SPAIME/SUSTOS/PORS

SPAIME

Cineva ne trezește din nou,

prinde viață ramul de la geam

precum un braț fără de corp,

drept suport îi sevește vântul;

fulgerul scapără departe de tot,

se deșteaptă puștiul sub plapumă,

deschide ochii rotunzi unde spaima

intră în straiele ei făcute ferfeniță.

Noaptea fură visele, le înghesuie

pe toate în gura uriașă de după ușă

și ne suflă ușor drept în față,

aducând un sunet surd în odaie;

vine cu pași apăsați, care nu se aud,

părțile din pereții ce au mai rămas

din toată casa nefiind altceva

decât doar spaimele noastre.

SUSTOS

Alguien nos despierta de nuevo,

revive la rama de la ventana

como un brazo sin cuerpo,

de apoyo le sirve el viento;

el relámpago cae lejos de todo,

se despierta el niño bajo la manta,

abre sus ojos redondos donde el susto

entra en su vestido hecho pedazos.

La noche nos roba los sueños, los mete

todos en una boca, detrás de la puerta,

y respira con delicadeza en la cara,

trayendo un sonido mudo a la casa;

viene con pasos firmes, que no se oyen,

las partes pequeñas de las paredes

que han quedado no son otra cosa

sino solo nuestros sustos. 

PORS

Algú ens desperta de nou,
pren vida la branca de la finestra
com un braç sense cos,
de bon suport li val el vent;

el llampec guspireja lluny de tot,
es desempereseix el nen sota la vànova,
obri els ulls redons on la por
entra en les seues robes fetes esquinçalls.

De nit furta els somnis, els amuntega
tots en la gola gegant darrere de la porta
i ens bufa la cara suaument,
duent un so sord a la cambra;

arriba amb passos arrossegats, que no se senten,
les parts menudes de les parets que restaren
de tota la casa no són cap altra cosa
que les nostres pors.

(traduït del romanés al català per PERE BESSÓ)