duminică, 21 ianuarie 2018

Poema de César Curiel (trad. al rumano*)


***
Fiecare dimineață e o provocare,
un aforism ca o presimțire rea,
o dorință de a nu reveni și a pierde
toate visurile pe care țărâna
le va acoperi.
Fiindcă fiecare zi
e o formă de a înfrunta tristețea
cu infinite măști de bucurie
și o resemnare continuă
până când voi deveni 
cenușă,
fervoare a amintirilor.

*trad. al rumano por Andrei Langa

***
Cada mañana es un reto,
un aforismo lleno de dudas,
una tentación a no volver y perder
todo sueño para que la tierra
lo sepulte.
Porque cada día
es enfrentar a la tristeza
con máscaras de alegría
y una resignación constante
hasta que decida volverme
ceniza,
fervor de los recuerdos.



VISE/ SUEÑOS*

VISE

Ceea din ce trebuie să facem un obicei
e să urcăm tolba viselor nocturne
în spatele unui melc obișnuit,
ca să nu ne ducem prea departe
după poftele noastre.

SUEÑOS

Lo que tenemos que hacer siempre
es subir la mochila con los sueños
en la espalda de un simple caracol,
para que no se vayan muy lejos
nuestras incesantes ansias.

*trad. al español por el autor

duminică, 14 ianuarie 2018

LA TERRA SANTA/ PĂMÂNTUL SFÂNT*, poema de Alda Merini

 Imagen relacionada

LA TERRA SANTA

La luna se abre en los jardines del manicomio,
suspira algún enfermo,
con las manos en los bolsillos vacíos.
La luna exige tormento
y exige sangre a los reclusos:
he visto a un enfermo
morir desangrado
bajo la luna ardiente.

PĂMÂNTUL SFÂNT

Luna apare în grădinile balamucului,
oftează un suferind,
cu mâinile vârâte adânc în buzunarele goale.
Luna cere chin
și mult sânge celor condamnați:
am văzut un bolnav
murind într-o băltoacă de sânge
sub luna luminoasă.

*trad. al rumano por A.Langa

NOI ȘI BLAJINII*/ ЗЕМЛЯКУ*/ NOSOTROS Y LOS QUE SE HAN IDO*, poezie de IGOR GUZUN

Fotografia postată de Guzun Igor.

NOI ȘI BLAJINII

De aici toţi fug, nimeni nu pleacă la pas.
Oriunde în lume în română îţi spui spovedania.
Acasă veselă a rămas
Doar inscripţia „Veselă din Germania”.

Şi parcă ai vrea s-o înjuri şi s-o uiţi,
Dar asta n-ajută deloc, din păcate.
Iar tot ce poţi face, munceşti şi-i ajuţi
Pe cei din pomelnic de la sănătate.

Şi atunci când trimiţi, chiar dacă sunt mici,
Dovezi de iubire – pannetone şi sume,
Suntem împreună şi rămânem aici
Plecaţii în ceruri, plecaţii în lume.

* poezie de Igor Guzun

ЗЕМЛЯКУ

Отсюда все сбегают без оглядки,
Тут весело лишь клоунам с афиш.
Но где б ты ни обрёл приют свой шаткий,
Ты с Богом по-румынски говоришь.

Ты бросишь всё, едва тебя поманит
Жар-птица счастья пёрышком цветным.
И всё же не забудь достать помянник
И написать родным, ещё живым.

Ты будешь слать им деньги и гостинцы,
Но и без этих взносов за любовь
Тут помнят всех — по именам и лицам —
И кто в раю, и кто в краю любом.

*Перевёл с румынского Ed Pobuzhansky

NOSOTROS Y LOS QUE SE HAN IDO

Casi nadie queda aquí, se van como las olas.
Un teatro de muñecas, es hora de cerrar. 
Pero no importa con quién estás a solas, 
Porque en tu rumano vas a rezar.

Te vas y te llevas lo que sabes de memoria,
Aunque tus paisanos te van a olvidar,
Aun así, sé bueno, incluye en tu historia
A los que hasta ahora no paras de amar.

Y cuando mandas pan y algo de dinero
-Lo que significa mucho para los de allá-
Tienes que saber que eres uno, el primero
Entre los que viven o ya no viven, ya.

*trad. în spaniolă de A. Langa


sâmbătă, 9 decembrie 2017

TODO/ TOTUL* de Hugo Mujica

Imagen 7 muy buena.jpg 
(imagen escogida de Wikipedia)

TODO

Anochece rojo brasas,
anochece
y pasa el viento,
pasa sobre el llano
que se abre noche,
que se despliega vientos.
Todo cabe en las manos vacías
y ese vacío es el don
y ese don es también todo.
  
TOTUL

Amurgește în culori de jeratic,
se înserează
și vântul bate,
trece peste câmpia
unde noaptea apare,
de unde vânturile pornesc.
Totul încape în mâinile goale
și golul acesta e harul divin
și harul acesta e deasemenea totul.


*traducido al rumano por Andrei Langa

Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)

Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.
(imagen escogida de la pagina de Facebook del autor)
***
aún aquellos días
golpean mis corneas
regresan grises
con sus paredes de hospital
y esas hojas de otoño
igual que caramelos de sangre
que lame el viento
estabas sola
en una cama de hierro
escoltada por mi ausencia
y te ibas de mí
como todas las cosas
que yo ignoro
por temor a amarlas

***
acele zile și azi 
îmi ating corneea
revin posomorâte
cu zidurile lor de spital
și aceste frunze de toamnă
ca niște caramele din sânge
pe care le linge vântul
stăteai singură
pe un pat de metal
alături de absența mea
și mi te îndepărtai
ca toate lucrurile
pe care le ignor
din teamă să nu le iubesc.


*traducere din spaniolă de Andrei Langa

vineri, 8 decembrie 2017

LA CASA, poema de MARTA CWIELONG (trad. en catalàn y rumano*)

Fotografia postată de Pere Bessó.
LA CASA

2
grietas, humedad
mas humedad
techos en intemperie
comienza la real despedida
de tu magia, tus voces
no creí abandonarte, supe
una vez morir en vos
pero
la vida necesita estar
en pie
levantar el grito
para que
no nos silencie la realidad
absurda
de vida
la crueldad de vivir

LA CASA

2
esquerdes, humitat
més humitat
sostres en intempèrie
comença el comiat real
de la teua màgia, de les teues veus
no creguí que t’hi deixaria,
una vegada vaig saber morir en tu
però la vida
necessita ser-hi dempeus
alçar el crit perquè
no ens silencie la realitat
absurda de la vida
la crueltat de viure

*traduït en català per PERE BESSÓ
 
CASA

2
fisuri, igrasie
igrasie peste tot
acoperișuri sparte
aici începe adevărata despărțire
de magia ta, de voci
nu credeam că te voi părăsi, știam
că voi muri odată în tine
dar
viața înseamnă să te ții
pe picioare
să ți se audă țipătul
pentru ca
să nu ne amuțească realitatea
absurdă
a vieții
oroarea de a trăi

*trad. al rumano por Andrei Langa

duminică, 3 decembrie 2017

Leonard Tuchilatu, CEAS DE ARGINT/ RELOJ DE PLATA*




CEAS DE ARGINT

Mai am un ceas de argint
cu melodii.
Și amurgul acesta în sărăcie, năduf.
Mai sunt atât de mulți
cărora nu le pasă
dacă mai scrie cineva
vreun vers.

(Sol, Fata Morgana, 1996)

RELOJ DE PLATA

Todavía tengo un reloj de plata
lleno de melodías.
Y este anochecer de pobreza, sin aire.
Hay tanta gente
que vive su vida
sin querer saber si queda alguien
que todavía escribe versos.

*trad. în spaniolă de A.L.

RELLOTGE D’ARGENT

Encara tinc un rellotge d’argent
amb melodies.
I aquest crepuscle sufocant en la pobresa.
Encara hi ha molts,
tants als que no els importa
si encara escriu algú
cap vers.

*traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Haiku montan*



HAIKU MONTAN

Munți ce se mișcă,
nori întinși ca o pânză
fără păianjen.


HAIKU MUNTÀ

Muntanyes mòbils, 
núvols com teranyina
sense l’aranya.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

miercuri, 29 noiembrie 2017

FRUMOASA ADORMITĂ*




FRUMOASA ADORMITĂ

Stă pe patul de moarte
așteptându-și și azi ursitul
sub plapuma ciuruită de vremuri
prin care abia pătrunde puțină lumină

Raze seci ale stelelor mereu cazătoare
fire de praf argintiu ce plutesc prin văzduh
strălucitoarea diademă pusă pe fruntea miresei
care își doarme nestingherită somnul cel de veci

LA BELLA DORMENT

És al llit de mort esperant avui el destí
sota la vànova escarbotada pel temps
per la que a penes entra una mica de llum
Raigs secs de les estrelles sempre fugaces
fils de pols d’argent que floten en l’atmosfera
la refulgent diadema posa al front de la núvia
que dorm profundament el somni d’eternitat

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Poem de Chantal Maillard (trad. în română)*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
Dicen que hay ríos, muy lejos de aquí,
que pertenecen al sol y que escapan,
furiosos, de la tierra.
Ciertas noches mis manos son como esas corrientes:
abrasan todos los cuerpos que sueño.
De madrugada los encuentro tibios como la leche en la boca
de un ser recién nacido.

Hainuwele, trad. al castellano por Antonio Moya

***
Se zice că există râuri, departe de aici,
ce aparțin soarelui și care ies din albia lor,
nedomolite, părăsind malurile.
În unele nopți am mâinile asemănătoare acestor râuri,
îmbrățișează toate corpurile care le visez.
Dimineața le găsesc calde cum e laptele din gura
unui copil abia născut.

*trad. din spaniolă de A.L.

duminică, 26 noiembrie 2017

ȘOAPTE*


ȘOAPTE

Așteaptă, nu caută în cuvinte
(acolo nu găsești adevărul!),
află în șoapte puterea de a privi
prin ochii copilului ce încă
nu au început să vadă,
la vârsta de miere a fătului
abia născut, astă întâmplare
mai mare decât toate luminile
pasagere ce se perindă pe cer.


XIUXIUEIG

Espera, no busques en les paraules
(allà no trobaràs la veritat!),
troba en el xiuxiueig el poder de mirar
pels ulls de l’infant que encara
no ha començat a veure,
l’edat de mel del fetus
a penes nascut, aquest atzar
major que totes les llums
passatgeres que s’esdevenen al cel.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ