Morții noștri cei frumoși
îmbrăcați în haine simple
fire albe pe la tâmple
pieptănați -obrajii roșii-
Vor ceva parcă să spună
însă tac îngândurați
au rămas din șapte frați
numai unul să ne-adune
Case cu pereți vopsiți
flori-mirese prin grădină
ochii cată să rămână
pașii însă sunt grăbiți
Ramuri mari de arbori bat
fără frunze pe la geamuri
pe la capete de ramuri
mugurii s-au scuturat
Trec pe cer trei nori pufoși
și se lasă jos să vadă
cum îi scoatem din ogradă
-morții noștri cei
frumoși
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu