vineri, 20 iulie 2018

FERMENTAȚIE*



FERMENTAȚIE

Există viața dincolo de viață?..
Se aude vidul, 
Vezuviu ce-și zvârle lava afară,
forfotă ale firelor de nisip căzute din clepsidră,
clipă ce cade de pe funia albastră
- funambulism intrinsec - 
scândură de catafalc în care carii își fac casă,
cuib de viespi ivit în aripa ascunsă a acoperișului,
lapte ce fierbe, gata să deie în foc,
vărsându-se dintr-un ceaun negru de funingine,
focul fiind unicul de pe aici ce-și cunoaște menirea,
greu de dobândit, bun pentru atâtea nenecesare biruințe,
fatidic ferment, supă cosmică.

duminică, 8 iulie 2018

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)




CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii
există sunete
însă nu sunt interferențe.
Totul e completat: nimic nu lipsește
nimic de prisos.

Timpul încape
în golul unui degetar
imaginația apare și ea
ca pasărea din lada unui magician
și toate formele
sunetele și culorile
inundă simțurile.

Nimic nu știu.
Nici nu-i necesar.

Liniștea
din privirea inocentă a fiarei.
Un dinte de animal
spintecând toare ligamentele.
Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa



sâmbătă, 30 iunie 2018

AMEBĂ COMUNĂ*


AMEBĂ COMUNĂ

Viața are vârstele ei perfect perceptibile…

E un fel de ramificație efervescentă,
o filozofie pe care o trăim în afara trupului
și care ne dă fiori ori de câte ori dorim
să vedem frumosul făurit -fără să știm cum-
în fabricile de foc ale constelațiilor,

cântări răsucite în spirală, așa ca să ajungă
până dincolo de cea dintâi vietate unicelulară
-ameba comună.


AMEBA COMUNA

La vida té les seues edats perfectament perceptibles…
És una mena de ramificació efervescent,
una filosofia que vivim fora del cos
i que ens dóna escalfreds tantes vegades com volem
veure el bell forjat –sense saber com-
en les fàbriques de foc de les constel·lacions,
pesos torts en espiral, així per a arribar
més enllà de la primera vida unicel·lular
-l’ameba comuna.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


SECUENCIA/ SECVENȚĂ*, poem de Nicolás Corraliza


SECUENCIA

Desde el mirador de lo imaginable

se ve la cueva.
Hay una parte iluminada
donde están los conocidos,

los que no se han ido del todo.
Dicen que la claridad se debilita dulce,

y oscurece.

SECVENȚĂ

Din punctul cel mai de sus al imaginației

se vede peștera.
Există o parte pe care cade lumina,
unde stau toți cei pe care îi cunoaștem,

cei care nu au plecat cu totul.
Se spune că seninătatea dispare încet,

și așa se întunecă.

*trad. din spaniolă de A.Langa

 

joi, 28 iunie 2018

RĂDĂCINI*


RĂDĂCINI

Există un drum ce trece prin trup,
un straniu traseu umbrit de stele
stinse pe cer, cernite găuri
unde se-ascund ochii
din care clipesc,
se apleacă să caute
alte drumuri mai scurte,
dar nu reușesc să identifice
decât doar o cărare, o scară
cu multe, indescifrabile rădăcini.

*A.L.



duminică, 24 iunie 2018

Poema de Fernando Pessoa (trad. în română*)


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
...Mi inteligencia se ha convertido en un corazón lleno de pavor,
y es con mis ideas que tiemblo, y es con mi consciencia de mí,
con la sustancia esencial de mi ser abstracto,
que me ahoga lo incomprensible,
que me aplasta lo ultra trascendente,
y de este miedo, de esta angustia, de esta amenaza del ultra ser,
¡no se puede huir, no se puede huir, no se puede huir!..

***
…Inteligența mea s-a transformat într-o inimă plină de spaimă,
ideile mele sunt cele ce îmi cutremură corpul, propria-mi conștiință,
cu toate elementele esențiale ale ființei mele abstracte,
și sunt sugrumat de tot ce e incomprehensibil,
și sunt strivit de ultra transcendentalism,
și de astă frică, de astă angoasă, de acest pericol al ființei de dincolo,
de care nu poți să scapi, nu scapi, nu scapi!..

*A.L.

vineri, 8 iunie 2018

Poem de Ángel González (trad. în română)


Fotografia postată de Antonio Moya.
***
… Iar voința mea se impune,
fără a avea vreo șansă,
încadrată în cea mai crâncenă luptă:
să trăiești ca și cum tu ai exista.

*trad. în română de A. Langa

***
... Y mi voluntad sigue,
inútilmente,
empeñada en la lucha más terrible:
vivir lo mismo que si tú existieras.

Ángel González
(Sin esperanza con convencimiento)

luni, 4 iunie 2018

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. în română*)



***
Acolo unde privești
există un alt ocean.
Știu asta fiindcă
mă uit la tine, dragă.
Și de fiecare dată
când îndrăznesc 
să îți fur privirea,
ochii mei dispar.

*trad. de A. Langa

***
En dirección a tus ojos 
hay otro océano. 
Lo sé porque 
te miro amor.
Y cada vez 
que me adentro
a navegar tu mirada
mis ojos desaparecen.

ZIUA DE MÂINE*




ZIUA DE MÂINE

Liniștea e dincolo, după pervaz-
așteaptă așa dimineața să vină-
viața trecută a rămas și ea pe undeva,
uitată ca o băutură tulbure
într-un pahar nebăut până la fund,
lăsat poate pentru ziua de mâine.

EL DIA DE DEMÀ

El silenci és més enllà,
darrere de l’esplandit-
espera que aquest matí arribe-
la vida pasada perdura en algun lloc,
oblidada com una fosca beguda
en un got sense apurar fins al fons,
deixat potser per al dia de demà.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ