Los primatos
nuestros antepasados
nunca han ganado premios
ni el del Noble
SEMNE DE PUNCTUAȚIE
Soarta se scrie singură
trebuie doar să știm exact
unde se pun
semnele de punctuație
Cu o privire dispari în peisaj
Între rece și cald alegi ce-i fierbinte
Arma ce te apără n-o porți la vedere
Tu poți să cuprinzi cerul cu ochii închiși
DEUX EX MACHINA
Con una sola mirada desapareces en el paisaje
Entre el frío y lo calido elijes lo que es caliente
El arma que te protege no esta a la vista
Tu puedes llevar todo el cielo en tus ojos
*trad. al español
A mi querido amigo, Andrei Langa
afuera el sol ya no es mío
contra los vidrios del invierno
el cielo me reduce
no hay una persona
más entretenida que yo
mientras desaparezco
qué había que saber
después de todo
si saber tanto es tan poco
estoy desordenado
y porque pienso en voz alta
mi mujer cree que estoy loco
lo hago porque estoy rodeado
de labios que me escuchan y besan
mis palabras
yo apenas sé que estoy parado
en la cima de un resorte
que adentro el sol se oculta en mi piel
que llevo un sol para la noche
×××
soarele de afară nu- mi mai aparține
cerul mă face zob de geamurile iernii
nu există caz așa rar ca al meu timp în care dispar
ce urma să aflu când au rămas atât de puține lucruri de cunoscut
sunt într-un hal fără hal și de ce oare vorbesc cu mine însumi
soața mă crede nebun
fac asta fiindcă sunt înconjurat de buze ce îmi săruta în tăcere cuvintele
eu abia dacă știu că stau pe vârful unei spirale
că soarele mi se împlântă în piele
că duc un soare cu mine în noapte
(trad. al rumano por A.L.)
PRENUME
Prenumele tău
răsună în surdină
în văile-acestea
PRONOMBRE
Tu gran pronombre
resuena sin ecos
en estos valles
Moartea e așa
nu e-o mare problemă
atât cât trăim
***
La muerte es así
no nos toca ahora
ya que vivimos
Trăim din teamă de a nu muri cumva cumplit sau dintr-o întâmplare
Cer luminos sau cer acoperit de nori mai noi ce rost pe urmă are
Ne invelim cu plapumă de lut se aud strigoi umblând prin podul casei
Nostalgici regi din vremuri din trecut stau iarăși sus direct în capul mesei
CALEA LACTEE
Suntem simple amintiri urme lăsate pe asfaltul gol locul pe care se merge încontinuu
Trecerea de pietoni e o punte de netrecut roșul e o culoare inventată de noi
Vin alte vieți cu viteza luminii să atingă capătul celălalt al găurii negre din Calea Lactee
ANTARCTIDA
Gerul de afară e o joncțiune rară între frig și mister
Cei care tremură de frig știu cum să aprindă focul în vatră
Trăiesc cu tot trupul atât cât să poată ajunge la primul sălaș
În Antarctida dacă e să călătorești ești primit în prima casă
No hacemos más en la vida
No hacemos nada en la vida que ir
buscando
el
lugar
donde
quedarnos
para
siempre"
Nu facem altceva in viață
Nu facem altceva în viață
decât să căutăm locul de
veșnica odihnă
. "A la vida le basta
el
espacio
de
una
grieta
para renacer"
***
"Vieții i-ajunge
și o simplă nișă
să înflorească"
TIC-TACUL
Nu se termină aici totul abia începe trupul redevine pământ ca o datorie întoarsă
Tic-tac-ul auzit din pereți se precipită uneori nu se oprește are și el micile lui defecțiuni
Țineți-vă departe de pereții casei puneți între voi un vraft de perine poate muțește
Cei care aud și în somn cum răsună tic-tacul știu de propriul sfârșit câte ore au de trăit
CER
Pășești printre flori adaugi culori
Respiri pe sub valuri ridici alte maluri
Urci piscuri înalte faci ziuă din noapte
Îmbraci haine simple un cer lacul umple
Vorbesti făr-cuvinte se-aud din morminte
Și crește lumina prin trup de tulpină
Iai cerul cu tine în ochi de lumină
MĂR
Mai nimic nou în materie de poezie
mărul a putrezit pierzându-și din înfățișare
rămasu-i-au însă intacte semințele
căutați atent în carnea fructului interzis
O fărâmă de cer azuriu doi papuci încălțați pe dos fără șireturi
Cărare lungă prin arătură ce trece peste bulgări și gropi
Pași mici de copil ce duc până dincolo de câmpul arat
Un petec îngust de pădure mic cât să îți tragi răsuflarea
De aici încolo nu poți ocoli nici într-un fel orizontul
Te izbesti de el cu toată ființă poate va vrea să cedeze
De sus și de jos se aud voci de copil ce te cheama îndărăt
Orizontul o fi poate o oază unde sălășluiește Fata Morgana
GEAM
O dată pe zi cresc flori la ferești așa parcă dintr-o întâmplare
Stai cu ochii întredeschiși și privești nu-i lumină și nici întunecare
E noapte și zi la un loc după geam totul în jur pare fără schimbare
Un Poem cântărește un miligram altul poate o sută de grame
Poemul se soarbe până la fund fie că-i alcool sau apă curată
Geam devenit artefact fecund sticlă pe privire-ați mulată
NOSTRADAMUS
Farmecătoare-i efervescența faianțelor un colț de cer azuriu reflectat pe pervaz atrage privirile
Ștergi praful invizibil asezat duscret pe suprafață lucioasă a gresiei miști umbra ofilită a florii
De sub ghiveciul umplut cu țărână scoți si cureți cu fairy vasul din care a servit supă de napi Nostradamus
Lamento no saber tu idioma para poder comentar el escrito. 🤷♀️
RăspundețiȘtergereMabel Antonini
Buenas. Mabel. Ya he traducido estos versos al rumano, y creo que se podría mejor....
ȘtergereMuchas gracias!
Precioso!‹› porn