LOC DE ODIHNĂ*

LOC DE ODIHNĂ 
(lui Haralambie Moraru, in memoriam)

Când focul arde drumurile se sfârșesc,

rămân într-o parte acolo unde trupul

se lasă jos pentru a petrece

ceasul de ceară al serii.

Când focul arde dealul se face mai mic,

totul dispare și se reduce la cercul

în care încape trupul acesta trudit

și flacăra dusă la cer, la al său stăpân.

Când focul arde nu mai există nimic,

doar întuneric în jur, fără de nici un spațiu:

poate că noaptea cea care ne-a primit

a hotărât pentru noi unde să ne odihnim.

*A.L.