.
Există un început fluid pentru toate sfârșiturile,
astă limbă cursivă ce reflectă certitudinea
în ochii nimănui.

Revin la a mea inimă,
la bestialitatea balanței.
la propria derută.


*A.L.

luni, 14 noiembrie 2016

CALENDAR



CALENDAR
lui Leonard Cohen, in memoriam

Când vom muri soarele va fi în zenit,

iar ziua va fi scurtă ca un tren cu locomotivă,
fără de cele şapte vagoane.

Va fi marţi ori va fi miercuri - ce mai conteaza! -

va fi o zi oarecare, marcata cu pixul verde
pe o foaie reciclată, de calendar.

Sus va fi scris un citat luat drept motto:

"Intrăm în casele noastre pe uşa din faţă
şi suntem scoşi la repezeală pe uşa din spate".

duminică, 6 noiembrie 2016

LOC DE ODIHNĂ*





LOC DE ODIHNĂ (lui Haralambie Moraru, in memoriam)


Când focul arde drumurile se sfârșesc,
rămân într-o parte acolo unde trupul
se lasă jos pentru a petrece
ceasul de ceară al serii.

Când focul arde dealul se face mai mic,
totul dispare și se reduce la cercul
în care încape trupul acesta trudit
și flacăra dusă la cer, la al său stăpân.

Când focul arde nu mai există nimic,
doar întuneric în jur, fără de nici un spațiu,
poate că noaptea cea care nu ne-a primit
a hotărât pentru noi unde să ne odihnim.

*A.L.

sâmbătă, 29 octombrie 2016

SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY), RESPIRANDO POR LA HERIDA (RESPIRÂND PRIN RANĂ*)




 


RESPIRANDO POR LA HERIDA

He gritado
y la canción de amor
se ha roto en mil pedazos.

Ayer la lluvia era melodía
hoy empapa los pies y hace frío.

Debajo de las sábanas sudaba el alma
y el corazón galopaba más que cien
caballos libres en una pradera.

El amor se fue a por tabaco
y se fumó mi risa. Ahora no hay ni humo
ni h(a)umor.

Me asomó a la garganta de la noche
y veo un pozo de silencios
más hermosos que el ruido de la muerte.

Así es la vida
un vestido vuelto del revés
con todas las costuras al aire.


RESPIRÂND PRIN RANĂ

Am strigat
și cântul de dragoste
s-a desfăcut în mii de bucăți.

Ploaia de ieri era o melodie,
azi împotmolește picioarele și aduce frigul.

Sub plapumă fremăta sufletul
și inima bătea în ritmul
tropăitului cailor liberi din pășune.

Dragoastea s-a dus
odată cu râsul zglobiu. Nu a rămas
nici urmă de u(a)mor

Mă ițesc de prin gura nopții
și văd un izvor de tăceri
mai frumoase decât zângănitul morții.

Așa e viața,
o haină întoarsă pe dos,
cu toate tivurile pe dinafară.

*trad. al rumano por A.L.

LECȚII DE ALPINISM*








LECȚII DE ALPINISM

Cel care moare și duce lipsă de aer,
trage din toate puterile în piept
ultimele sale înghițituri de văzduh,
precum muntele are tot mai puțin aer
la marile, netulburatele lui înălțimi.

Cei care urcă, se cațără pe stâncile ascuțite,
au un unic și predeterminat scop,  ca să ajungă 
acolo unde uliul își face cuibul, printre pietre ovale, 
și își învață puii nătângi cum să-și desfacă aripile 
sau cum să prindă prada ce stă nestingherită prin văi.

Acolo, pe vârful ascuns de nori,
unde cade ploaia cu stropii mărunți
sau ninge ușor, cu fulgi mari și pufoși,
crește zăpada până atârnă în hău,
face punți albe, greu de trecut peste el.

Vântul bate puternic și scapără fulgerul
însă nu va face nimănui vreun rău,
nici măcar celor care au ajuns în sfârșit,
stau sus, pe piscul ce pare acum 
a fi un punct abia văzut.


*a.l.