vineri, 11 martie 2011

UN POEM DE AMOR de Marina Centeno (Yucatán, México)

Eu dorm în emisfera sudică
acolo unde copacul creşte în voie
şi soarele usucă pielea cu galbenul său
Tu navighezi în marea destinelor
savurezi sarea locurilor lăturalnice
punând în dezordine toate tăcerile mele
Goleşte noaptea
şi mi-o toarnă în conducta activă a libidoului
Deschide rănile
cu sabia de lumină şi infinit
Dalta ta mă dezarmează
şi fac o piruetă sub loviturile ciocanului
pentru că ajungi periodic la orologii
în cearcănele ce apar improvizate
prin insomnia înăbuşitoare

Legată mă îndrept spre pericol
pe curba închisă a exilului tău
Menoree a lunii
se face drumul
un veac de zbucium al marii se scaldă în râu

  
Un poema de amor
 
Yo  duermo en el sur
donde el árbol crece desprovisto
y el sol rompe la piel con su amarillo
Tú navegas el mar de los destinos
paladeas la sal de los rincones
desordenando todos mis silencios
Vacíame la noche
en el labriego ducto de mi libido
Abre las llagas
con espada de luz y de infinito
Tu cincel me desarma
y me vuelvo cabriola en el martillo
porque llegas variable a los relojes
en las ojeras que surgen de improviso
por el insomnio húmedo
Sujeta voy hacia el peligro
por la curva cerrada de tu exilio
Menstrúan lunas
se prepara el camino

un sigilo de mar se revuelca en el río





2 comentarii :

  1. Muchas gracias Andrei. Este trabajo tuyo, desinteresado y altamente profesional, es una generosidad para la poesía.
    De nuevo gracias.
    Un abrazo desde México

    RăspundețiȘtergere
  2. Fue un placer traducir un memorable poema de amor...

    RăspundețiȘtergere