marți, 25 iulie 2017

BONSAI*


***
Copacul cel mic,
într-o glastră, pe masă,
crescut printre flori.

***
El pequeño árbol
crece en una maceta,
entre las flores.

***
Aquell arbret,
en un test, a la taula,
creix entre flors..

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 23 iulie 2017

PĂDURE DUPĂ INCENDIU*




PĂDURE DUPĂ INCENDIU

Să fie oare reală
fiara ce dă ocol pădurii,
fără să aibă curajul să intre în ea?

A ars totul acolo,
copacii până la rădăcini,
cărarea cea ce ducea printre ramuri.

Focul nu lasă urme,
doar niște semne pe unde a trecut,
ieșite pe ici-colo deasupra pământului.

Pajiștea a rămas un peisaj
amăgitor în mijlocul arborilor,
fund de mare secată până la ultima picătură.

Fiară chiar pare a fi reală,
are colții înnegriți de la fumul albicios,
ce iese rotocoale de prin tulpini, ca din hornuri.



BOSC DESPRÉS DE L’INCENDI

Serà potser real
la fera que rodeja el bosc,
sense tindre el valor d’entrar-hi?

Allà ha cremat tot,
els arbres fins als arrels,
aquell camí que duia per entre les branques.

El foc no deixa empremtes,
només alguns senyals per on ha passat,
eixits ací i allà sobre la terra.

El prat ha romàs un paisatge
engalipador enmig dels arbres,
un fons de mar assecat fins a la darrera gota.

La fera, però, sembla ser real,
té ullals ennegrits del fum blanquinós,

que ixen volutes de les tiges, com dels fumerals.


*Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

marți, 4 iulie 2017

Poema de Mark Strand (trad. al rumano*)

(Summerside, Isla del Príncipe Eduardo, 11 de abril de 1934 – 
Nueva York, 29 de noviembre de 2014. Poeta, ensayista y traductor estadounidense nacido en Canadá. Poema escogido del muro de Facebook de Mauricio Alfreo Escribano. Foto via Wikipedia).


Dejar las cosas intactas

En un campo
yo soy la ausencia
de campo.
Esto es
siempre así.
Donde sea que esté
yo soy lo que falta.
Cuando camino
parto el aire
y siempre
el aire ingresa
a llenar los espacios
donde ha estado mi cuerpo.
Todos tenemos razones
para movernos.
Yo me muevo
para dejar las cosas intactas.

Să lași lucrurile intacte

Într-un câmp deschis
eu sunt corpul lipsă
din câmp.
Asta e
mereu așa.
Unde nu m-aș afla
sunt corpul lipsă.
Când mă mișc
aerul se răsfiră
și întodeauna revine
la locul lui
pentru a umple spațiile
pe unde a trecut corpul.
Avem motivele noastre
să mergem.
Eu mă mișc
pentru a lăsa lucrurile intacte.

*A. Langa

duminică, 2 iulie 2017

METICULOSITAT/ METICULOSIDAD/ METICULOZITATE*, poema de Pere Bessó



 

Imatge presa de la xarxa, via POÉTICA COMPARTIDA

METICULOSITAT
A Dumitru Anteca

Al cos de la Poesia vera no hi ha cap jardí anglés. Una branca, potser, per als teuladins d’hora. Una altra, però, per al gat que els guaita.

METICULOSIDAD
A Dumitru Anteca

En el cuerpo de la verdadera Poesía no hay ningún jardín inglés. Una rama, quizás, para los gorriones tempranos. Otra, sin embargo, para el gato que los vigila.

METICULOZITATE*
Lui Dumitru Anteca

În trupul adevăratei Poezii nu există vreo grădină engleză. O crenguță, poate, pentru vrăbiuțele matinale. Altă crenguță, însă, pentru pisicul care le urmărește.

*trad. al rumano por A.L.

sâmbătă, 1 iulie 2017

TIMP




TIMP*

Uităm de timp,
timpul se uită la noi
dinspre pereții decolorați ai caselor.

Chipuri de prunci
opriți brusc din creștere
încă de pe atunci, de la naștere.

Imagine ingenuă
a zilelelor care au apus
peste stelele ce au încetat să clipească.

Poze din album, descleiate,
prinse de corzile timpului,
cu niște clame.

Liniște atotștiutoare, nelipsită la masă,
zi de naștere fără de invitați,
atât de neașteptată.

Știri la televizor care reactualizează
un șir de accidente de circulație,
fără supraviețuitori.

*poezie de A.L.