vineri, 19 aprilie 2019

Ceea ce a fost...




E cumva altfel -nu e ceea ce a fost-
viața ta nu mai curge val-vârtej,
te joci de-a mijatca cu propriul corp,
il duci pe la cantine (când vrea el).
Se zvârcoleşte prin somn -are febră-
tu nu-l poți ajuta cu nimic,
îi dai apă, apoi iar îi dai apă:
parcă îl îngrijești, parcă nu.
Pentru ce dădăceala aceasta?
Uneori e ridicol, alteori e domn-domn,
señor cum zic alții, prin excelenţã. 
Alaltăieri i-a zis cineva "maiestre", iar tu,
cu nonșalanță, te-ai prefăcut că nu-l auzi,
ai privit pe alături, cu indiferență.
Nu mai e ceea ce a fost,
nici furca nu ţi-i de vreo trebuință,
tragi grebla din urmă, așa agale,
ca să aduni ceva nedeslușit,
niște surcele ce au mai rămas
lângă un trunchi cioturos.
Nu mai există copacul...

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu