Avui el vent penetra l’horitzó de la meua boca
Olora a figa i herba sana el meu litoral al seu alè,
L’aura ofereix sensacions iridiscents
El seu fulgor fereix l’ull de l’impassible hivern
Ací i ara en una estació violenta
transcorre el desitjat cobert per la transparència
Imaginem que no hi ha límit per a l’univers.
POEMA
Hoy, el viento penetra el horizonte de mi boca
Huele a higo y menta mi litoral en su aliento,
El aura ofrece sensaciones iridiscentes
Su fulgor hiere el ojo del impasible invierno
Aquí y ahora en una estación violenta
transcurre lo deseado cubierto por la transparencia
Imaginamos... que no existe límite para el universo.
*Poema de LETICIA GARRIGA traduït en català per PERE BESSÓ
POEM
Azi, vântul îmi pătrunde dincolo de orizontul gurii
Miroase a
smochin și a mentă din largul litoralului meu,
Lumina
pogoară de sus oferă senzații irizate
Strălucirea-i străpunge ochiul impasibilei ierni
Aici și acum
într-un anotimp violent
transpare tot
ce e vis coperit de un voal
Să ne
imaginăm... că nu există limite pentru univers.
**trad. în română de A. Langa
