sâmbătă, 29 octombrie 2016

LECȚII DE ALPINISM*








LECȚII DE ALPINISM

Cel care moare și duce lipsă de aer,
trage din toate puterile în piept
ultimele sale înghițituri de văzduh,
precum muntele are tot mai puțin aer
la marile, netulburatele lui înălțimi.

Cei care urcă, se cațără pe stâncile ascuțite,
au un unic și predeterminat scop, ca să ajungă 
acolo unde uliul își face cuibul - printre pietre ovale -
și își învață puii nătângi cum să-și desfacă aripile 
sau cum să prindă prada ce stă nestingherită prin văi.

Acolo, pe vârful ascuns de nori,
unde cade ploaia cu stropi mărunți
sau ninge ușor, cu fulgi mari și pufoși,
crește zăpada până atârnă în hău,
face punți albe, greu de trecut.

Vântul bate puternic și scapără fulgerul,
însă nu va face nimănui vreun rău,
nici măcar celor care au ajuns în sfârșit,
stau sus, pe piscul ce pare acum 
a fi un punct abia văzut.


*a.l.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu