Acoperiș*

ACOPERIȘ

Cum se lasă acoperișurile caselor
după ce au stat la înălțime un veac
așa se înclină și umerii bătrânei 
care a fost cea mai frumoasă fată din leat

Nu mai curg pețitori pe la poarta-i sculptată 
în cel mai bun lemn aplicat cu vopsele 
ramul de dud odihnește sprijină gardul
împrăștiindu-și frunzele venite din stele

Ce o fi căutând pe aici pisicul vecinei
care nu mai apare de la o vreme la geam
poate vrea să spună și el sireacul
că și șoarecii blânzii au plecat din harman

Niște copleși se joacă de-a v-ați ascunselea 
printre ierburi se plimbă doi mei pe furiș
cerul cel înalt împarte anotimpuri

a înverzit tot stuful de pe acoperiș

Vultur*

VULTUR

E un sunet prin munți care nu se aude 
ecou de meteorit ce zace sub zăpezi și noroi

stă pe piscul înalt vulturul cu penele ude
deasupra-i se învârt în dans fulgii gingași și moi

cuibul cel gol i-a devenit loc de odihnă 
jos cască a somn marea prăpastie acum

cum e să nu te mai afli în zbor fără tihnă 
unde oare duce acest capăt de drum 

cine în afara de vântul ursuz să te vază
când vei putea urmări următorul vânat

iată se stinge pe cer a soarelui ultimă rază
muntele cel plin de zăpezi s-a-ntunecat

 

Un fluture*

UN FLUTURE

Zbura un fluture uriaș care iată
mi se așeză pe cămașa înflorată
de mătase

Ce o fi văzut el acolo sau poate
corpul întins printre ierburi
a atras mirifica creatură 

Așteptai așa o habă de vreme să văd 

ce va face lepidoptera
însă mai nimic

A mimat un soi de odihnă divină
apoi s-au ridicat lent în văzduh
două aripi
 
NA PAPALLONA

Vola una papallona gran que heus ací
se’m posa en la camisa florida
de seda

Que ella haurà vist o potser
el cos estès a l’herba haja
atret la mirífica criatura

Has esperat així una mica de temps a veure
el que faria la lepidòptera
però res més

Ha imitat una mena de repòs diví
després ha aixecat lentament
dues ales al cel

Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Inelarul*

INELARUL
 
Pe unde oare să se fi ascuns sângele 
pare că nu mai curge prin vene
sunt gol ca butoiul lui Diogene
plutind în voia valurilor
ieri la un control medical de rutină
mi s-au scos cu mare greu 
câteva picături amărâte din deget
și am conchis că nu există nimic acolo
nici măcar câteva grame
atât de tare îmi strângea doctorița
falangele fragile ale inelarului
încât m-am simțit maltratat
și la un moment dat mi-a părut 
foarte și foarte rău 
după inelul de căsătorie
pe care mea culpa
nu îl port de o habă de vreme
ar fi putut acum să ajute nițel
servind ca protecție
 
 
L’ANELL
 
On de veritat s'amaga la sang
Sembla que ja no correga per les venes
Estic buit com el barril de Diògenes
flotant a mercè de les ones
ahir en un control mèdic de rutina
m’ha tret amb gran dificultat
algunes gotes amargues del dit
i he conclòs que allà no n’hi ha res
ni tan sols uns pocs grams
tan fort m’estrenyia la doctora
la falange fràgil de l’anell
que m’he sentit maltractat
i en un moment donat m’ha semblat
fort, molt fort
després de l’anell de noces
que per culpa meua
no el porte des d’una vetlada de temps
podia ara ajudar l’anell
servint com a protecció

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Timp de pace*

TIMP DE PACE

Unul după altul dispar eroii de război 
sertarele devin cele mai mari depozite de medalii
rușii cu nemții se împacă de minune de câteva decenii la rând
armele le stau aranjate frumos pe standurile de prin muzee
au amuțit tunurile canonadele se aud doar pe timp de furtună
tancurile și avioanele vechi de luptă ruginesc prin siberii
țiriecii cântă spre seară de prin tranșeele pline cu ierburi 
crescute nalte cât un stat de om
copiii nu mai fac ora de militărie în școli
jocurile lor în aer liber nu includ arme automate din lemn
sau arcuri cu săgeți ascuțite făcute din stuf
purtarea praștiei la brâu poate fi calificată acum
drept delict îndreptat împotriva statului
iar strigătele de război se aud doar în vid
dincolo de orbita terestră
 
TEMPS DE PAU
Un darrere l’altre desapareixen els herois de guerra
els calaixos esdevenen els majors dipòsits de medalles
russes amb els teutons s’entenen de meravella durant alguns decennis
en ordre les armes han estat arranjades ben bé als estants dels museus
han emmudit els canons les canonades se senten només en temps de tempesta
els tancs i els vells avions de combat es rovellen pels siberians
de la vila canten a la nit damunt de les herbes crescudes a les altes trinxeres
com un estat humà
els nens ja no fan l’hora de milícia a les escoles
els seus jocs a l’aire lliure no inclouen armes automàtiques de fusta
o arcs i fletxes afilades fetes de joncs
portar la fona a la cintura pot ser qualificat ara tot just delicte contra l’estat
i els crits de guerra només se senten en el buit
més enllà de l’òrbita terrestre
 

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Respirație*

RESPIRAȚIE

În foaia de staniol

învelești gustul pâinii

peștelui pescuit pe lac

i-ai împachetat doar mirosul

așa te pornești la drum

fără corpul din carne și oase

silabele unui cântec nemaiauzit

acompaniază scheletul din sare

respirația îți ajunge până la colț

ocolind casa de cleștar

câini de după gard neadormiți

grădină fără de fructe

cu pomii părăsiți de păsări

RESPIRACIÓ

En paper d’albal

emboliques el sabor del pa

del peix pescat a l’estany

i has embolcallat només l’olor

així te’n vas de viatge

sense el cos de carn i os

les sil·labes d’una cançó inaudita

acompanya l’esquelet de sal

la respiració t’aplega al límit

donant la volta a la casa de cristall

cans de darrere del clos vigilants

jardins sense fruits

amb arbres desproveïts d’ocells

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Îngeri*

INGERI

Îngerii nu înjură niciodată

nu cerșesc și nu se ceartă

de la fărâmiturile de pâine și vinul

rămas de la masa bogaților

nu bagă în gură mai mult

decât pot mesteca de fapt

ei nici nu mănâncă

ci fac hulubași din miez de pâine

ni-i pun pe limbă atunci când ațipim

și astfel ne trezim plini de viață

ca să trăim încă o zi fără să ne fie frică

de fiarele ce umblă pe afară

ÀNGELS

Els àngels mai no juren

no pidolen ni demanen

pessigolles de pa i el vi

sobrant de la taula dels rics

no posen en la boca més

del que poden mastegar de veres

ells ni tan sols mengen

sinó que fan colomets de miques de pa

i ens els posen en la llengua quan ens adormim

i així ens despertem plens de vida

per a viure encara un dia sense por

de les feres que rondinegen a fora

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Ante la ventana (Dincolo de geam*) de ANDRÉ CRUCHAGA

 

ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

DAVANT DE LA FINESTRA

Davant de la finestra l’espill vessat de la llunyania. Ací, s’esvaneix el temps en allò perdurable i serpenteja com les parpelles del cim. En els residus de la consciència, els cingles del subconscient penjant d’una llàgrima. (En la mirada, només l’espill asclat de la brisa o una campana de cendra congelada. La resta és l’estella d’una febre interminable.)

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ

DINCOLO DE GEAM

Dincolo de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei febre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020

Ceas imprecis*

CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop

ți se trage o poză standart

Nedumerire pe chipul întinerit

peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul

un ce jour cu itinerar diferit

Cerc al unui ceas imprecis

conturat pe malul de nisip

Ferestre*

FERESTRE

În adâncul inimilor noastre

fiecare ducem câte o fereastră

asta așa ca să nu știe nimeni

(cine ar vrea să i se uite înlăuntru?)

Așteptăm să ni se întâmple ceva

ceva foarte și foarte frumos

tot întrebând trecătorii grăbiți

dacă nu au văzut niște păsări

Din șirul clădirilor răsfirate

crescute în pădurea de pin

dezasamblăm toate ferestrele

ca apoi să le luăm cu sine

Le ascundem cât mai departe

de ochii curioși ai oamenilor

le prindem cu niște cuie 

acolo în adâncul inimilor

Zile*

ZILE

Când zilele se schimbă la chip

rămân orologiile sparte

ceasurilor de mână li se rup curelușele

iar celor de buzunar le cad lănțișoarele de argint

și sunt strivite de o sanie cu zurgălăi

trasă de patru cai ce aleargă peste văi și câmpii

vestind că vin sărbătorile de iarnă

Număr exact*

NUMĂR EXACT

Cu o mână te sprijini de cort

să nu intri cumva în derivă

cu cealaltă legeni un mort

ca pe o enigmatică divă

Vizitat de un vis refulat

tot încerci să ghicești rostul zilei

și întorci la un număr exact

dintr-o carte filă cu filă

NÚMERO EXACTE

Amb una mà t’empares a la tenda
per no entrar si de cas a la deriva
amb l’altra bressoles un mort
com una enigmàtica diva

Visitat per un somni refusat
tractes d’endevinar el sentit del dia
i tornes al número exacte
de un llibre fulla a fulla

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Plăceri*

PLĂCERI

Intră în inimă 

un cântec uitat

un urlet de lup răsună

sub clar de lună

Vine o vreme 

când plăcerile se prefac 

în praf de pușcă 

cu fitil Bickford

PLAERS

Entra en el cor
una cançó oblidada
un udol de llop ressona
sota el clar de lluna

Arriba un temps
que els plaers es transformen
en pólvora
amb metxa Bickford

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Portret înrămat*

PORTRET ÎNRĂMAT

Parte neatinsă a chipului

desprinsă parcă de trup

urcată colea pe o etajeră

Postament improvizat

pe care nu cresc ierburile

nu se îmbulzesc florile

Într-un con de lumină

ce-l formează razele

stă portretul înrămat

Pe stratul fin de praf

cineva și-a lăsat

amprentele degetelor

RETRAT EMMARCAT

La part intacta de la cara
com separada del cos
pujada per ací en un prestatge

Pedestal improvisat

en què no creixen les herbes

ni brollen les flors

En un con de llum

que formen els raigs

hi ha el retrat emmarcat

En la capa fina de pols

algú s’ha deixat

les empremtes dels dits

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Poemul cu inimă*

POEMUL CU INIMĂ

Ni se ia pe rând rinichiul
un plămân parte din ficat
inima e ultima pe care o pierdem

Ni se pune la loc degetul inelar
brațul întreg rupt într-o luptă
inima e ultima ce o primim

Chiar și capul ne poate fi schimbat
iar transplantul de piele a intrat
în vasta istorie a incendiilor

Nimeni însă nu-și va putea însuși
inima resuscitată a altcuiva

EL POEMA AMB COR

Se’ns pren el ronyó successivament
un pulmó part del fetge
el cor és l’últim que perdem

Ens posem al lloc el dit anular
El braç sencer romput en una baralla
El cor és l’últim que rebem

És clar que el cap es pot bescanviar
i el transplantament de pell ha entrat
en la vasta història dels incendis

Ningú però no es podrà permetre
l’ànim ressuscitat d’un altre

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Dimineți alpine*

DIMINEȚI ALPINE

1. Prin cețurile dimineților alpine

în nu mai știu care zi anume
cerșeai și tu un colț de cer senin

cineva venea dinspre spațiile verzi
trecea pe lângă tine răsuflând din greu
ducea în spate o legătură de vreascuri

MATINS ALPINS

Per les boires dels matins alpins
en no sé quin dia en concret
demanaves un racó de cel tranquil

algú arriba dels espais verds
passa pel teu costat esbufegant pesadament
duu a l’esquena un ramat de branques

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Rouă*

ROUĂ

Zi de zi se zăresc aceleași ziduri

o linie de orizont trasă între noi

cețurile ce se lasă des pe aici

sunt nori uriași reveniți în vizită

vino și tu coboară odată cu ei

agăța-te de fiecare fir de iarbă

rămâi așa prinsă de ramuri

până devii picătură de rouă

Cruce*

CRUCE 

Drumurile toate nu duc prea departe

se opresc într-un zid

Cade în râu ultimul strop de lumină

vin nevăzuți solii senili ai neantului

Rupte pe jos vreascuri din vârful copacului

mâine vor fi adunate ca lemn de foc

Când sfârșesc la capăt de drumuri se înfige

o cruce ce străjuiește pe vârfuri de munți

CREU

Tots els camins no duen massa lluny
s’aturen contra un mur

Cau al riu l’última gota de llum

Arriben invisibles missatgers senils del no-res

Rompudes avall branquetes de la copa de l’arbre
demà seran recollides com llenya de foc

Quan arribe al final del camí es clava
una creu que havia vetlat als cims de les muntanyes

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Desconfinamiento* de Isabel Rezmo

"Desconfinamiento"

Vino otra vez el pasado.
Abrió sus puertas.
Y salimos como una jauría,
sin aprender nada de las paredes.

***Principio del formulario

A revenit trecutul.

Și-a redeschis porțile.

Și am ieșit cu toții deodată din colivie,

făr-să învățăm nimic de la cei patru pereți.

*trad. de A.Langa