duminică, 1 septembrie 2013

PUERTAS (PORȚI) de André Cruchaga

(del blog El Cielo a Caballo)


PUERTAS

Entonces, aquí, en el umbral, la bandera del aliento, el fuego de cada día.
Jamás supe que las mochetas crecerían en poros; y la humedad arreciara
como una fiebre. Entro a la rotación convocada.
Asumo la costumbre de subir las escaleras, el remolino de la sal
en mi propia inmolación.
(Despierto avanzo hasta el fondo de las raíces.)
Siempre caminar y entrar, suponen un fondo de luz en las paredes.
—He tocado tantas, que apenas me queda entre las manos la escarcha.
En mis sienes, la metamorfosis de los pájaros, al final retorno
al retablo de la noche y su insaciable vigilia.

Barataria, 25.VIII.2013

PORȚI

Atunci, aici, în pragul porților, flagul răsuflării, focul fiecărei zile.
Nu știam că mocheta se va acoperi cu pori; iar umezeala se va repezi
ca o fiebră. Intru în circuitul citat.
Iau asupra-mi obișnuința de a urca scările, vârtejul sării ce rotește
pentru propira-mi sacrificare.
(Mă trezesc și înaintez către rădăcina razelor.)
A merge și a intra presupune mereu un fond de lumină pe ziduri.
-am atins atâtea lucruri că abia de mi-a rămas promoroaca printre mâini.
Pe tâmplele mele, metamorfozele păsărilor, pănă la urmă revin
la altrarul nopții și la a sa priveghere nepoptolită.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu