IARNĂ

Iarnă (pentru Lucian)

Arborele cu ramurile reci

crește încet din zăpadă -

ziua cu noaptea se schimbă 

parcă ar fi doi străjeri 

Țurțurii tari de gheață

stau atârnați ca o salbă 

prinsă de streașina casei

acoperite cu fum

Firavul fir al luminii

coase veșmintele zilei -

zace sub promoroaca

vita-de-vie pe deal

Bate un vânt dinspre zare -

pulberea grea o ridică

de pe sumanele albe

puse pe umerii goi

Cine oare o să vină -

măcar în treacăt pe aice -

ca să asculte tăcerea

oamenilor dispăruți