luni, 31 martie 2014

EL SALTO DE UN CABALLO DE MARIA MELECK VIVANCO (trad. al rumano)





SALTUL UNUI CAL

Nu voi întârzia să prind 
ultimile rămășițe ale luminii
ce întrețin viața insulelor
Contemplnd ritualul continuu al mării
Grămezi de cochilii
Au exploadat în totală nemișcare
Oceane ciudate Oceane obscure
Înlăcrimate peste penitența mea
Cu moartea atâtor ochi însetați
privind în sângele meu
Ca potirile florilor asediate de ziua lor
În orbitele vibrânde de artificii
înconjurate de îngeri în zbor
În fisurile nopții unde noaptea își varsă râurile
Diamantele sale statice
Bisturiile sale reci de frumusețe
Nu voi întârzia să prind
ultimele rămășițe de umbră
cu carusele cosmice și albi elefanți adormiți
Cu ochii închiși voi decora voalurile morții mele
Și în perfectele oglinzi iluminate
saltul unui cal va face să fiarbă mercurul.
 
EL SALTO DE UN CABALLO

No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de luz
que enhebran la vida de las islas
Contemplando el ritual incesante del mar
Colmada de caparazones
Estallarán completamente inmóviles
Extraños océanos Confusos océanos
Llorados sobre mi penitencia
Con la muerte de tantos ávidos ojos
mirando hacia mi sangre
Como cálices de flores sitiadas en su fiesta
En órbitas vibrantes de artificios
sobrevoladas de ángeles
En fisuras de cielo donde la noche escinde sus ríos
Sus diamantes estáticos
Sus fríos escalpelos de hermosura
No tardaré en llegar
a los despojos sobrantes de sombra
con carruseles cósmicos y blancos elefantes dormidos
A sabiendas descorreré los velos de mi muerte
Y en los perfectos espejos encendidos
el salto de un caballo desbordará el azogue.




miercuri, 26 martie 2014

Poema de LAURA PONCE (trad. în română)





***
Lucrurile nu intră niciodată în albia lor:
deja sunt altele/ lucrurile când revin.

Așa cum lucrul și albia sunt un tot întreg,
a căuta acea răspântie e o nouă pierdere.

Chiar și atunci când plecasem de la mama
nu am fost înghițit de forma faliilor/ am adâncit
și mai mult crăpăturile și le-am făcut albii.

Mereu se merge pe râuri subterane.

Țin minte o formă/ doar
o unică formă,
acea formă calcaroasă de a înălța
ruina.

Se merge doar pe râuri subterane.

Afară există
o topografie străină
și accidentată.

***
Nunca las cosas vuelven a su cauce:
ya son otras/ las cosas cuando vuelven.

Y como cosa y cauce son inevitablemente uno,
buscar aquella intersección es una nueva pérdida.

Cuando me fui de madre hace tanto y tan poco
me derramé bajo la forma de las grietas/ ahondé
las grietas las hice cauce.

Siempre se corre por ríos subterráneos

Yo recuerdo una forma/ una
única forma
esa forma calcárea de edificar
la ruina.

Sólo se corre por ríos subterráneos

Hay afuera
una topografía ajena
y áspera.