AUGURUL UNEI VIEŢI
În ceea ce-i mai insondabil din mlaştini,
unde simplitatea îşi definitivează lucrările,
există o apă fecundă
şi un cer vertical.
Alge lungi
îşi lasă aici sucurile lor esenţiale,
iar spre seară, ca de fiecare dată,
se rătăceşte
vreun peşte transparent.
Din ce substanţă se alcătuieşte
augurul mărilor?
În ramura ceţii
palpitează un vin stătut,
amestecat
precum un gând tăbăcit.
Tu despuiezi lacrimile
şi distilezi vopselele dragostei ce conturează corpurile.
Din ce substanţă se alcătuieşte
augurul cărnii?
În calmitatea cimitirelor
penumbra se descompune încet-încet
pentru că oricând
vreun ritm al morţii se reţine
în permanenţă în linişte.
Inima ta zace palidă precum platina.
Din ce substanţă se alcătuieşte
augurul morţii?
Mereu pari să urci
când sunt unul în tine
spre cel mai profund dintre visuri.
Din ce substanţă se alcătuieşte
augurul unei vieţi?
EL AUGURIO DE UNA VIDA
En lo más insondable de las charcas
donde lo simple ajusta sus ensayos,
hay un agua fecunda
y un cielo vertical.
Ramos de algas
dejan allí sus jugos esenciales,
y siempre, al anochecer,
se hunde
algún pez transparente.
¿De qué sustancia se construye
el augurio de los mares?
En el sarmiento de la niebla
palpita un vino añejo
doblado
como un pensamiento de humo.
Tú desnudas las lágrimas
y destilas la tinta del amor que perfila los cuerpos.
¿De qué sustancia se construye
el augurio de la carne?
En el sosiego de los cementerios
la penumbra te descompone poco a poco
porque siempre
algún acorde de la muerte se agarrota
continuo en el silencio.
Tu corazón yace pálido como el platino.
¿De qué sustancia se construye
el augurio de la muerte?
Siempre pareces ascender
cuando soy uno en ti
en el más hondo sueño.
¿De qué sustancia se construye
el augurio de una vida?
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Maravillosa traducción para un bello poema, Andrei.
RăspundețiȘtergereUn abrazo
Ana