sâmbătă, 13 septembrie 2014

CĂRARE/SENDERO




CĂRARE

Poeme scrise așa ca să poată să încapă
pădurea cu tot cu copaci și plante cățărătoare, 
cu păsări în zbor, ciripind printre ramuri și sori,
și sălbătăciuni depărtându-se repede din vedere,
cu flori și albini, cu aerul proaspăt, îmbibat de tăcere,
-pe acolo, dealtfel, însăși poetul își rătăcește cărarea...

SENDERO

Poemas escritos así para que pudieran caber
el bosque con todos sus árboles y sus plantas,
con sus pájaros cantando entre ramas y soles,
y las fieras salvajes alejándose rápido de la vista,
con flores y abejas, con el aire fresco y silencioso,
-por allá, además, el mismo poeta pierde su senda...

(trad. de autor: A.L.)

3 comentarii :

  1. Poemas que les cabe todo dentro, el bosque, el sendero, el poeta y su pérdida, incluso en sí mismo, en el poema, en su bosque, y en el sendero. Todo está y no está.
    Poemas como este tuyo, Andrei.
    Un placer como siempre, tu poesía, gracias.
    Un abrazo

    m.

    RăspundețiȘtergere
  2. Es el mundo real - conocido/desconocido, Montserrat Martínez, en donde siempre nos perdemos, aunque parece que somos tan fuerte y tan seguros en nuestro poder... Un saludo y mis apreciaciones.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pero no lo somos, ni tan fuertes ni seguros, sólo lo parecemos, basta con salirnos minimamente de nuestro entorno para que el "poder" desaparezca.
    El poema siempre es un desconocido, él es quien tiene el poder.
    Saludos, Andrei, mis respetos y siempre mi apreciación.

    Montserrat

    RăspundețiȘtergere