duminică, 23 septembrie 2018

Poema* de MARTA CWIELONG


POEMA


Un poco de amor del bueno
el sencillo
que toma tu mano
habla de los pájaros
que la intensa lluvia arruina los sembrados
que el almendro floreció intenso
como cada año.

POEMA

Una mica d’amor del bo
el senzill
que t’agafa de la mà
parla dels ocells
que la pluja intensa arruïna els sembrats
que l’atmeller florí intens
com cada any.

*traduït en català per PERE BESSÓ

POEM

Puțină dragoste bună
simplitețea
ce te salută
îți zice de păsări
și că ploaia ți-a dus la vale semănăturile
că migdalul a înflorit ca niciodată
ca în fiecare an.

*trad. în română de A. Langa



Poem de IDA VITALE (traducere din spaniolă*)



Născută2 noiembrie 1923 (vârsta fr 94 de ani), Montevideo, Uruguay

***
Negro, el perfil de los árboles
contra un cielo,
aún,
de libro de horas.

Un pájaro revisa
en este anochecer
la breve historia de su día,
mientras
la luz que enciendo
flota
sobre el vidrio.

Como flota la vida,
en el vacío.

"Procura de lo imposible"

***
Negru, profilul copacilor
conturat pe cer,
nemișcat,
pentru cartea timpului.

O pasăre caută să-și afle
în astă seară
scurta poveste a zilei,
timp în care
lumina aprinsă
îmi plutește
peste geam.

Cum plutește viața,
prin vid.

*trad. A. Langa



duminică, 16 septembrie 2018

"NU SUNT PASĂRE..." (Laurei Ponce, poemul cinci)*




"NU SUNT PASĂRE..."
(Laurei Ponce, poemul cinci)

"Nu sunt pasăre...",
dar mi-am promis să fiu,
agațată de umbra sa avidă,
de aripa ce se zbate în zbor.

De aici încerc să urc cât de puțin
dincolo de marginea lucrurilor,
să simt cum e să mi te afli
în largul lor înfricoșător.

“NO SOY PÀJARO…”
(A Laura Ponce, poema cinco)

“No soy pájaro…”,
pero sí que pienso serlo,
enganchada a su sombra,
a su ala que alimenta el vuelo.

Desde aquí intento rastrear
más allá de todas las cosas,
sentir con todo el alma
su sin fin tenebroso.


*poem tradus în spaniolă de autor (A. Langa)

poema cinco/ poemul cinci* de LAURA PONCE



poema cinco

Vivimos en el borde de las cosas
buscando vanamente no tocar el dolor.
Creemos que los bordes son una suerte
de corredor/ esa distancia que nos pone a salvo.
Lo cierto es que en los bordes
reside la tiranía de las cosas,
ellas ejercen allí y sólo desde allí
su pequeño y mortífero poder:
obligarnos a seguir su forma.
Corro a la par de la sombra de un pájaro que vuela:
no soy pájaro, no soy sombra/ apenas
me sujeto a la plumosa decisión de un ala,
al vaivén azaroso de la luz.
¡Si yo pudiera entrar en el temido corazón de la cosas!

(de "La mujer omnímoda" - Ed La mariposa y la iguana, 2018)

poemul cinci

Locuim la marginea lucrurilor,
căutând în zadar să evităm durerea.
Gândim că marginile lor sunt norocul
alergătorului/ distanță care ne salvagardează.
Adevărul e că marginile
ascund tiranía lucrurilor,
ele aplică de aici și doar de aici
mica, dar ucigătoarea lor putere:
obligându-ne să le urmăm forma.
Alerg alături cu umbra unei păsări în zbor:
nu sunt pasăre, nu sunt umbră/ abia dacă
mă țin de mișcarea avidă a unei aripi,
al acelui du-te-vino aleator al luminii.
Dacă aș fi putut intra în inima mare a lucrurilor!

*trad. din spaniolă de A. Langa

duminică, 9 septembrie 2018

LUCRURI*














(imagine foto de Tatiana Langa)

LUCRURI
(Imperfecțiunea e punctul culminant,
Yves Bonnefoy)

Lucrurile perfecte 
-fără cusur- sunt făcute
în fabricile de cărămidă ale omului,
celelalte lucruri par să fie
opere neterminate.

COSES
(La imperfecció és al cim,
Yves Bonnefoy)

Les coses perfectes
-sense defecte- es fan
en les fàbriques de rajoles de l’home,
Les altres coses semblen ser
obres inacabades.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

marți, 4 septembrie 2018

ANONIMAT*

ANONIMAT

Dincolo de vid, în inexistență,
se-ntinde o fâșie lungă de anonimat.

Muntele acel nu are un nume,
e rocă arcuită, acoperită cu lut.

Umbre pe drum -catarg pe o barcă-
atrag privirea pentru un moment.

Lucrurile toate-s întinse pe-o sfoară,
sfârâie mucul unei lumânări.

ANONIMAT

Enllà del buit, en la inexistència,
s’estén una tira llarga d’anonimat.

Aquella muntanya no té nom,
és roca arcada, coberta de fang.

Ombres al camí –pal en una barca-
atrauen la mirada per un moment.

Totes les coses s’han estés en una corda,
sotraguen el moc d’una vela.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ