Poem de Ana Muela Sopeña

ŞAPTESPREZECE VIOLETE AŞTEPTÂND

I

Frumuseţea unei lumi subacvatice

ne-aşteptă după primul colţ.

Atunci săruturile noastre vor fi copaci

şi ne vom acoperi cu umbra lor.

II

Tu îmi vei apărea prin ceaţă.

Te voi întrezări printre stropii de ploaie

în bifurcaţiile trandafirilor,

dincolo de lumină şi sclipirile ei repetate.

III

Te voi  duce enigmatic

în această singurătate

de minute apatride

în visul extravagant

al unor buze jucăuşe şi senzuale.

IV

Şopteşti numele meu în ceas de seară,

când totul se scufundă în tăcere

şi contempli amurguri goale

susceptibile de a fi secunde complete.

V

Ceaţa ne va face fiii risipitori

cu braţele ei azurii.

VI

Mă priveşti stând gol printre plăpumi

în oglinda îndrăgită a copilăriei.

VII

Şaptesprezece violete aşteptând

că ne vom vedea singuri pe stradă.

VIII

Luna va fi complice

al orelor noastre languroase de foc.

IX

Instinctul pământesc

ne va acompania toată viaţa

şi ne va da cadoul

păsărilor corcite ale visului.

X

Utopii iubite,

mesaje în sticle pe malurile

unei mări dure şi misterioase.

XI

Mă vei chema ascuns printre roci

iar vocea mea te va face aliatul vânturilor.

XII

În balcoane de soare voi fi amica ta

iar tu prietenul meu din lună.

XIII

Privi-vom pe Venera în toiul nopţii

şi şti-vom că celălalt e foarte aproape.

XIV

Un lup solitar în haită

va urla fără oprire

de fiecare dată când numele meu fi-va al tău.

XV

O lacrimă albă prelinsă în penumbră

în labirinturi aurii

atinge-va inima mea înaripată.

XVI

Întoarcerea ta fi-va cadoul bine gresat

în lada de muzică şi coral.

XVII

Vom trece pe drum zâmbitori

şi ne vom saluta cu privirea

ocultându-ne sub piele secretul.

DIECISIETE VIOLETAS ESPERANDO

I

La belleza de un mundo bajo el agua
nos espera a la vuelta de la esquina.
Entonces nuestros besos serán árboles
y nos cobijaremos con su sombra.

II

Tú me recordarás entre la bruma.
Te visualizaré bajo la lluvia
en las encrucijadas de las rosas,
más allá de la luz y su frecuencia.

III

Te llevaré enigmático
en esa soledad
de minutos apátridas,
en el deseo errático
de unos labios jugosos y sensuales.

IV

Susurrarás ni nombre por las tardes,
cuando todo se anegue en el silencio
y contemples crepúsculos vacíos
susceptibles de ser segundos plenos.

V

La niebla nos hará sus hijos pródigos
con sus brazos azules.

VI

Me mirarás desnudo entre las sábanas,
en el espejo amado de tu infancia.

VII

Diecisiete violetas esperando
que nos veamos solos por las calles.

VIII

La luna será cómplice
de nuestras horas lánguidas de fuego.

IX

El instinto de tierra
nos acompañará toda la vida
y nos dará el regalo
de los pájaros híbridos de sueño.

X

Utopías amadas,
mensajes en botellas en la orilla
de un mar embravecido y misterioso.

XI

Me llamarás oculto entre las rocas
y mi voz te hará aliado de los vientos.

XII

En balcones de sol seré tu amiga
y tú mi compañero de la luna.

XIII

Miraremos a Venus por las noches
y sabremos que el otro está muy cerca.

XIV

Un lobo solitario en la manada
aullará sin un límite
cada vez que mi nombre sea tuyo.

XV

Una lágrima blanca en la penumbra
en laberintos áureos
alcanzará mi alado corazón.

XVI
 

Tu regreso será mi obsequio lúbrico
en mi caja de música y coral.

XVII
 

Cruzaremos la calle sonrientes
y nos saludaremos sin tocarnos
escondiendo en la piel nuestro secreto.