***
La poesía extiende en el
lienzo del sentimiento su inaprensible sustancia, asciende
del claroscuro espíritu del vate acompañada por trazos
infinitos de lenguajes, poblando la concepción del universo intemporal
como soplo divino, aliento del poeta.
***
Poezia extinde pe compoziția
sentimentului substanța sa incomprehensibilă, vine din adâncurile spiritului aedului
însoțită de diverse tipuri de limbaje, populând concepția originală a universului
atemporal ca o adiere divină, suflarea poetului.
