duminică, 2 august 2020

Ante la ventana (Dincolo de geam*) de ANDRÉ CRUCHAGA


Este posibil ca imaginea să conţină: cer, în aer liber şi natură

ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

DAVANT DE LA FINESTRA

Davant de la finestra l’espill vessat de la llunyania. Ací, s’esvaneix el temps en allò perdurable i serpenteja com les parpelles del cim. En els residus de la consciència, els cingles del subconscient penjant d’una llàgrima. (En la mirada, només l’espill asclat de la brisa o una campana de cendra congelada. La resta és l’estella d’una febre interminable.)

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ

DINCOLO DE GEAM

Dincolo de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei fiebre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020

Ceas imprecis*



CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop
ți se trage o poză standart

Nedumerire pe chipul întinerit
peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul
un ce jour cu itinerar diferit

Cerc al unui ceas imprecis
conturat pe malul de nisip

sâmbătă, 1 august 2020

Ferestre*



FERESTRE

În adâncul inimilor noastre
fiecare ducem câte o fereastră
asta așa ca să nu știe nimeni
(cine ar vrea să i se uite înlăuntru?)

Așteptăm să ni se întâmple ceva
ceva foarte și foarte frumos
tot întrebând trecătorii grăbiți
dacă nu au văzut vulturi zburând

Din șirul clădirilor răsfirate
crescute în pădurea de pin
dezasamblăm toate ferestrele
ca apoi să le luăm cu sine

Le ascundem cât mai departe
de ochii curioși ai oamenilor
le prindem cu niște cuie 
acolo în adâncul inimilor


luni, 27 iulie 2020

Zile*


ZILE


Când zilele se schimbă la chip
rămân orologiile sparte
ceasurilor de mână li se rup curelușele
iar celor de buzunar le cad lănțișoarele de argint
și sunt strivite de o sanie cu zurgălăi
trasă de patru cai ce aleargă peste văi și câmpii
vestind că vin sărbătorile de iarnă


luni, 22 iunie 2020

Număr exact*


NUMĂR EXACT

Cu o mână te sprijini de cort
să nu intri cumva în derivă
cu cealaltă legeni un mort
ca pe o enigmatică divă

Vizitat de un vis refulat
tot încerci să ghicești rostul zilei
și întorci la un număr exact
dintr-o carte filă cu filă


NÚMERO EXACTE

Amb una mà t’empares a la tenda
per no entrar si de cas a la deriva
amb l’altra bressoles un mort
com una enigmàtica diva

Visitat per un somni refusat
tractes d’endevinar el sentit del dia
i tornes al número exacte
de un llibre fulla a fulla

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ


duminică, 14 iunie 2020

Plăceri*



PLĂCERI

Intră în inimă 
un cântec uitat
un urlet de lup răsună
sub clar de lună

Vine o vreme 
când plăcerile se prefac 
în praf de pușcă 
cu fitil Bickford

PLAERS

Entra en el cor
una cançó oblidada
un udol de llop ressona
sota el clar de lluna

Arriba un temps
que els plaers es transformen
en pólvora
amb metxa Bickford


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 30 mai 2020

Portret înrămat*



PORTRET ÎNRĂMAT

Parte neatinsă a chipului
desprinsă parcă de trup
urcată colea pe o etajeră

Postament improvizat
pe care nu cresc ierburile
nu se îmbulzesc florile

Într-un con de lumină
ce-l formează razele
stă portretul înrămat

Pe stratul fin de praf
cineva și-a lăsat
amprentele degetelor

RETRAT EMMARCAT
La part intacta de la cara
com separada del cos
pujada per ací en un prestatge

Pedestal improvisat
en què no creixen les herbes
ni brollen les flors
En un con de llum
que formen els raigs
hi ha el retrat emmarcat
en la capa fina de pols
algú s’ha deixat
les empremtes dels dits


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 9 mai 2020

Poemul cu inimă*



POEMUL CU INIMĂ
Ni se ia pe rând rinichiul
un plămân parte din ficat
inima e ultima pe care o pierdem
Ni se pune la loc degetul inelar
brațul întreg rupt într-o luptă
inima e ultima ce o primim
Chiar și capul ne poate fi schimbat
iar transplantul de piele e intrat
în vasta istorie a incendiilor
Nimeni însă nu-și va putea însuși
inima resuscitată a altcuiva

EL POEMA AMB COR
Se’ns pren el ronyó successivament
un pulmó part del fetge
el cor és l’últim que perdem
Ens posem al lloc el dit anular
El braç sencer romput en una baralla
El cor és l’últim que rebem
És clar que el cap es pot bescanviar
i el transplantament de pell ha entrat
en la vasta història dels incendis
Ningú però no es podrà permetre
l’ànim ressuscitat d’un altre

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Dimineți alpine*


DIMINEȚI ALPINE
Prin cețurile dimineților alpine
în nu mai știu care zi anume
cerșeai și tu un colț de cer senin
cineva venea dinspre spațiile verzi
trecea pe lângă tine răsuflând din greu
ducea în spate o legătură de vreascuri

MATINS ALPINS
Per les boires dels matins alpins
en no sé quin dia en concret
demanaves un racó de cel tranquil
algú arriba dels espais verds
passa pel teu costat esbufegant pesadament
duu a l’esquena un ramat de branques

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Rouă*


ROUĂ

Zi de zi se zăresc aceleași ziduri
o linie de orizont trasă între noi

cețurile ce se lasă des pe aici
sunt nori uriași reveniți în vizită

vino și tu coboară odată cu ei
agăța-te de fiecare fir de iarbă

rămâi așa prinsă de ramuri
până devii picătură de rouă

Cruce*


CRUCE 

Drumurile toate nu duc prea departe
se opresc într-un zid

Cade în râu ultimul strop de lumină
vin nevăzuți solii senili ai neantului

Rupte pe jos vreascuri din vârful copacului
mâine vor fi adunate ca lemn de foc

Când sfârșesc la capăt de drumuri se înfige
o cruce ce străjuise pe vârfuri de munți



CREU
Tots els camins no duen massa lluny
s’aturen contra un mur
Cau al riu l’última gota de llum
Arriben invisibles missatgers senils del no-res
Rompudes avall branquetes de la copa de l’arbre
demà seran recollides com llenya de foc
Quan arribe al final del camí es clava
una creu que havia vetlat als cims de les muntanyes
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ