marți, 24 ianuarie 2012

Singurătate odihnitoare/Soledad de plumas de Rosa Buk (Argentina)

Singurătate odihnitoare

Erau catargele bărcilor vârfuri de dinți în depărtare,
iar eu, visătoarea unei salvari pe mare între perinele de mătase,
cuib de lapte dulce de cocos găzduind un vis colorat în gura mea,
el nu va veni.

(Oare să-l fi văzut eu -stăpânul sărutului- fluturând o stea?)

Erau vârfurile degetelor mele palpând perine fără de puls.
Lădițe cu sunete de violoncele în noptea cu luna în descreștere.
Plapume moi, chipul meu afundat printre ele,
el nu va veni.


Soledad de plumas

Eran mástiles los barcos dientes lejanos en cúspide,
y yo, soñadora de un rescate pirata entre almohadones de seda,
nido de cocos leche dulce habitando un sueño azul en mi boca,
él no vendría.

(¿Acaso yo lo vi -dueño del beso- agitando una estrella?)

Eran las yemas de mis dedos tactando plumas sin latidos.
Cajas añoradas de cellos en luna menguante.
Edredones abiertos mi rostro hundido en ellos,
él no vendría.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu