sâmbătă, 17 noiembrie 2018

CATRENUL CAFELEI


CATRENUL CAFELEI

E ceva în ceașca de cafea,
cerul azuriu nici nu se vede,
poate de aceea se mai bea
cu privirea-nfiptă în perete.

NUME

NUME

Cercetat cerul umplut de stele,
nu pentru a-i cere socoteală
de ce nici una dintre ele 
nu-ți poartă numele.

Așa încerc cumva să găsesc
locul cel mai potrivit
ca să pot pune, să alipesc
numele tău colo sus.


joi, 15 noiembrie 2018

Poem de Chantal Maillard*



***
Has esparcido en las cumbres más altas
el polvo de las sepulturas.
Renacerán allí los que te amaron.
Qué fría es la alborada.
Cúbreme con tu aliento
hasta que el sol despierte a los escarabajos
entre las hojas secas.

Chantal Maillard, ”Hainuwele”

***
Ai împrăștiat cenușa mormintelor
pe cele mai înalte creste.
Acolo vor reînvia cei care te-au iubit.
Ce reci sunt zorii de zi.
Acoperă-mă cu suflarea ta
până soarele va trezi cărăbușii
de printre frunzele ruginii.

*trad. din spaniolă de A. Langa 



duminică, 11 noiembrie 2018

APROPO (catrene necenzurate)

APROPO

***
De vrei să deții
ditamai diamantul,
șlefuiește cuvinte,
luminează neantul.

***
Să opinezi "frățește",
șezând în păpușoi
ca omul din poveste:
"-Halal de-așa eroi!.."

***
Portretele noastre
pot fi variate,
durează doar cele
mirobolante`.

***
Nu-i glumă - ghem de taine
sub sabie și cruce: 
"Pe unde n-ar ajunge,
Rusia împarte arme!".

***
Frumusețea care ți e dată
nu necesită să fie multiplicată,
bine ar fi să rămână un dar
într-un singur exemplar.

***
Prietenii tăi cei buni nu mai sunt,
au plecat fără casele lor în altă parte,
merele au căzut la pământ,
cineva le va bea sucul, pe săturate…


joi, 8 noiembrie 2018

BIG BANG

BIG BANG

Ai putea să schimbi cerul cu marea,
cu tot eterul lui reflectat în adânc.
E păcat însă să duci lucrurile
acolo unde nu sunt.

Drumurile par a fi niște ramuri tăiate,
pe care apar și dispar frunzele.
Oare unde a rămas rădăcina,
acel nou început?




vineri, 12 octombrie 2018

QUIZÁS* de Eugénio de Andrade


Imagini pentru foto Eugénio de Andrade
(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.
Șoptit doar de
tremurul frunzelor.
Zâmbetul ascuns, strigătul
unei păsări, cenușa
vocii. O anumită dulcegărie,
o anumită violență.
Densă și volubilă
năframa nopții, atingând acum
trupul apei. Și, în sfârșit,
dorința latentă
a focului, stopată.
Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

duminică, 7 octombrie 2018

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*



SCRISOAREA DE DRAGOSTE
(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,
ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,
o seamă de cuvinte scrise neciteț,
recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus
se revizează și ceea ce nu s-a scris,
după care, cu cerneala pe degete,
se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului
se scrie adresa pentru destinatar,
iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,
atunci mi te chinui să o redactezi.




sâmbătă, 6 octombrie 2018

MANUSCRIS*


MANUSCRIS

Când cartea zace pusă pe tejghea
-ce lucru poate fi mai trist pe lume-
stă lângă un dovleac o acadea,
iar autorul e doar numai nume.

Mai bine manuscrisul din sertar
-acela nu s-a compromis cu totul-
s-aștepte cât o ști el pe zețar,
decât o carte ce nu-și are locul.

Să stea cuminte sub acoperiș,
pân-ochii vor vedea pe întuneric
și o să se strecoare pe furiș
în sufletele noastre și în creier.

Iar dacă nu își are acest dar
-e lucru dureros, însă nu-i tragic-
să stea acolo bine în sertar,
să-și aibă somnul liniștit, letargic.


Poema* de Mauricio Alfredo Escribano



***
Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***
Rămâne totuși ceea ce a fost
distanța redusă de datele dintr-un calendar
micile detalii de pe bobul de rouă
zorii de zi ce vin peste pământ
zidul de pe buzele ce sărută pe furiș
(cuvintele ce nu-și mai au locul)
și tăcerea care iarăși e un copil abia născut
nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește
vasul cu whisky zăpada vidul
potcoava unui cal
marcată pe litera u a numelui meu
și o boare de vânt care să mă ducă
fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul
flacăra spicelor de grâu
melodia polenului
de asemenea mărturia
tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa