UN ȘIR DE VAGOANE...
Credeai că nu o să se mai termine
țipătul acel ascuțit de metal maltratat
repetivitatea sunetului accelerată
scrâșnetul cel necăjit de șine
A fost așa rapid dintr-odată
soarele se ițea de printre vagoanele
ce lăsau ochii să se odihnească puțin
apoi îngrădea privirea priveliștea toată
Cine știe când și cum vor fi oprite
în privirea prinsă de coada de tren
cu soarele clipind pe după pleoape
acel șir de vagoane ce trecu prin orbite
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu