MÂINI

MÂINI

Când nu mai știm să trăim
ne depărtăm într-atât unul de altul, 
încat degetele nu ajung să se mai atingă.

Atunci cădem pe o parte
iar mâinile ni se asază pe piept, 
ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul devine stană de piatră, 
unde nu poate să stea nici un fluture 
fără ca să rupă cercul arzând de lumânări.

Mainile noastre vor fi singurele
care vor încerca să ne atingă inima 
înainte ca aceasta să înceteze să bată.

©Andrei Langa

Poema de Mark Strand (trad. al rumano*)

(Summerside, Isla del Príncipe Eduardo, 11 de abril de 1934 –
Nueva York, 29 de noviembre de 2014. Poeta, ensayista y traductor estadounidense nacido en Canadá. Poema escogido del muro de Facebook de Mauricio Alfreo Escribano. Foto via Wikipedia).

***

En el campo
soy la ausencia
del campo.
Siempre
es así.
En donde esté
soy lo que falta.

Cuando camino
parto el aire
y siempre
el aire viene
a llenar los espacios
en donde estuve.

Todos tenemos razones
para movernos.
Yo me muevo
para mantener las cosas completas.

***

Pe câmp

sunt lipsa de prezență

a câmpului.

Mereu

se întâmplă așa.

Unde nu m-aș afla

sunt ceea ce-i lipsă.

Când pășesc

împing aerul în părți

și mereu

se întoarce aerul

pentru a umple spațiile

unde am fost.

Toți avem destule motive

pentru a ne mișca.

Eu mă mișc

pentru a menține lucrurile integre.

*poema traducido al rumano por Andrei Langa

METICULOSITAT/ METICULOSIDAD/ METICULOZITATE*, poema de Pere Bessó

 

Imatge presa de la xarxa, via POÉTICA COMPARTIDA

METICULOSITAT

A Dumitru Anteca

Al cos de la Poesia vera no hi ha cap jardí anglés. Una branca, potser, per als teuladins d’hora. Una altra, però, per al gat que els guaita.

METICULOSIDAD

A Dumitru Anteca

En el cuerpo de la verdadera Poesía no hay ningún jardín inglés. Una rama, quizás, para los gorriones tempranos. Otra, sin embargo, para el gato que los vigila.

METICULOZITATE*

Lui Dumitru Anteca

În trupul adevăratei Poezii nu există vreo grădină engleză. O crenguță, poate, pentru vrăbiuțele matinale. Altă crenguță, însă, pentru pisicul care le urmărește.

*trad. al rumano por A.L.

TIMP

TIMP*

Uităm de timp,

timpul se uită la noi

din pereții decolorați ai caselor.

Chipuri de prunci

opriți brusc din creștere

încă de pe atunci, de la naștere.

Imagine ingenuă

a zilelelor care au apus

peste stelele ce au încetat să clipească.

Poze din album, descleiate,

prinse de corzile timpului,

cu niște clame.

Liniște atotștiutoare, nelipsită la masă,

zi de naștere fără de invitați,

atât de neașteptată.

Știri la televizor care reactualizează

un șir de accidente de circulație,

fără supraviețuitori.

*poezie de A.L.