vineri, 2 martie 2012

Poem de Perfecto Herrera

SPLENDOAREA PĂRĂSIRII

Lingurița de cafea
-unica însoțitoare-
curăță rămășițele
tristeții.

Ai închis ușa și
se duse dimineața.
Chipul casei
rămase înlemnit, înclinat
înspre propria sa singurătate.

Iată că sunt în afara ta,
expulzat, rătăcit,
uitat de ochii tăi.

Zațul cafelei
prezice, în noaptea sa
de dragoste întunecată,
splendoarea părăsirii.  

EL ESPLENDOR DEL DESAMPARO

La cucharilla de café
- única compañía-
remueve el poso
de la tristeza.

Cerraste la puerta y
Se fue la mañana.
El cuadro de la casa
Se quedó fijo, ladeado
En su propia soledad.

Ya estoy fuera de ti,
Expulsado, perdido,
Olvidado de tus ojos.

El poso del café
Augura, en su noche
De amor sombrío,
El esplendor del desamparo.

Un comentariu :

  1. Poema que ya conocía a caballo del esplendor (Walt Whitman) y la cucharilla de café (Jacques Prévert). Preciosidad de texto del amigo Perfecto Herrera que ahora podrán paladear, gracias a Andrei, en limba româna los buenos catadores de poesía en el mic dejun...

    RăspundețiȘtergere