CARAPACE
Un bocet o fi poate cumva
o alinare a sufletului
însă doar pentru puțin timp
Se sfărâmă piatră de piatră
puritatea dispare și ea
ca si floarea căzută din pom
Tremurul tău instinctiv
pentru ziua ce iată se duce
nu-și găsește vreun reazem
Taci când privești făr-să știi
la ce pare că stă nemișcat
sub o carapace
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu