Cu o privire dispari în peisaj
Între rece și cald alegi ce-i fierbinte
Arma ce te apără n-o porți la vedere
Tu poți să cuprinzi tot cerul cu ochi
DEUX EX MACHINA
Con una sola mirada desapareces en el paisaje
Entre el frío y lo calido elijes lo que es caliente
El arma que te protege no esta a la vista
Tu puedes llevar todo el cielo en tus ojos
*trad. al español
SFATURI DE VIATĂ
Nu se învață a iubi din cărți
și nici din ultima artă - cinematografia
cele mai bune sfaturi de viață
ți le dau băbuțele din curte
FUNAMBULISM
Nu ajungi nicăieri deși vii de departe - mersul pe jos se aseamănă pașilor făcuți pe funie de un funambulist unde nu e nici un hop proeminent - firul subțire se întinde înainte - o pacla opacă te face să fii atent la curbura munților glaciari și la golul ce ți se deschide în față fiindcă în urmă nu e nimic de găsit decât tăcere rece și liniste șoptită revarsată în oase sau servită odată cu sarmalele pe blid la Paștele Blajinilor - ce supranume melodios i s-a dat festinului morții - trecere prin timp mai rapidă ca gândul cel nemărturisit
Andrei LANGA
CONTOPIRE CU TIMPUL
POEM CU STELE
Pașii-și croiesc drumul lor
o cărare urcă în deal pe furiș
ies rădăcini din piatra seacă
sparg zidurile unei cetăți
cerul încearcă să mi te îndrume
nici nu știi pe unde să apuci
colo în crâng se zăresc două ciute
treci prin privirile lor
te încolțesc ace de conifere
calci făr-să vrei pe-un arici
țipi de necaz ca din gură din șarpe
vocea ți-i fără ecou
cerul înstelat intră în ochi
mi se scaldă aștrii într-un izvor
lucrurile-și au locul lor
printre stele sunt atâtea cărări
GRĂDINĂ DE ZARZAVATURI
În loc să sorbi cafeaua pe terasă
ți-ai tras grădină aci de zarzavaturi
crești plante pentru a prepara bucate
în vase din lut ars pe jumătate
descoperite toate într-un tumul
ai răsădit mărar și pătrunjel
în artefacte made in Tărtărie
în blidul de pe masa unui han
ai semănat semințe de bostan
iar într-o cană de cumis din iurtă
au răsărit trei fire de cucută
acum în loc să iesi să-ți bei cafeaua
plivești pământul reavăn pe terasă
la rădăcini torni apă neîncepută
în vasele unde-nfloresc tăcute
trei fire verzi și nalte de cucută
FUNAMBULISM
Nu ajungi nicăieri chiar de vii de departe
mersul pe jos se aseamănă
pașilor făcuți pe funie de un funambulist
unde nu-i niciun hop proeminent
o paclă opacă te face să fii atent
la curbura munților glaciari
la golul ce ți se deschide în față
fiindcă în urmă nu e nimic de găsit
e o tăcere rece și liniste șoptită
revarsată în oase sau servită
cu sarmalele pe blid la Paștele Blajinilor
- ce supranume i s-a dat festinului morții
trecere a timpului fără prea multă grabă
peste piscurile ce sparg privirea
funie întinsă gata să se frângă
ca gândul cel nemărturisit
CE RĂMÂNE DIN NOI
Chipul palid lipit prin albumuri
murii uscați cățărați sus pe garduri
zvâcnetul inimii de prin izvoare
glastra ce-a prins rădăcini în pervaz
cana de vin spartă într-o parte
geanta de școală cu-n păianjen înăuntru
legătura de chei de la nicio ușă
un fular incolor agățat în cuier
pălăria din paie fără de boruri
si trei farfurii cu apă de ploaie
CITATE
Nu le găsești în manuale
citatele acelea
scrieri efemere plutind aproape
precum norii pe cer
cărțile ce le conțin
încărunțesc devreme
și e lucru de toți cunoscut
că nu se rețin prea mult pe rafturi
BANZAI
Stați așa fără prea multe urale
poezia nu se flutură în vânt ca un steag
cu ea nu se merge la atac avid de victorii
și nici nu e sângele scurs de pe baionetă
ea poate fi gura de aer curat trasă în piept
înainte să îți dai obștescul sfârșit
ÎNGER
Scara urcă la cer pe propriile trepte
vârfu-i se sprijină sus de un nor
cineva își desface aripile de zbor
e un înger tânăr îndoit din spete
CÂNTEC TĂCUT
(pentru Marga)
Mai frumos decât pasărea
intrată sub pleoapele
ochilor nevăzători
e poate cântecul ei
coborât de pe-o frunză
LOC
Noapte târzie
rămas-au să ardă sus
luna și steaua
POEM ÎNCIFRAT
O filă de caiet îndoită într-o parte
un colț din inimă ce nu-ți aparține
e pe aici o lămâie răscoaptă
din care nimeni n-a voit ca să muște
iată și un pepene galben recent feliat
ce poate că și-a dorit să fie roșu
EROS
Fără de tine
viața o fi altceva
nu-i ceea ce e
UMBRĂ
Ce rămâne într-o casă uitată
doi cercei un stilou un caiet
câteva zeci de vechi fotografii
și alte minuscule artefacte
o umbră s-a rătăcit pe aici
uitată și ea printre lucruri lăsate
respiră un om sub plapuma groasă
plină toată de mucegai
DIAVOLUL RÂDE
Diavolul e în toate și nu are nume
ziua de ieri e fără de viitor
iar el se hrănește cu ceea ce tu visezi
diavolul râde pare că-i vesel
a văzut Vezuviul rostogolit peste Pompey
și a dansat la porțile orașului
diavolul rânjește el percepe viața altfel
un amestec fetid de clorofilă și smoală
un vulcan clocotind unde apun sori
pe fața diavolului citești mulțumire de sine
el se bucură când cineva moare
și plânge prefăcut la priveghi
diavolul stă tupilat în spatele lui Dumnezeu
nu are coarne dar urlă perfid
poartă pe cap o coroană de flori luate din cimitir
nimic nu se știe despre viața diavolului
el a mers la școala cu tine/cu mine
și a tras de cosițe fetița din banca întâi
acum intră în casele noastre fără să fie chemat
ne arată calea pe unde să mergem
și ne îndeamnă să îl urmăm
crede că doar el muncește
și cere răsplată dar nu acceptă bani mărunți
și nici bancnote cu colțurile rupte
pe patul diavolului stau întinse două feline
și ca toate fiarele cu lanț la gât
sfârșesc prin a fi spânzurate
ziceam despre diavolul
ce se află oriunde si nu-i nicăieri
poate că iată scriu ce vrea el
CASĂ
Fericiți cei cu riduri pe față
au îmbătrânit
nu mai vor să iasă
din propria casă
POEMUL UITĂRII
(„...una casa para el olvido", André Cruchaga)
Prin pereții casei apar chipuri vii
trec prin refracție
bărbați și femei laolaltă
burg de fotografii
cine din ei o să vină
să mi te îmbrățișeze
CĂRĂRI
Sunt atâtea cărări
neumblate în jur
și doar un singur drum
cărare și el
LUMINĂ
Zilele de ieri nu mai sunt
a rămas numai una
muntele acesta tace
ca un ecou împietrit
soarele nu apune la orizont
răsare întruna
lumina e de neoprit
vine din noi
CĂLĂTOR
Să scrii poezie
e cum ai sparge gheața
cu uneltele proprii din carne și oase
mâini înroșite de frig
ce incearcs să rupă strugurii răscopți
acoperiți de promoroacă
viscol mare și rugi interminabile
pentru a termina cu intemperia
urme mici și adanci
ce dispar când le lași
pe fața fierbinte a zăpezii
călător fără voie ce cară peste tot după sine
rucsacul în care a încăput
jumătate din casă
LUMINI
Când totul se termină
se-aprinde o lumină
trec îngerii pe aproape
nu-i ziuă și nici noapte
e cerul fără stele
stau norii peste ele
în ape întunecate
luminile ard toate
POTECĂ
Vântul a zburat pe aici prin ogradă
un nor plutește pe cer repejor
urme zac peste tot pe unde am trecut
cerul nu-ncape într-o singură hartă
există un loc ascuns unde mor elefanții
din trupurile lor cresc copaci milenari
la capăt de drum începe câte o potecă
cu urme adânc imprimate pe cer
ORT
Aceștia ni-s morții
pe ei să îi credem
dați mai departe
să vadă lumina
ASCUNZIȘ
(„Câinele poetului e și el poet", Ion Cristofor)
Câinele poetului e miniatural
el încape în buzunarul stâng de la piept
câine nobil pur sânge si foarte isteț
ce nu poate fi ținut nicio clipă în lanț
câinele are o umbră adanc impregnată
a spatelelui încovoiat al poetului
pe toată durata zilei ei zburdă voioși
în zonele periferice ale realului
jocul lor preferat e de-a v-ați ascunselea
un joc ce pare că nu are sfârșit
așa au aparut abilitățile lor extrardinare
de a atinge neantul
greu de presupus cine pe cine caută
și cine pe cine îl va găsi întăi
RENDEZ-VOUS
Ceea ce ne face mai fericiți
e că dăm întâlnire
singurătăților
ALAIN DELON
Lipit/strâns lipit cu privirea de geam
vezi și să asculți ce se întâmplă
dincolo de pereții subțiri ai acestei cas
după care se pare că nu stă nimeni
o ușa mare e la intrare
pe altă ușă mai mică scrie citeț
„Acesul persoanelor străine strict interzis"
cine știe ce se petrece acolo
a încetat să mai bată inima unui actor
si nimeni nu o poate reporni
a obosit omul de astfel d viață
de asemenea veac
RAZĂ
Un munte acoperit cu stele
e muntele tău crescut pe alt munte
minune ce se ivește în fapt de seară
zi-mi că ești și că știi ce se întâmplă
și de ce ușile toate sunt închise
tânără tu ca o taină de nepătruns
o rază căzută din cer
trece prin hățișul de alături
unde și-au găsit adăpost niște păsările
ZIUA A ȘAPTEA
Cât se mai poate fă ziuă din noapte
cât mai e timp învață să simți
cât mai trăiești scrie povești
FULGI
Alergi și acum printre fulgii mășcați
ce cad fără să se oprească
de parcă nu vin din înalt
ci din alte cernite depărtări
jos se așază un covor uriaș
căptușit cu mineralele rare
atât de ușoară e aeriană țesătură
zborul care a culminat în nemișcare
larmă multă în jur
de după geam te cheamă mama
te strigă cu insistență fără încetare
la masa întinsă stau frații
timp trecut transformat acum
într-o oglindă
DERDELUȘ
Tot ceea ce ai trăit cândva
încape într-o singură poezie
pâine unsă cu mult gem
pusă printre
cărți în ghiozdan
înfulecată cu
poftă între două ore de geografie
lungă e ziua atât cât pârtia lunecoasă
pe care o urcai
târând după sine
sania cea cu tălpicele
roase
ca să coborî apoi cel mai rapid derdeluș
IHTIANDRU
Îți stă și acum
imprimată pe retină
o după-amiază
ațipită pe deal
păscând o
văcuța roșcată ce mugea
de-ți spărgea
auzul
îngurgita toată iarba de pe imaș
chiar trecea peste alte invizibile hotare
la ultima
oră a zilei băga în burtă
o baltă
întreagă
încă nu se vedea în zare tărâmul visat
apăreau atâtea
și atâtea cărări rătăcite
ce străbăteau
păduri și mărăcinișuri
departe de drumul
bătătorit de rotile mașinilor
o fărâmă de cer azuriu lumina sus
ca soarta
înotătorului începător
când apa de
abia îi trece de subsiori
iar salvamarii
nu vin să-l ajute
corpul s-a dus la fund ca mitica Atlantidă
se schimbă cu locurile cele patru puncte cardinale
din nou aparține mării vechiului habitat
pește placoderm - Ihtiandru în carne și oase
PLOAIE
Nu iți cauta mâinile
ele nu-ți mai aparțin
au pierdut legătura cu spațiul
la subsiori porți câte o pasăre
ce știe că o să zboare în curând
însă nu are aripi și-i ațipită
e sâmbătă zi ce trece rapid
prin curțile mari ale gospodarilor
măturate în grabă de niște copleși
la vecini grădina e săpată până sub gard
îți dorești acum să cadă o ploaie din plin
să potolească setea lumii acestea
ai vrea apoi să se verse de sus
vasul cel plin ochi cu ozon
să dea alt ritm respirației
Zeus tună și fulgeră sus
pe pământ cad picături mici de ploaie
atât cât să-ți umezească buzele
TEXT PENTRU SUPRAVIEȚUIRE
Moartea îl urmărise cu îndârjire
până când omul sireacul se poticni
voia să țipe să mi ți-o înjure
însă a sucombat și n-a reușit
EL DORADO
Viața-i așa
o vână de aur ce se află aici
pe care o căutăm
în altă parte
POEMUL APUSULUI
Dai like-uri poemelor vechi
o mulțime de scai se țin de picioare
se grăbesc să apuce apusul de soare
să se prindă de el cu gheruțele
o trombă de praf a ieșit într-o curbă
vii să vezi un ultim apus
să stai pe o stâncă gata să cadă
să mi te ții de soare ca scaiul
PORȚI
Vine o zi
când se închid toate porțile
rămâne deschisă doar
cea de la biserică
FLASH
Viața
nu aparține nimănui
nici chiar ție însuți
UN ALTFEL DE RĂZBOI
O duzină de bostani bine copți
mari cât toate celelalte legume luate împreună
crescute alandala în grădina de zarzavaturi
o minge de fotbal uitată în drum de niște copleși
o greblă ce nu și-a dus lucrul pînă la capăt
și o bicicletă fără de lanț rezemată de-un gard
păstrat pe aici nu prea departe de casă
e un întreg arsenal de arme letale
cu miros de praf de pușcă impregnat în lemn
alături stă aruncat la întâmplare un arc indian
rupt în bucăți și o tolba cu săgeți tocite la vârf
probabil pentru a nu ucide inamicul
BUTOIUL LUI DIOGENE
Ai certitudinea că o să revii
ți-ai schimbat doar adresa de domiciliu
cauți lucrurile pierdute în ziua de ieri
ca să le găsești grămăjoară în fotografii
o dată pe zi îmbraci hainele gri
aduni celelalte boarfe și îți faci bagajul
jumătate de corp ești om strain
te afli însă în cealaltă jumătate
întârzii la stația plină cu stafii
călătorii de aici vorbesc în șoaptă
nu aștepți să oprească și alte mașini
te urci în butoiul lui Diogene
POMELNIC
Acum că nu-i nimeni vei scrie un poem
o să faci un pomelnic fiindcă e cu ce-l umple
pe vale și-n deal cresc copaci împietriți
se ridică la cer fără frica topoarelor
va trece vreun om să-i curețe puțin
sunt fără stăpân și fără de nume
a căzut un copac cu vârful în stele
s-a prăvălit luând cerul cu sine
APROAPE POEM
Copii fiind răscoleam prin țărâne
găseam acolo o lumină aprinsă
erau lumi cu mulțimi de viermi
care fără să vrem ni se urcau pe palme
larve cu torsul subțire ieșeau din culcușuri
ni se vârau mototol printre degete
un păianjen burtos iesit dintr-o gaură
se întreba ce căutăm pe aici
întinsă la soare pe piatra sa sacră
stătea nemișcată șopârla cea gris
nu că ar fi prezentat vreun pericol
ci ca orice reptilă impunea respect
înotam într-o baltă cu apă stătută
alături de Împăratul broscoilor
urcam apoi pe o buturugă
și ca și Colon pluteam spre Americi
nu știam ce-s acelea ditamai continentele
și nici măcar ce mâncau canibalii
pentru noi ăstea mici cele cinci oceane
se reduceau la câteva bălți
mergeam desculț pe drumuri de țară
trăgeam cu arcul săgeți lungi de stuf
norul de praf ridicat în spate
făcea zid dur în fața barbarilor
călcam peste movilițele proaspete
case minuscule ridicate din lut
nu lăsam acolo măsura încălțărilor
pecetluiam astfel soarta unor gândaci
POTCOAVĂ
În sfârșit s-a oprit și timpul
stă ghemuit sub o potcoavă
cabalinul însă aleargă și acum
STELE DIN MARE
La început a fost apa
bolta cerească se scufundase în adâncuri
luna și soarele răsăreau printre valuri
norii cei albi pluteau la suprafață
stelele străluceau pe sub ape
rătăceau prin pădurea de alge
cerul întreg încăpuse într-o baltă
seara târziu cântau broaștele
DRUM
Frunza căzută amintește de-o față
copacul bătrân ascunde-o scorbură
liniile sorții sunt bătătorite
ochii nu știu pe ce drum s-o apuce
te plimbi pe o hartă cu arătătorul
punct de pornire e propriul corp
mergi în genunchi în preajma genunii
pășim prea semeț pe smeritul pământ
UN BILET PENTRU TRANAI*
Stai la coadă să cumperi loc
ceva ca să poți schimba polul vieții
un bilet pentru Tranai
îmbulzeala teribilă
mulțimea se calcă în picioare
un șperțar vinde bilete false
te îmbrâncește o doamnă gnostică
vrea să ajungă și ea pe planeta cu pricina
te cerți cu vânzătorul de bilete
un puradel țipă în gura mare
și-a pierdut părinții sau poate că
a fost părăsit cu bună știință
bolidul interstelar sosește cu întârziere
în zbor a fost ciuruit de un roi de meteoriți
iată că aterizează namila din fiare vechi
are nasul rău coroiat
ca un de mâncător de furnici
pui piciorul pe trapă ruptă
și simți că pășești în neant
de aici încolo nu-ți mai aparții
ajuns în spațiu ca o pubelă
îți pui întrebarea retorică
„Unde și de ce pleci?"
înghiți în sec și încerci să găsești
vreun chip cunoscut
în turma umilă din cală
sunt toți ochi și urechi
așteaptă promisa salvgardare
dar care îmtârzie să vină
aterizarea te scutură tare
te trezești din nesomn îmbrâncit din spate
de cineva nevăzut
te grăbești să ieși
calci cu talpa piciorului stâng
pe câteva fire metalizate de iarbă
țipi ca din gură de șarpe
faci cale întoarsă
devine clar că ai greșit destinația
*„A ticket to Tranai/ Un bilet pentru Tranai",
povestire științifico-fantastică de Robert Sheckley (1955)
TEMPLU
împrăștiată
peste tot sub stele
stai și asculți
cum te-ai născut
ca pe o plapumă
fină de catifea
și-l întinzi pe
o funie cu alte rufe
OCHI
Noaptea se lasă pe neașteptate
rupe lanțul încins de la orizont
legând toate porțile satului
se audedoar zumzetul surd de albine
închise în locașul lor strâmt
sângele nu mai zvâcnește în tâmple
trupul se acoperise cu o panză de păianjen
unde se zbateau ochii ca doua gâze bezmetice
ce voiau să mai zboare
CEEA CE A FOST
Nu e ceea ce a fost
viața ta nu mai curge val-vârtej
te joci de-a v-ați ascunselea cu propriul corp
nu-l duci pe la cantine când vrea el
se zvârcolește prin somn
are febră însă nu-l poți ajuta cu nimic
îi dai apă apoi iar îi dai apă
parcă îl îngrijești parcă nu
pentru ce dădăceala aceasta (?)
uneori e ridicol alteori îi domn-domn
señor cum spun alții prin excelență
alaltăieri te-a numit cineva „maestre"
iar tu te prefaci că nu-l auzi
privești pe alături cu indiferență
nu mai e ceea ce a fost
nici furca nu ţi-e de vreo trebuință
tragi grebla din urmă ta agale
aduni ceva nedeslușit niște surcele
ce au rămas lângă un trunchi cioturos
nu mai e copacul
APUS
Azi soarele a răsărit de la apus
dar asta e puțin spus
despre sfârșitul unui șir de întâmplări
hai să le zicem rare pentru planeta Pământ
de ele și-au frânt aripile de foc
și-și mai frâng și acum
atâtea și atâtea păsări mari sau mai mici
arzând în formă de meteorit
soarele nostru - fantasticul -
a făcut o figură feerică pe bolta cerească
întorcând capetele oamenilor
până când aceștia s-au dezmeticit
și au pornit în treburile lor rutinare
tropăind de zor pe trotuare
în direcție opusă drumului cunoscut
însă tot spre apus de soare
IARNĂ
(pentru Lucian)
Arborele cu ramurile reci
crește încet din zăpadă
ziua cu noaptea se schimbă
parcă ar fi doi străjeri
țurțurii tari de gheață
stau atârnați într-o salbă
prinsă de streașina casei
acoperite cu fum
firavul fir al luminii
coase veșmintele zilei
zace sub promoroac
vița-de-vie pe deal
bate un vânt dinspre zare
pulberea grea o ridică
de pe sumanele albe puse
peste umerii goi
cine o să vină odată
măcar în treacăt pe aice
ca să asculte tăcerea
celor care nu mai sunt
NOEMĂ
E ușor să faci
poezie
pui o pozaă în
față și scrii
cineva se dă cu părerea
o fi bună sau rea - da și nu
puncte-puncte respiri cu văzduhul
cel ce-i plin de miasme tari
din smârc răsar galbenele
mi le-ai rupe dar riști să te-afunzi
mergi apăsat cu îndrăzneală
nu te sperie niște bulbuci
treci peste ei cu o noemă
strângi galbenele din smârc
FURNICAR
Cel care intră în neant
nu o să calce cu piciorul stâng
un stol de ciori zboară în cerc
încearcă și ele să acopere cerul
ceaiul cel verde îl sorbi ca un orb
pare că nici nu poți să auzi
când te ridici te lovești de tavan
tot latul frunții ți-e plin de cucuie
ai învățat să nu mai vorbești
cei mai mari vorbitori sunt muții
măreață o fi lumea în care trăiești
închini însă imn furnicarului
TABLOU
Apele șipotului trec pe sub pleoape
vin din adâncuri se adună aici
încetezi sa transpiri să fii lac de sudoare
pași repeziți se opresc pe retină
popas inerent făcut printre lucruri
ce se cer puse într-un tablou
CIREȘE AMARE
(pentru sora Maria)
Cireșe amare pe ramuri prinse de cer
tulpină a unul copac cu fructele mici
crescut în grădină un corp viguros si înalt
copac roditor ce pare că n-o să mai cadă
preaplin de dulcețuri cu fructul năpădit de furnici
o duzină de ciori încearcă să și-l împartă
nu au frică de sperietoarea de păsări
au încolțit-o din toate părțile ca pe un stârv
pui piciorul pe cracă te agăți de un nor
te urci și-i îndrepți pălăria de paie
auzi cum respiră sperietoarea de păsări
ar vrea să coboare din nou printre oameni
NADIR
(lui Ghenadie Nicu, in memoriam)
Să pleci în neștire absent
pe un drum transparent
să lași lucrurile toate în urmă
învelite în umbră
să ai în față o lumină
ce mi te ia de mână
să fii cuprins de bucuria
păstrată din copilărie
să îți rămână din corp
ceea ce vede un orb
să ți se împrăștie verbele
pe unde freamătă ierburile
să lași o cruce în cimitir
și să pleci în nadir
să-ți fie unul păcatul
a-no-ni-ma-tul
SCOICI
În orașul tău te scaldă o altă lumină
bate briza și ochii ți se umezesc
de jur-împrejur mulțime de scoici te înconjoară
plajă cu forme ciudat imprimate pe aici
te apleci și ridici o scoică aleasă la întâmplare
corp sidefiu cu un gol umplut cu nisip
îl speli binișor în apa albastră a mării
asculți cum respiră acest corp ancestral
POEM DIN TRECIT
(pentru Anastasia)
Te desparți de trecut fără grabă
numeri scândurile din gard
trecând peste ele cu o vergea
ce scoate sunete ciudate
prin gard se văd cum cresc din zăpadă
varza cea verde cu frunzele larg desfăcute
roșii și castraveți laolaltă
porumbul cel înalt se aseamănă
cu soldații rămași încă vii pe câmpulde luptă
o pârtie făcută de cineva nevăzut
se întinde pe toată lungimea drumului
două sănii prinse cu o funie subțire de gard
așteaptă copiii să iasă din casă
SUNET
Pleoapele cad ostenite
acoperă vise
drumu-i parcurs o parte
mereu e de mers
cerul de pe retină
nicicând nu se întunecă
pădurea prin care treci
nu te lasă să ieși
vântul te poartă tembel
printre anotimpuri
culorile toate s-au stins
noi le vedem
vârsta e ca și marea
vin valuri și valuri
un roi de albine fugare
s-a prins de un ram
dragostea e un ținut lăsat
pentru două inimi
cei rătăciți prin pustie
nu mor de sete
munții de alături
sunt mult prea departe
sunetul ce-l auzim
e muzica noastră
CIVILIZAȚIA NECUVÂNTĂTOARELOR
A căzut masca de pe chipul lui Iuda Iscariot
nici pomină din aura primilor Homo Sapiens
uite câinele fidel și pisicul plăpând
iată partea necuvântătoare a lumii
uite tigrul de Amur hipopotamul girafa
șirul de cămile din pustiu si șopârla urcată pe braț
uite vulturul și vânatul său în blană de iepure
un colibri zboară din floare în floare
uite delfinul jucăuș și broasca țestoasă
înotând printre ramurile de coral
un păianjen își țese pânza pe genele noastre
Homo Sapiens a dispărut într-una din zile
a descins pe pamânt o altă civilizație
cea a necuvântătoarelor
TRIUNGHIUL BERMUDELOR
Ajungem oriunde dorim în orice colț al planetei
soarele ne luminează non-stop
în Tailanda ne tolănim pe cele mai albe plaje
mergem și pe insula verde Madagascar
facem o escală în Antananarivu
venim din Oceania pe drumurile înflorate de coral
urcăm pe vârful înalt al piramizii lui Keops
pășim ca Sisif pe treptele ce duc până la zeul Ra
într-un scafandru coborâm în Groapa Marianelor
ne cățărăm apoi pe vârful muntelui Everest
străbatem Antarctida până la Polul Sud ca Amundsen
debarcăm în Țara de foc Patagonia
după care rătăcim prin pustiul Atacama
poposim în sanctuarul Machu Picchu din Peru
hălăduind prin pădurile dese ale Amazonului
înaintăm spre cascada Salto Ángel din Venezuela
trecem canalul Panama (Stixul) în Guatemala
vedem ce a mai rămas din civilizația Maia
și brusc dispărem în Triunghiul Bermudelor
TELESCOP
Visezi de mic să port un telescop de buzunar
e bine să porți cu sine asemenea artefact
când dorești tare-tare să îți apropii stelele de pe cer
iată că îl primești la o zi de naștere
și porți acel telescop în unul din buzunare
ca tabachera un fumător înrăit
acum vezi cerul cu alți ochi
pare că ești născut înainte de Big Bang
și aștepți cu nerabdare să apară stelele
cum lucrurile scumpe se pierd cel mai des
îți dispare și acel micuț telescop
și rămâi cu stelele toate în buzunar
HARTIE DE TURNESOL
Ăstea sunt chipurile noastre
unul retopit în toate celelalte
puneți pe talgerul cântarului
trunchiul cel crescut cu licheni
luați o hârtie de turnesol și
muiați-o într-un pahar cu apă
așteptați până apare culoarea specifică
albastră desigur
CONTOPIRE CU TIMPUL
Pare nalt muntele marea o fi mare
cine să ajungă timpul din urmă
adunăm lucruri asta și facem
cer prăbușit peste balta cu nuferi
noapte sau ziuă pare totuna
somnul e-o formă de inexistență
ziua alergi prinzi raze de soare
ce se reflectă într-o oglindă
pui cap la cap clipele toate
ele se adună într-o întâmplare
fire de lut scoți de sub unghii
sunt rămășițe de la Facerea lumii
mi te dezbraci pentru o îmbăiere
zilnic repeți botezul cu apă
strigi uneori parcă ai fi un războinic
vrei să mai cucerești o cetate
cade o bombă te-le-ghi-da-tă
norii de fum ascund asasinii
vremuri moderne epocă veche
câmpul cu maci a crescut în lungime
rugi și blesteme voci alan-dala
ochiul tăcerii privește din umbră
e anotimpul contopirii cu timpul
mereu cineva aleargă din urmă
VIEȚUITOARE NECUVÂNTĂTOARE
Dai like-uri la câini și pisici
„Zi bună să aveti!" - zici la toate viețuitoarele
acestea aud și simt și văd și vorbesc
porți dialoguri lungi cu animalele
cuvintele lor sună fără consoane
scurte sau lungi se aud doar vocalele
la Facerea lumii au apărut mari și mici
toate viețuitoarele
în cer și pe pământ oriunde ați fi
cât mai lucește colo sus soarele
nu ratați șansa să vorbiți cu toate
dar absolut toate vie-țu-i-toa-re-le
CUTUME
Împărțit au fost darurile cerești
ai rupt din pâine și i-ai dat lui Iuda
celui mai credincios dintre credincioși
respectai o cutumă
l-ai primit sub propriul acoperiș
pe cel care avea să mi te vândă
nu știai cum arată fățărnicia
respectai obiceiul pământului
era unul din frații tăi mai mici
și parea a fi fără de prihană
el care umbla cu piatra în sân
nici nu bănuiai de unde să știi
veni vremea să mi-l ierți
și la-i iertat fără de vreun merit
ai ramas sa fii om bun
respecți una din ultimile cutume
COLOSUL DIN RHODOS VERSUS STATUIA LIBERTĂȚII
Colosul din Rhodos Grecia Antică Helios Zeul Soarelui
Regele Ptolemeu al Egiptului Intrare în port
Castelul Templierilor Statuie lucrată în bronz
Sculptorul Charles de Lindos Cele șapte minuni ale lumii
Statuia Libertății din New York Președintele Grover Cleveland
Cadou al Statului francez Zeița Libertății Imaginea femeii iubite
Sculptorul Frederic Auguste Bartholdy
Coroana și Fascicolele de lumină
Șapte mări și cele 25 de nestemate ale lumii
Există un personaj ce se agită
migrând umblând așa printre religii
acest umanoid își poate zice
cumplită arătare extraterestră
pe o planetă unde încă este
acest recognoscibil ie-zu-it
GÂNDITORUL LUI
RODIN
Chip împietrit
de om gânditor
nu e o simplă
figură mimetică
stare de fapt
cu prim-plan orbitor
nimic nu se
mișcă - adiós relaxare!
nu există Pol
Nord și nici Polul Sud
și nici Legea
atracției u-ni-ver-sale
NERON
Moartea nu ne omoară pe toți
îi lasă pe alții să-i facă lucrul
POEM PERICULOS
Când crezi că
le ai pe toate
nu posezi nimic
scrii un poem la timpul viitor
și intri într-o
viitură
AȘTEPTARE
Cât de mult ne-ai lipsit
lungă a fost așteptarea
de astă dată nu te lăsăm să pleci nicăieri
o să te îchidem în casă
a obosit și câinele să mi te aștepte
ca să îți sară în brațe
CARAPACE
Un bocet o fi
poate cumva
o alinare a
sufletului
puritatea
dispare ăn penumbră
nu-și găsește
vreun reazem
taci când privești fără să vezi
ceea ce stă
nemișcat
ascuns sub o
carapace
DISECARE
Nu se mai văd
copacii
pitiți printre
foile vii
ascunzându-și
tulpinile groase
cu ramuri
subțiri și moi
brațele tari le sunt prinse
cu ceamur de un
nevăzut zidar
par a fi lespezi din cimitir
foi a lipite într-un
calendar
COPACI
Copaci
înfloriți
ramuri gata să
zboare
urme pe ape
ZI
În fiecare zi
o fărâmă de cer pică
un vultur vine în zbor
și o ridică
în fiecare zi ajung
și cad pe soare
un rând de aripi albe
de pasăre călătoare
VÂRSTĂ
Ani ce se-neacă
în vârtejul luminii
ultima vârstă
CHIP CU FLORI
Pare că nu mai ești
te-ai retras în povești
rătăcești prin legende
mi te-au șters din agende
ai lăsat într-o casă
toate lucrurile arse
regăsită prin lunci p
printre florile mici
stai si-n florile mari
din bujori ne
răsari
ramuri de liliac
prin sătucul
sărac
de prin nuferi clipești
aducându-ne vești
primăvara ne ieși
dintre flori de cireș
vii din floare de câmp
dintr-un altfel de timp
chip crescut tot cu flori
COLIVIE
Umblă inima ta
ca o pasăre în colivia pitică
ai fi vrut să o vezi
dar teamă îți e că iată pică
văzuta-i atâtea flori
cu petala aproape uscată
nimeni nu va veni vreodată
să le vadă cum cresc cu frunza picată
ai văzut și un spin
cu floarea crescută la rădăcină
e fără de miros și-i ascunsă cumva
sub măreața virulenta sa înălțime
ai trecut și un râu cu albia toată secată
au muțit broscoiul oac-oac
într-un loc depărtat prin colivie
inima ta rătăcită acum
inima cea de cândva
MĂRUL
Scrisul pe cer devine ilizibil
dacă faci din el elucubrație
razele soarelui se înfig în pământ
impactează cu viteza luminii
ierburile cresc peste tot în jur
nu pentru esențe tămăduitoare
florile nu-s pentru a fi dăruite
indiferent de motiv
iată și Mărul fructul cel interzis
aruncat de zei a discordie
din el mușcă și ultimul dintre proscriṣi
dar nu mai e măr
PUNTE
Ce punte
perfectă e piatra
pe jumătate
ieșită din apă
în mijlocul unui
pârâu
DEUX EX MACHINA
Cu o singură privire dispari în
peisaj
între rece și cald alegi
ce-i fierbinte
arma ce te apără n-o porți
la vedere
nu poți să cuprinzi tot
cerul cu ochi
SFATURI
DE VIATĂ
Nu
se învață a iubi din cărți
și nici din ultima artă - cinematografia
cele mai bune sfaturi de viață
ți le
dau băbuțele din curte
VOCE
Morții n-au voce
silabisesc cuvinte
inaudibile
