duminică, 29 septembrie 2019

Poemul cu scaune*

Poemul cu scaune

Când scaunele sunt de nerecunoscut 
uitate sau lăsate la întâmplare 
prin colțurile îndepărtate ale casei 
carii se întrec între ei fără încetare
încearcă a le sculpta cum pot mai bine 
iar cel mai iscusit dintre tâmplari 
face din ele piese de anticariat
aplică patina vremii

 El poema de las sillas

Cuando las sillas son irreconocibles
dejadas por todos los lados u olvidadas
por las esquinas más alejadas de la casa
alguien trabaja constantemente en la madera
dejando unas autenticas esculturas
y el más ingenioso de los carpinteros
hace de ellas piezas anticuadas
aplica la pátina del tiempo

*trad. în spaniolă de autor

duminică, 22 septembrie 2019

LLAVOR DE LA SON/ LABOR DEL SUEÑO/ LUCRAREA VISULUI* de André Cruchaga


Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, ochelari de vedere, barbă şi interior

LLAVOR DE LA SON
A Pere Bessó

A les crestes de les muntanyes de l’alé el fred dels xiprers més enllà dels records: enllà l’horitzó i els seus pous de cendra el veler de núvols penjant d’un rellotge de voliaines aquells àngels d’espines a l’hora de la migdiada amb un tren de neu de la tardor i l’aigua a les palpebres com una carta d’insistents abelles —en un quinqué de modesta flama el violer d’algun ardor convida a desfer els nusos dels porus amb el capciró dels dits un veler mossega el cor vermell de la pluja totes aquestes maneres de péixer les ferides ací però l’oblit i la seua flor d’ombra en la llavor del son.

LABOR DEL SUEÑO
A Pere Bessó

En las crestas de las montañas del aliento el frío de los cipreses más allá de los recuerdos: allá el horizonte y sus pozos de ceniza el velero de nubes colgando de un reloj de vilanos aquellos ángeles de espinas a la hora de la siesta con un tren de nieve del otoño y el agua en los párpados como una carta de insistentes abejas —en un quinqué de modesta flama el alhelí de algún ardor convida a desandar los nudos de los poros con la yema de los dedos un velero muerde el corazón rojo de la lluvia todas esas formas de apacentar las heridas aquí sin embargo el olvido y su flor de sombra en la labor del sueño.

LUCRAREA VISULUI
Lui  Pere Bessó

Pe crestele înalte ale respirației răceala chiparoșilor rămasă dincolo de amintiri: orizontul acel și izvoarele lor de cenușă vasul plin cu nori atârnând de un ceas în formă de corolă acei îngeri din spini la ora de liniște cu un tren plin de fulgi și apa adusă sub pleoape ca mesajul unor albini insistente – într-un cerc de lumină fâlfâie culoarea unei pasiuni gata să pună în ordine porii cu vârful degetelor o barcă mușcă din inima roșie a ploii toate aceste forme de alinare a durerii de asemenea uitarea și floarea umbrei în lucrarea visului.


*trad. sin spaniolă de A.Langa

miercuri, 18 septembrie 2019

TAREA/ TRAVALIU* de IDA VITALE



TAREA

Abrir palabra por palabra el páramo,
abrirnos y mirar hacia la significante abertura,
sufrir para labrar el sitio de la brasa,
luego extinguirla y mitigar la queja del quemado.

(poema escogido del muro Facebook de Antonio Moya)

TRAVALIU

Să parcurgi cuvânt după cuvânt șesul întins,
să îl lași așa și să privești la imensa deschidere,
să suferi pentru a lucra locul acoperit de jeratic,
apoi să îl stingi și să potolești durerile de la arsuri.

*trad. din spaniolă de A. Langa

CREP/ LUTO* de Ion Ștefănescu

CREP

Nu mai avea trup
era numai suflet
o pâine și el
o pâine din care copiii
hrănindu-se
rup ca păgânii

LUTO

Ya no tenía cuerpo
sino solo alma
que es un pan 
un pan para los niños
que comiéndolo
lo parten como unos paganos

*trad. în spaniolă de A. Langa



BALAURI/ DRAGONES*





BALAURI

Tăcerea 
e o carte închisă
în care au încăput
capetele unor balauri

Deschide-o câteodată
fii blând cu ei

DRAGONES

El silencio
es un libro cerrado
donde te están esperando
las cabezas de unos dragones

Ábrelo cuando puedes
 bueno con ellos 

*text tradus în spaniolă de autor (A.L.)

duminică, 15 septembrie 2019

luni, 9 septembrie 2019

TRUP*



TRUP
(lui Georg Trakl, in memoriam)

In trupul tăcut s-a oprit timpul
S-au desprins rădăcinile copacului desfrunzit
Printre ramuri a dispărut cucuveaua bătrână
De cornul lunii stă agățat un joben
Stăpânul nu a plecat nicăieri e acasă

*poem și imagine de autor

duminică, 1 septembrie 2019

CORPUS VITAE de Nicolás Corraliza (trad. din spaniolă*)



CORPUS VITAE

Tan lejos queda el sitio de la nada.
El tiempo donde fuimos otros,
vuelve para burlarse de estos restos.
Es esta guerra silenciosa
que nos habita por dentro
el más despiadado de los conflictos.
Huele a hierba recién cortada cuando amaneces.
Ya no creo en dios ni en la tristeza.

CORPUS VITAE

E atât de departe țara nimicului.
Timpul în care fost-am alții
revine să ne ia în derâdere.
Asta e lupta cea tăcută
ce ne consumă pe dinăuntru,
cel mai necruțător dintre conflicte.
Miroase a iarbă proaspăt tăiată în zori.
Nu mai cred în dumnezeire și nici în tristețe.

*trad. din spaniol`de A. Langa