vineri, 8 iunie 2018

Poem de Ángel González (trad. în română)


Fotografia postată de Antonio Moya.
***
… Iar voința mea se impune,
fără a avea vreo șansă,
încadrată în cea mai crâncenă luptă:
să trăiești ca și cum tu ai exista.

*trad. în română de A. Langa

***
... Y mi voluntad sigue,
inútilmente,
empeñada en la lucha más terrible:
vivir lo mismo que si tú existieras.

Ángel González
(Sin esperanza con convencimiento)

luni, 4 iunie 2018

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. în română*)



***
Acolo unde privești
există un alt ocean.
Știu asta fiindcă
mă uit la tine, dragă.
Și de fiecare dată
când îndrăznesc 
să îți fur privirea,
ochii mei dispar.

*trad. de A. Langa

***
En dirección a tus ojos 
hay otro océano. 
Lo sé porque 
te miro amor.
Y cada vez 
que me adentro
a navegar tu mirada
mis ojos desaparecen.

ZIUA DE MÂINE*




ZIUA DE MÂINE

Liniștea e dincolo, după pervaz-
așteaptă așa dimineața să vină-
viața trecută a rămas și ea pe undeva,
uitată ca o băutură tulbure
într-un pahar nebăut până la fund,
lăsat poate pentru ziua de mâine.

EL DIA DE DEMÀ

El silenci és més enllà,
darrere de l’esplandit-
espera que aquest matí arribe-
la vida pasada perdura en algun lloc,
oblidada com una fosca beguda
en un got sense apurar fins al fons,
deixat potser per al dia de demà.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

sâmbătă, 2 iunie 2018

CÍRCULOS* de José Miguel Junco Ezquerra















CERCURI
Ce sunt alea victoriile? Totul e perseverența,
Rainer María Rilke.

I

Să nu mai vrei să privești rănile cerului când noaptea sângerează de peste tot, cu suita sa de stele învinse ce stau să dispară.
Să nu mai vrei să te pui rău cu viața și  să aștepți detașat la rând, suportând un sunet de sirenă și raze puternice.
Să stai să gândești, regândindu-ți viața cu ochii deschiși și amestecând saliva în gură, să descoperi palpitațiile corpurilor goale.
Să nu mai vrei să fii liber și să rămâi așa, observând cum curge un râu cu amintirile sale și vocile dintre valuri de unde beau apă păsările.
Să atingi ce e de neatins cu credința celui care se vrea dispărut în timp, să ajungă în neant, să atingă alte dimensiuni, să fie plin de îndoieli și astfel să continue lupta.
Prima poruncă încălcată din naivitate, prima înfrângere.

*traducere în română de A.Langa

CÍRCULOS
¿Quién habla de victorias? Perseverar lo es todo.
Rainer María Rilke.

I

La renuncia a mirar las heridas del cielo cuando sangra la noche por los cuatro costados con su coro de estrellas derrotadas muriéndose.
La renuncia a encararse con la vida y absortos aguardar en las colas soportando un rugido de sirenas y luces.
Y a pensar y pensarnos con los ojos abiertos y mezclando salivas descubrir el latido de los cuerpos desnudos.
La renuncia a ser libres y quedarse observando el transcurso de un río con sus tantas memorias y el decir de sus pliegues donde abrevan los pájaros.
Y a tocar lo intocable con la fe del que ansía disolverse en el tiempo, sumergirse en lo oscuro, recobrar dimensiones, revolcarse en la duda y seguir la batalla.
El primer mandamiento torpemente incumplido, la primera derrota.

José Miguel Junco Ezquerra


Haiku de Isabel Llorca Bosco (traducido al rumano*)

Querido Andrei, desde hace días estoy pensando en recuperarte. Pero me ganó de mano un video con tu foto de perfil que parece que no me lo mandaste y es un virus. Sabés sobre la mitología griega? Hice un haiku que te puede interesar: Las aguas tiemblan: van los catorce jóvenes al laberinto. Un gran abrazo Isabel Llorca Bosco

***
Las aguas tiemblan: 
van los catorce jóvenes 
al laberinto. 

***
Se-agită marea:
cei paișpe tineri se-ndreaptă
către labirint.

*trad. al rumano por A.Langa


miercuri, 30 mai 2018

Poem de Ed Pobuzhansky (traducere din rusă în română*)

Scrisoare prietenului Doru Ciocanu în Canada

Vrei să știi ”cum viața?”, ia aminte!
Trăiesc de parcă nu aș fi trăit.
Pe aici și roșiile sunt zdrobite
Sub roțile mașinii. Fruct oprit.

Stă statul deasupra ca să vadă
Cine și când și cui i se închină.
Departe e Moldova și Canada, 
Mai e și-acel Dodon, coadă de câine...

Au îndesit-o popii, vin cu moaște,
De parcă aduc un sac de sănătate.
IIsus Hristos, acum dac-ar renaște,
N-ar fi lăsat să stea nici peste noapte.

Pe-aici nu-i adevăr și nici dreptate,
Dar eu citesc demult printre cuvinte,
Iar rândurile sunt în rusă, frate!
Fii sănătos! Și, asta, ia aminte!

*A. Langa


Письмо другу Doru Ciocanu в Канаду

Ты хочешь знать, кум вяца*, друг мой Дору?
Живу как будто на краю беды.
У нас тут, Дору, давят помидоры.
Бульдозером. Запретные плоды.

Роскомнадзор тут ловит всех на слове,
За мной следят из окон и икон,
Такого нет в Канаде и Молдове,
Хотя в Молдове тот ещё Додон.

К нам привезли опять святые мощи —
От немощи целительный ковчег.
А явится Христос, босой и тощий,
Его не впустят даже на ночлег...

У нас тут мало правды, много Крыма,
Но я давно читаю между строк,
А строки-то на русском, на любимом!
 
Ну, будь здоров!
 И пей томатный сок.

(с) Эд Побужанский

joi, 24 mai 2018

Poem de Eloy Sánchez Rosillo*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
... regresar al lugar conocido
-casa apagada, seca geometría-
con los ojos muy viejos, sin nada entre las manos,
y seguir contemplando con dolor y en silencio
nuestra nada más íntima: la muerte acostumbrada.


***
… să revii pe meleagurile tale
-casă pustie, simplă geometrie-
cu privirea pierdută, cu mâinile goale,
și să continui să cauți cu dor și în tăcere
la ceea ce ți-a fost mai drag: moartea eternă.

*trad. din spaniolă de A. Langa

marți, 22 mai 2018

DRUM NEUMBLAT*




DRUM NEUMBLAT

În ochii tăi își dau întâlnire razele,
orice zi e un pas spre paradisul pierdut,
trec peste munți norii cu fruntea înaltă
și se opresc pentru o clipă pe pisc.

Urci sau cobori, curge pe alături izvorul,
iezii zglobii zburdă prin ierburile lor,
a-ncremenit o cruce pe cer, prin coclauri
zace uitat drumul cel neumblat.

CAMÍ INACCESSIBLE

Als teus ulls es donen cita els llamps,
cada dia és un pas cap al paradís perdut,
creuen els monts núvols amb el front alt
i s’aturen un moment al cim.

Puges o baixes, corre al costat de la font,
àgils cabrits s’enjogassen en les seues herbes,
s’ha empedreït una creu al cel, pels deserts
jau abandonat el nostre camí, inaccessible.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

joi, 17 mai 2018

Procura de lo imposible de Ida Vitale (trad. în română*)

Fotografia postată de Antonio Moya.
(Ida Vitale (Montevideo, 2 de noviembre de 1923) es una poeta, traductora, ensayista, profesora y crítica literaria uruguaya)

EXILIOS

Están aquí y allá: de paso,
en ningún lado.
Cada horizonte: donde un ascua atrae.
Podrían ir hacia cualquier grieta.
No hay brújula ni voces.

Cruzan desiertos que el bravo sol
o que la helada queman
y campos infinitos sin el límite
que los vuelve reales,
que los haría casi de tierra y pasto.

La mirada se acuesta como un perro,
sin el tierno recurso de mover una cola.
La mirada se acuesta o retrocede,
se pulveriza por el aire,
si nadie la devuelve.
No regresa a la sangre ni alcanza
a quien debiera.

Se disuelve, tan sólo.

EXILURI

Sunt aici și acolo: în trecere,
în nici o parte.
La orice orizont: unde arde un tăciune.
Ar putea pleca spre oricare falie.
Nu există busoală și nici voci.

Trec prin pustiuri unde soarele mare
sau frigurile frig,
peste câmpuri infinite și fără de margini
care îi fac să fie ceea ce sunt,
care i-ar face să fie ca pământul și iarba.

Privirea se lasă în jos, pare un câine
ce nu are putere nici să dea din coadă.
Privirea se lasă în jos sau se reîntoarce,  
dispare departe, în aer,
dacă nimeni din jur nu răspunde.
Nu revine în sânge și nici nu ajunge
unde ar trebui.

Dispare, atât doar.

*A. Langa