E adevăr, nu-i doar o vorbă:
cu borș acru faci o ciorbă.
"Borșul" nu e zeamă acră,
ci-i și rădăcină* sacră.
Celor ce sunt mincinoși
le strigi: "Nu mâncați la borș!".
Se poartă din moș-strămoși,
numele acesta -"Borș".
"Borș" e și planta țepoasă,
ce crește pe lângă casă.
Fiind supărat pe unii,
"te faci borș", mi te-înfurii.
Dacă mi te-ai și "zborșit",
e un fapt, un gest urât.
La soldați li se mai spune
și "borșari", în loc de nume.
"Borș" e o localitate,
frontiera între state**.
"Borș" îi zice fiecare
unui vin ce-i acru tare.
"Nu sufla în borș", se spune
când te bagi în trebi străine.
Nasul de-i în sânge, roșu,
zici că "ia dat cuiva borșul".
"Borș cu pene" îi altă vorbă...
Borșu-i borș și ciorba-i ciorbă.
*rădăcina unui cuvânt
**localitate la frontiera între România și Ungaria
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu