POEȚII
Unii își recită poemele solemn, de pe scene și socluri,
Alții prin piețe, prin subsoluri și prin taverne,
Din picioare sau așezați turcește,
Unii se cred profeți și salvatori,
Alții își invocă ratarea, rătăcirile, spleenul -
Ce să faci cu ciudații aceștia
Și de fapt cum ar fi lumea fără ei?
Spilcuiți sau rufoși, bogați sau săraci, flămânzi sau sătui,
Lucizi sau nebuni, ei aduc în lume luciul
De oglindă al cuvântului, dar și luciul său de cuțit.
În unii te vezi, de alții te rănești,
Pe unii nu vrei să-i crezi,
De alții te îndrăgostești...
Fie că mergi din urma lor sau îi eviți,
Nu vei putea nicidecum să-i ignori în totalitate -
Unii dintre ei au nesuferitul obicei să fie mai vii
abia după moarte.
(Când lumina se clatină, ed. Arc, Chișinău, 2018)
LOS POETAS
Algunos recitan sus poemas solemnemente, desde escenarios y pedestales, Otros lo hacen en las plazas, los sótanos y las tabernas, De pié o sentados como los turcos. Algunos se creen profetas o salvadores, Otros disimulan su fracaso, sus extravíos, el esplín - ¿que hacer con estos bichos raros y, sinceramente, como será el mundo sin ellos? Bien vestidos o con ropa sucia, ricos o pobres, hambrientos o con la panza llena, traen al mundo el brillo de espejo de la palabra, pero también su brillo de la hoja del puñal. Hay poetas como unos espejos, otros te hacen daño, algunos no quieres creer, otros de los que te enamoras... No importa que los sigas o los evites, no hay forma de que puedas ignorarlos por completo - algunos de ellos tienen la insoportable costumbre de ser todavía más vivos sólo después de la muerte.
*trad. în spaniolă de A. Langa
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu