duminică, 17 aprilie 2016

ȘTIAM CĂ EXISTĂ.../SABÍA QUE HAY…*























 
ȘTIAM CĂ EXISTĂ...

Ștubeile pline cu zumzet de albini:
știam că există aici o regină,
iar tata punea fumul de iască
în fiecare căsuță din lemn,
amețitor, ca să le îmblânzească.

Cu gest protector, umbla la ”masculi”
tăindu-le pofta avidă de miere,
miros de flori îi venea peste mâini,
îmbălsămate parcă, pentru o vreme,
cu picăturile dulci de venin.

Prin norii de fum ieșeau la lumină
ramele doldora de ceară cu miere,
eu urmăream cum pleacă regina
fără suită, dar cu atâta avere,
în întunecata sa încăpere. 

Rămas-au acum ștubeile goale,
doar în unele sună ecouri de atunci
și ies la lumină, urcă la soare
cu zbor de albină, caută floarea,
aroma-i împrăștiată prin lunci.

SABÍA QUE HAY…

Las colmenas llenas de zumbido de abejas:
sabía que hay por aquí una reina,
y mi padre metía humo de yesca
en cada casita de vieja madera,
embriagador, para calmarlas.

Con gestos finos, cazaba abejones
para reducirles el apetito,
el aroma de miel empapaba sus manos,
embalsamándoles durante un tiempo
con dulces gotas de veneno.

Detrás del humo sacaba a la luz
los marcos llenos de cera y miel,
miraba yo como se iba la reina
sin camarilla, pero con tanta riqueza,
dentro de su oscura casita.

Las colmenas se vaciaron con el tiempo,
solo en algunas suenan los ecos
y salen a la luz, van hacia el cielo
con vuelo de abeja, buscan las flores,
sus aromas dispersadas por el campo.

*a.l.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu