POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA de JULIA DE BURGOS (trad. în română*)

(imagen y poema escogidos de la pagina de Facebook de Antonio Moya)

POEMA CON LA TONADA ÚLTIMA

¿Qué a dónde voy con esas caras tristes
y un borbotón de venas heridas en mi frente?

Voy a despedir rosas al mar,
y a deshacerme en olas más altas que los pájaros,
a quitarme caminos que ya andaban en mí como raíces...
Voy a perder estrellas,
y rocíos,
y riachuelitos breves donde amé la agonía que arruinó
mis montañas
y un rumor de palomas
especial,
y palabras...
Voy a quedarme sola,
sin canciones, ni piel,
como un túnel por dentro, donde el mismo silencio
se enloquece y se mata.

---Julia de Burgos---

POEM CU ULTIMĂ TONALITATE  

Unde și în ce parte plec cu astă înfățișare tristă

și cu venele deschise pe frunte?

Plec să petrec trandafirii în largul mării,

să fiu dusă pe valuri mai sus ca zborul de pasăre,

să las cărările care treceau prin mine ca rădăcinile...

Nu voi vedea stelele,

și roua,

și pâraie de munte unde m-am scăldat în agonia ce a surpat

munții mei

și un huluit de hulubi

de nedescris,

și cuvinte...

Voi rămâne singură,

fără cântece, despuiată de piele,

ca un tunel pe dinăuntru, unde însăși tăcerea

înnebunește și se sinucide.

*trad. al rumano por A. Langa