CATRENUL CAFELEI

CATRENUL CAFELEI

E ceva în ceașca de cafea,
cerul azuriu nici nu se vede,
poate de aceea se mai bea
cu privirea-nfiptă în perete.

NUME

NUME

Cercetat cerul umplut de stele,
nu pentru a-i cere socoteală
de ce nici una dintre ele 
nu-ți poartă numele.

Așa încerc cumva să găsesc
locul cel mai potrivit
ca să pot pune, să alipesc
numele tău colo sus.

Poem de Chantal Maillard*

***

Has esparcido en las cumbres más altas
el polvo de las sepulturas.
Renacerán allí los que te amaron.
Qué fría es la alborada.
Cúbreme con tu aliento
hasta que el sol despierte a los escarabajos
entre las hojas secas.

Chantal Maillard, ”Hainuwele”

***

Ai împrăștiat cenușa mormintelor

pe cele mai înalte creste.

Acolo vor reînvia cei care te-au iubit.

Ce reci sunt zorii de zi.

Acoperă-mă cu suflarea ta

până soarele va trezi cărăbușii

de printre frunzele ruginii.

*trad. din spaniolă de A. Langa 

APROPO (catrene necenzurate)

APROPO

***

De vrei să deții

ditamai diamantul,

șlefuiește cuvinte,

luminează neantul.

***

Să opinezi "frățește",

șezând în păpușoi

ca omul din poveste:

"-Halal de-așa eroi!.."

***

Portretele noastre

pot fi variate,

durează doar cele

mirobolante`.

***

Nu-i glumă - ghem de taine
sub sabie și cruce: 
"Pe unde n-ar ajunge,

Rusia împarte arme!".

***

Frumusețea care ți e dată

nu necesită să fie multiplicată,

bine ar fi să rămână un dar

într-un singur exemplar.

***

Prietenii tăi cei buni nu mai sunt,

au plecat fără casele lor în altă parte,

merele au căzut la pământ,

cineva le va bea sucul, pe săturate…

BIG BANG

BIG BANG

Ai putea să schimbi cerul cu marea,

cu tot eterul lui reflectat în adânc.

E păcat însă să duci lucrurile

acolo unde nu sunt.

Drumurile par a fi niște ramuri tăiate,

pe care apar și dispar frunzele.

Oare unde a rămas rădăcina,

acel nou început?

QUIZÁS* de Eugénio de Andrade

(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.

Șoptit doar de

tremurul frunzelor.

Zâmbetul ascuns, strigătul

unei păsări, cenușa

vocii. O anumită dulcegărie,

o anumită violență.

Densă și volubilă

năframa nopții, atingând acum

trupul apei. Și, în sfârșit,

dorința latentă

a focului, stopată.

Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*

SCRISOAREA DE DRAGOSTE

(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,

ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,

o seamă de cuvinte scrise neciteț,

recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus

se revizează și ceea ce nu s-a scris,

după care, cu cerneala pe degete,

se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului

se scrie adresa pentru destinatar,

iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,

atunci mi te chinui să o redactezi.

MANUSCRIS*

MANUSCRIS

Când cartea zace pusă pe tejghea

-ce lucru poate fi mai trist pe lume-

stă lângă un dovleac o acadea,

iar autorul e doar numai nume.

Mai bine manuscrisul din sertar

-acela nu s-a compromis cu totul-

s-aștepte cât o ști el pe zețar,

decât o carte ce nu-și are locul.

Să stea cuminte sub acoperiș,

pân-ochii vor vedea pe întuneric

și o să se strecoare pe furiș

în sufletele noastre și în creier.

Iar dacă nu își are acest dar

-e lucru dureros, însă nu-i tragic-

să stea acolo bine în sertar,

să-și aibă somnul liniștit, letargic.

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano

***

Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***

Rămâne totuși ceea ce a fost

distanța redusă de datele dintr-un calendar

micile detalii de pe bobul de rouă

zorii de zi ce vin peste pământ

zidul de pe buzele ce sărută pe furiș

(cuvintele ce nu-și mai au locul)

și tăcerea care iarăși e un copil abia născut

nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește

vasul cu whisky zăpada vidul

potcoava unui cal

marcată pe litera u a numelui meu

și o boare de vânt care să mă ducă

fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul

flacăra spicelor de grâu

melodia polenului

de asemenea mărturia

tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa