Să pleci în neștire absent pe un drum transparent
Să lași lucrurile toate în urmă învelite în umbră
Să ai în față lumina care să te ia de mână
Să fii cuprins de bucuria din copilărie
Să îți rămână din corp ceea ce vede un orb
Să ți se împrăștie verbele pe unde freamătă ierburile
Să lași crucea în cimitir și să pleci în nadir
Să-ți fie unul păcatul - a-no-ni-ma-tul
NADIR
(para Ghenadie Nicu, in memoriam)
Que te vayas sin nada y ausente por un camino transparente
Que dejes las cosas atrás con sus sombras sin más
Que tengas delante el rayo de luz que resucitó a Jesús
Que se sumen todas las alegrías de la niñez que tenías
Que quede de tu ego lo que puede ver un ciego
Que busquen tus letras por donde suspiran las hierbas
Que ya si no vas a venir te quedarás en nadir
Que sea este tu único pecado - el a-no-ni-ma-to
*trad. al español por el autor
Foarte frumos!
RăspundețiȘtergereMulțumiri pentru apreciere...
ȘtergereHermoso poema, Andrei. Tiene mucho sentimiento y emoción poética. Despedir a un amigo o compañero siempre es duro.
RăspundețiȘtergereTe dejo un abrazo
A ti, mi buena amiga...
Ștergere