duminică, 23 iulie 2017

PĂDURE DUPĂ INCENDIU*




PĂDURE DUPĂ INCENDIU

Să fie oare reală
fiara ce dă ocol pădurii,
fără să aibă curajul să intre în ea?

A ars totul acolo,
copacii până la rădăcini,
cărarea cea ce ducea printre ramuri.

Focul nu lasă urme,
doar niște semne pe unde a trecut,
ieșite pe ici-colo deasupra pământului.

Pajiștea a rămas un peisaj
amăgitor în mijlocul arborilor,
fund de mare secată până la ultima picătură.

Fiară chiar pare a fi reală,
are colții înnegriți de la fumul albicios,
ce iese rotocoale de prin tulpini, ca din hornuri.



BOSC DESPRÉS DE L’INCENDI

Serà potser real
la fera que rodeja el bosc,
sense tindre el valor d’entrar-hi?

Allà ha cremat tot,
els arbres fins als arrels,
aquell camí que duia per entre les branques.

El foc no deixa empremtes,
només alguns senyals per on ha passat,
eixits ací i allà sobre la terra.

El prat ha romàs un paisatge
engalipador enmig dels arbres,
un fons de mar assecat fins a la darrera gota.

La fera, però, sembla ser real,
té ullals ennegrits del fum blanquinós,

que ixen volutes de les tiges, com dels fumerals.

*Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu