O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi
Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi
Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat
Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea
De aici încolo nu poți ocoli nici într-un fel orizontul
Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze
De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt
Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana
GEAM
O dată pe zi cresc flori la ferești așa parcă dintr-o întâmplare
Stai cu ochii întredeschiși și privești nu-i lumină și nici întunecare
E noapte și zi la un loc după geam totul în jur pare fără schimbare
Un Poem cântărește un miligram altul poate o sută de grame
Poemul se soarbe până la fund fie că-i alcool sau apă curată
Geam devenit artefact fecund sticlă pe privire-ați mulată
NOSTRADAMUS
Farmecătoare-i efervescența faianțelor un colț de cer azuriu reflectat pe pervaz atrage privirile
Ștergi praful invizibil asezat duscret pe suprafață lucioasă a gresiei miști umbra ofilită a florii
De sub ghiveciul umplut cu țărână scoți si cureți cu fairy vasul din care a servit supă de napi Nostradamus
