Eden*

EDEN

Spre ultimul drum
se merge de unul singur
sprijinit de o cârjă

Sângele urcă la cer
curge printre degete
până ajunge-n pământ

La marginea cerului
nu sunt cerșetori
stau la ușă bisericii

Cei ce trec pe aici
cred că vor reveni
lasă lucruri și rugi

EDÈN

A l’últim camí
marxa un tot sol
recolzat en una crossa

La sang puja al cel
corre pels dits
fins arribar a terra

A la vorera del cel
no hi ha captaires
m’assec a la porta de l’església

Els que passen per ací
crec que tornaran
deixa les coses i resa

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ