CER DESCHIS*

CER DESCHIS

E doar o chestiune de timp

să mergi și să te știi ajuns undeva.

Tăcerea e a doua casă a noastră,

în care intri fără să întrebi de cineva.

Cine a trecut de linia orizontului

nu se mai grăbește să revină pe aici.

Cerul deschis seamănă cu un cerc vicios,

în care nicidecum nu încap toate stelele.

Nici cel mai desăvârșit ochi reflector

nu poate face ordine în spațiu.

Mâna întinsă a muribundului

pare a fi unica punte spre lumea cealaltă. 

*poezie de A.L.

CIELO ABIERTO de André Cruchaga (trad. în română)

CIELO ABIERTO

En la boca del agua las incandescencias de las sombras a veces
como una sed en el polvo de los anhelos.
A menudo crepitan las orugas desde la parsimonia subterránea
del pozo abierto de la historia: en las manos el incendio de los periódicos
y esta suerte de combate irremediable, fuego raso en el eco del vendaval.
En mis rodillas ni siquiera la vehemencia de las palabras:
Sino aquel grito del poema sumiso a la niebla de la intemperie.

Barataria, 10.I.2013

CER DESCHIS

Incandescențele umbrelor din gura apei sunt uneori
precum o însetare în praful ridicat de îngeri.
Adesea trosnesc șenilele de prin parcemonia subterană 
din fântâna deschisă a istoriei: în mâini e focul pârjolitor al ziarelor
și destinul acesta de luptă iremediabilă, foc înalt în ecoul furtunii.
În genunchii mei nu e nici urmă din vehemența cuvintelor:
Ci acel strigăt al poemului supus în ceața intemperiei.