sâmbătă, 5 august 2017

POESIS*




POESIS
(în memoria lui Leonard Tuchilatu)

Cu poezia te îndepărtezi
de lume, ca de urmele lăsate.

Te scoli în zori și pare că visezi
un munte ce se mișcă sub zăpadă.

O punte care iată a căzut,
lăsând în aer arcul său romanic.

Lumina, ca într-un triptic tăcut,
pogoară peste urbea nostră, harnic.

Chiar dacă vine Noul început,
cu poezia, deh, nu se pactează...

Nu poți să pui trecutul ”la trecut”,
iar viitorul nu e-un pui de barză.

Învață să privești fără să vezi
și caută cu ochii prin pustie.

Cu poezia te îndepărtezi,
ca cineva din urmă să îți vie. 

*A.L., poezie de autor

POESIS

(En memòria de Leonard Tuchilatu)

Amb la poesia t’allunyes
del món, com de les ombres deixades.

Et lleves a l’alba i pareix que somies
una muntanya que es mou sota la neu.


Un pont heus ací que ha caigut,
deixant en l’aire el seu arc romànic.

La llum, com en un tríptic callat,
descendeix a la nostra urbs, faenera.

Encara que vinga el Nou Començ,
amb la poesia, compte, no es pacta...

No pots criar el passat “en el passat”,
i el futur no és un nadó de cigonya.

Aprén a mirar sense veure
i busca amb els ulls pel desert.

Amb la poesia t’allunyes,
com algú que vinga darrere de tu.
 
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ


Un poema de Sago Say (SAGRARIO HERNÁNDES)*



Fotografia postată de Manuel Olivas Jiménez.

***
A las doce menos cuarto de mi vida
los tacones gastados
y a media luz los ojos.
Esa hora
en que las sombras aman
los cuerpos medio rotos
y los relojes mueren en la boca
azul de las mañanas.
En esa hora cínica
acostumbrada al eco del vacío
comienza el retroceso hacia mí misma.

***
La ora douăsprezece fără un sfert al vieții
am tocurile uzate
și ochii pe jumătate închiși.
E ora
când umbrele iubesc
corpurile înjumătățite
iar orologiile muțesc pentru totdeauna
în gura albastră a dimineților.
La această oră cinică
obișnuită cu ecoul vidului
începe întoarcerea în mine însumi.


*trad. al rumano por A. Langa